Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Ziua cînd fotbalul a făcut infarct

Cea mai iubită trupă de peste Atlantic se stinge uşor, dar sigur. Heleno de Freitas, Garrincha ori Nilton Santos nu mai pot interveni

Morişca se pornise la drum pe 12 august 1904. Flavio Ramos nu mai putea! Simţea […]

sâmbătă, 6 decembrie 2014, 10:36

Cea mai iubită trupă de peste Atlantic se stinge uşor, dar sigur. Heleno de Freitas, Garrincha ori Nilton Santos nu mai pot interveni

Morişca se pornise la drum pe 12 august 1904. Flavio Ramos nu mai putea! Simţea cum creierii îi vor lua foc. Algebra liniară, o „frumuseţe”, cu spaţiile vectoriale, cu matricile, bleah… Scoase o foaie, scrise pe ea două rînduri şi o împinse, pe şestache, către prietenul „Manu” Sodré. Certificatul de naştere al unei echipe de fotbal. Îşi înţepa tovarăşul cu întrebarea dacă n-ar fi logic ca frumosul lor cartier să posede o trupă de soccer. Atunci, după ore, i-au pus bazele. „ELECTRO CLUB”, suna interesant pentru acum o sută şi ceva de ani, nu?

Peste o lună, la o băieţească în casa lui Ramos, mama, Dona Chiquitota, auzind numele, îi făcut de rîs. „Doamne, da cîtă imaginaţie aveţi! Ce e, mă, denumirea asta englezească la noi, în Rio de Janeiro? Îi ziceţi BOTAFOGO!”. Le dădea de mîncare, ce puteau face? Şi aşa îi rămase numele.

24-0, scurt, de încălzire
Au pornit repede, campioni în 1909, 1910, 1912. I-au pişcat pe unii de la Sport Club Mangueira cu 24-0, scor care a rămas, pînă astăzi, cea mai mare diferenţă din fotbalul brazilian!

Heleno de Freitas a fost primul zeu al lor. Fuma ca şarpele, nu juca decît parfumat cu odicolon, frizură trasă cu pieptenele de os, stins vremelnic, la opt luştri de viaţă. Carvalho Leite, un atacant care dădea goluri pe uscat, în aer, pe apă, oriunde. Juvenal, nu latinul cu „Satirele”, ci tipul cu 384 de meciuri. Apoi Quarentinha, cel care rupea plasele cu stîngaciul, omul care nu a fost văzut rîzînd niciodată. Intra, puncta, umilea portarul şi pleca în legea sa. 313 goluri marcate!!!

Şi Garrincha, o, Mané, tu, „Bucuria oamenilor”, campion mondial în 1958 şi 1962. Băiatul care îţi înnoda beţele într-o cabină telefonică. Vestiarul gazdelor de pe „Maracanã” îi poartă numele. Şi Nilton, Nilton Santos. Care nu l-a prins să caute în Dicţionarul Explicativ al Fotbalului. La „fundaş stînga” e poza sa. 723 de meciuri numai pentru Botafogo, numai pentru „A Estrela Solitaria”. Piston. Urca în atac, cobora în apărare, urca în atac, cobora în…

Jairzinho, unul dintre cei doi jucători care au reuşit să marcheze la fiecare meci prezent de la o Cupă Mondială (celălalt e Ghiggia) a asudat şi el tricoul „O Glorioso”.

Primele înţepături
Istoria începu a prinse rugină la un secol de la naştere. Banii dispăruseră, salariile întîrziau la infinit, Flamengo, Fluminense ori Vasco pîndeau, asemenea hienelor, sponsorii stăteau pitulaţi în păpuşoi. Fotbalul a simţit, atunci, prima înţepătură în dreptul inimii. Botafogo, celebra echipă, retrograda în liga a doua. Tragedia n-a durat decît un an. S-a uitat repede. Mai un „Loco” Abreu, mai un marele Seedorf, gata, spectacolul revenise.

2014 pornise prost. Prost de tot. Patru victorii flauşate, cinci egaluri, şase înfrîngeri. Iarăşi înţepături.

Pe 30 noiembrie, în etapa a 37, o rezervă, Leandro Damião, plictisit pe bancă, a intrat pentru a stinge, definitiv, lumina. Santos – Botafogo 2-0, a 22-a bătălie pierdută şi, din nou, liga a doua. Infarctul se produsese. Cu zece ani în urmă, existau speranţe. Acum cerul era negru. Ca dungile de pe tricourile jucătorilor.

Atlanticul funcţionase asemenea unei forţe tampon. Europenii, prea ocupaţi cu ligile lor, n-aflaseră mare lucru, dar singurul club din lume care a cucerit trofee în trei secole diferite (Botafogo deţine o grupare de canotaj, fondată în 1894, cu care a fuzionat în 1942) e pe moarte.

Sursa: botafogo.com.br

botafogo-1.jpg
Garrincha (stînga) şi Didi (trecut, şi el, pe la Botafogo), campioni mondiali cu Brazilia

botafogo3.jpg
Fanii lui Botafogo au făcut, mereu, spectacol pe Maracanã. În ultima vreme, degeaba

Comentarii (12)Adaugă comentariu

nos (4 comentarii)  •  6 decembrie 2014, 11:47

Excelent articol Catalin, cu o singura mentiune.
Si Just Fontaine a inscris in toate meciurile de la un turneu final (cel din Suedia 1958). El mai are si recordul de goluri marcate la un turneu final (12).

nos (4 comentarii)  •  6 decembrie 2014, 11:47

P.S.: Poate candva si un articol despre „marocan”

Bibi (213 comentarii)  •  6 decembrie 2014, 12:45

Catalin, multumesc !

unu (1 comentarii)  •  6 decembrie 2014, 13:45

titlul articolului, de altfel excelent, este exagerat, ar fi fost mai potrivit pentru un articol despre „moguliii, patroniii,seiciii, etc” de rahat, care au stricat fotbalul, atunci cand au inceput sa „investeasca”

COSTAS (6 comentarii)  •  6 decembrie 2014, 23:57

Un articol de nota 10, bravo Cataline.

gery76 (45 comentarii)  •  7 decembrie 2014, 4:03

Nemtii i-au invatat anul acesta pe brazilieni ca fotbalul inseamna in primul rand echipa si asta nu o spun cu rautate,din contra desi sunt un fan inrait al Germaniei,consider si acum ca cea mai frumoasa echipa din istoria fotbalului ramane Brazilia lui Socrates[Dumnezeu sa-l ierte],Zico ,Falcao,Junior,Eder,Oscar ,Edinho,antrenata de marele antrenor Tele Santana.

-La acel mondial din Spania ’82,Brazilia desi facea spectacol pe teren a avut ghinionul sa aiba cel mai slab portar din istoria lor Waldir Perez si pana la mondialul din 2014 ,cel mai slab atacant central din istoria lor pe Serginho.

sorin (10 comentarii)  •  7 decembrie 2014, 14:41

frumos !

dan (226 comentarii)  •  7 decembrie 2014, 20:04

Nu e de ajuns sa stii fotbal; si verzisorii au rostul lor; s-a vazut asta la Campionatul mondialdin 2014, secretul victoriillor Germaniei: investitii in copii si fotbalul bine jucat!

busuioc (1 comentarii)  •  8 decembrie 2014, 9:41

Dom’le!Da’ pe unde mai e Ovidiu?Nu ala dela Constanta,Ovidiu Ioanitoaia,de el vorbesc,ce face?Iar boleste?

coman (2 comentarii)  •  10 decembrie 2014, 22:17

Ca intotdeauna, m-ai incantat,Cataline!

gima (99 comentarii)  •  12 decembrie 2014, 10:21

bravo tata! frumos articol. dar cum e si in viata, tot ce se naste, e dator si cu o moarte!
sa-ti creasca bebicul mare si sanatos!

seba (98 comentarii)  •  21 decembrie 2014, 17:05

foarte frumos scris si foarte interesant articolul, ca de obicei. multumim, catalin 🙂

Comentează