Coana Miţa Biciclista din Boston

Annie Londonderry a fost prima femeie care a făcut înconjurul lumii pe bicicletă cu rochie lungă, corset, multe haine de schimb în coşuleţul din spate şi pălărie. Plus un pistol!

 „Uite cum facem: eu spun că nu se poate, tu zici ba! Vin cu 20.000 de dolari şi mă prind rămăsag. Să fie clar! Nicio femeie de pe acest pământ nu e capabilă să străbată lumea, de la un capăt la celălalt, pe bicicletă! Niciuna! Fizic, nu rezistă, ca să nu mai vorbim de costuri!”. Cel care vorbeşte în acea primăvară de 1894 e doctorul Albert Reeder, care ţine un cabinet în Boston.

În faţa sa e colonelul Albert Pope. A sa companie produce, pe lângă multe alte acareturi, biciclete. Un beculeţ i se aprinde în cap. Auzise că în Regatul Unit femeile începuseră să-şi ceară drepturile, aici, peste Ocean, se iţeau tot felul de demonstraţii. Ar fi putut profita pentru a-şi face o publicitate uriaşă: o doamnă călare pe un produs „Pope Manufacturing Company” care să străbată lumea? Wow! Gata, mână întinsă, pariu pus!

Doi, trei, cinci. Vârstele celor mici
Annie Cohen Kopchovsky era mamă a trei copilaşi. Avea, aşa, pe la un 24 de ani, ajunsese în Boston din Letonia, acolo unde se născuse. Nu se urcase, în viaţa ei, pe o bicicletă. Fără a fi răutăcioşi, o descriere a vremii arăta că nici trupul nu prea o ajuta. Dar avea două calităţi mari: iubea provocările şi era o tipă descurcăreaţă. A văzut anunţul. S-a prezentat. Textul le-a plăcut examinatorilor. A fost scurt. „Dacă el a putut (n.r. Thomas Stevens, primul care a făcut înconjurul lumii pe bicicletă, în 1887), eu de ce nu aş putea?”. Au văzut-o, aşa, îndârjită, i-au adus „agregatul”. De unde parale, treaba asta costa, nu? A găsit o companie de ape minerale. I-a spus boss-ului de aici că-l plimbă în toată lumea. Pentru asta şi-a schimbat chiar numele. „Annie Londonderry”. Aşa avea să o cunoască Omenirea. „Londonderry Spring Water Company” era denumirea afacerii.

15 luni pe şa
Pe 27 iunie 1894 a purces la drum. Trebuia să se întoarcă în 15 luni! Rochie lungă, poalele-i atârnau pe caldarâm. Corset, gulere ’nalte, multe haine. A, plus un pistol, aşa, de control… A plecat spre Chicago ghidată de cartea celor de la L.A.W. Conţinea drumurile, distanţele, locurile de popas, locurile de mâncat. Un fel de Booking şi Waze la un loc, de acum 125 de ani. Slăbise, deja, nouă kilograme. Şi-a modificat bicicleta, a trecut la haine… bărbăteşti!

A ajuns, pe final de noiembrie, în NY. S-a suit pe „La Touraine”, a pedalat în Franţa. Aici i-ai luat tot, de la bicicletă la bani. Birocraţie. S-a duelat cu franţujii, a ajuns prin Paris, apoi la Marseille. Cu un picior bandajat, cu o mână aproape lipită de ghidon. Alexandria, în Egipt. Ierusalim. Colombo, actuala Sri Lanka. Singapore. Apoi Vladivostok. A cunoscut chinezi, a dat mâna cu cei din Nagasaki. Dar timpul se scurgea…

Pe 9 martie 1895 a părăsit Asia. Devenise cunoscută. Ziarele scriau despre „Brava Annie”. Între două pedalări, o accidentare şi o reparare a bicicletei, ţinea prelegeri. Mai „înflorea” acţiunile, dar, ceea ce conta, era că lumea venea ca la urs să o vadă. Los Angeles, niţel tren, Denver. Apoi 12 septembrie 1895. Ziua cea mare. Londonderry ajunge în Chicago, înhaţă premiul uriaş, de 10.000 de dolari, colonelul ia 20, iar „recordul” e omologat, pentru că fusese atins deşi mai erau 14 zile.

În Bostonul ce o adoptase lumea blochează străzile, pe 24 septembrie are parte de o primire regală. „The Most Extraordinary Journey Ever Undertaken by a Woman” este sloganul de prezentare. Acceptă să-şi scrie memoriile, care încep cu „Sunt o femeie de tip nou”.

Londonderry moare aproape neştiută de nimeni, în 1947. Doar câteva poze şi un documentar de 26 de minute mai amintesc de a sa ispravă.

* Sursa: Peter Zheutlin