Cum a năşit Regina Maria primul meci al „naţionalei”

Suverana a intermediat căsătoria principesei „Mignon” cu viitorul rege al Iugoslaviei, Alexandru I. La nunta de la Belgrad, selecţionata de fotbal a României şi-a făcut botezul

E niţelul răcoare, soare cu dinţi, final de Februar, 1922. Miron Cristea, Mitropolitul, termină […]

Suverana a intermediat căsătoria principesei „Mignon” cu viitorul rege al Iugoslaviei, Alexandru I. La nunta de la Belgrad, selecţionata de fotbal a României şi-a făcut botezul

E niţelul răcoare, soare cu dinţi, final de Februar, 1922. Miron Cristea, Mitropolitul, termină „Te Deum”-ul şi întreg alaiul purcede spre vechiul Palat Regal. Mărioara, fiica Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, s-a logodit cu Alexandru I, Regele Serbiei. Maria e bucuroasă. Surîde. După căderea ţarilor, după căderea Austro-Ungariei, tinerele monarhii din Europa încearcă să facă mici alianţe. Cu un an în urmă, insistase pe lîngă „Mignon” să-l primească în vizită pe tînărul Karagheorghevici, iar idila se înfiripase.

Acum, cu alaiul, la Bucureşti ajunsese şi Dragutin Kostici, preşedintele Asociaţiei Fotbaliştilor din Belgrad. Da, apele erau tulburi, sîrbii aveau Federaţie, dar profesorul Kostici era cel care decidea. Din partea noastră venise doctorul Sabu, preşedintele FRF de aproape trei ani, însă Mario Gebauer, considerat de mulţi a fi părintele fotbalului de la noi, făcea vorbele. Concret, avea să se meargă atît la nuntă, cît şi la sărbătorirea unui an de la semnarea Convenţiei de Alianţă defensivă între Regatul Sîrbilor şi Regatul României. Acolo avea să se spargă gheaţa.

Ceea ce nu ştia Regina Maria este că, fără să vrea, „năşise” şi primul meci al echipei naţionale de fotbal a României. Peste patru luni, la Belgrad, avea loc nunta cea mare. Şi, o dată cu ea, pe 8 iunie, botezul „tricolor”!

Doctori, avocaţi, profesori
Se mersese cu trenul. Teofil Moraru, antrenorul, fondatorul Universităţii Cluj, doctor în ştiinţe juridice, făcuse selecţia. Sistem 1-2-3-5.Cerber e Adalbert Ritter. Toată viaţa a jucat numai la Chinezul. Şapcă pe cap. Pe fund e bază-n Alois Szilagyi, de la MTK Tîrgu Mureş, şi-n Elemer Hirsch. Doamne, ce personaj! Cult, stătuse Drept la Budapesta şi Viena şi, între două jocuri, se antrena cu procese. Fiu de bogătani, făcuse rost, pe a sa cheltuială, de tricouri trase la tighel tocmai în Anglia. Stăruise ca pantalonii să aibă buzunar la spate, cît să-ncapă o batistă, aşa, de-o sudoare, două. Şi Dezso Jakobi, românizat Dezideriu. Ce soartă dramatică! S-a accidentat într-un amical, în miez de 1924, şi, prost îngrijit, s-a stins la Viena, pe un pat de spital.

Aurică Guga, primul căpitan din istoria naţionalei, cel despre care nea Vanea Chirilă spunea că a fost cel mai bun produs al fotbalului nostru de început. Juca „mărginaş”, urca pe extremă. La 1-1, avea să puncteze, aducînd prima noastră victorie. Aluneca, apoi, pe gheaţă cu maşina şi, la nici 40 de ani, deceda în accident.

Sîrbii erau veterani 🙂
Francisc „Feri” Ronnay, de la CAO Oradea, viitorul antrenor de succes. Sau, ca să-l reţinem mai bine, primul marcator al echipei naţionale de fotbal.S-a mers cap la cap pînă spre final. Sîrbii nu erau nici ei prea unşi, dar se aflau la al patrulea meci împreună. Jaroslav Sifer, de la Zagreb, deschisese scorul, de la punctul cu var. Tribunele, pline cu 5.000 de oameni, se bucurau puţin, cinci-şase minute, pînă cînd arbitrul austriac Heinrich Retschuri fluiera, din nou, lovitură de la 11 metri. 2-1 pentru România! Debut cu succes!

Alexandru şi „Mignon” au fost căsătoriţi 12 ani, pînă cînd un revoluţionar bulgar avea să-l asasineze la o vizită în Franţa.Regina Maria se stinse, la Pelişor, în 1938. Aşa, ca o curiozitate: la plecarea ei, naţionala de fotbal ajunsese la 74 de meciuri.

Iugoslavia – România 1-2
Belgrad, 08 iunie 1922
Au marcat: Sifer (35 – pen.) / Ronnay (41 – pen.), Guga (61)
România: Adalbert Ritter – Alois Szilagyi, Elemer Hirsch – Dezideriu Jacobi, Nicolae Honigsbeg, Francisc Zimmermann – Aurel Guga (cpt), Carol Frech, Paul Schiller, Francisc Ronnay, Ioan Auer. Antrenor: Teofil Morariu

* Sursa: Anuarul Fotbalului Românesc, vol. 8