Cel de-al 1.000-lea răget

Cu 45 de ani în urmă, Pelé, regele fotbalului, sădea o bornă. „O Milésimo” se săvîrşea chiar în Templul fotbalului. Un singur om încerca să-i ţină, în van, piept

În ziua aceea, la mijloc de noiembrie, 1969, Brazilia […]

Cu 45 de ani în urmă, Pelé, regele fotbalului, sădea o bornă. „O Milésimo” se săvîrşea chiar în Templul fotbalului. Un singur om încerca să-i ţină, în van, piept

În ziua aceea, la mijloc de noiembrie, 1969, Brazilia s-a cutremurat de şapte ori în mai puţin de două ore. Pămîntul nu se supărase pe urmaşii lui Pedro Alvarez Cabral, dar Pelé trebuia să înscrie! La fiecare ratare a sa, stihiile naturii se dezlănţuiau. Ajunsese la 999 de goluri. Borna era, deja, pictată, trebuia doar înfiptă în piatră. Dar n-a fost să fie. Portarul celor de la FC Santos s-a accidentat şi cine putea să-i ia locul? Tricoul cu 10 pe spate a pierdut un zero, iar don Edson Arantes do Nascimento a trecut pe portărie… 999!

Sus, acolo, în Olimp, zeii aşa decretaseră. Al 1.000-lea gol trebuia marcat pe cel mai frumos templu construit ca ofrandă fotbalului: MARACANÃ! De 19 ani miticul stadion aştepta asta.

Singur împotriva tuturor
În noaptea aia de 18 spre 19 noiembrie, n-a dormit bine. Simţea cum toată presiunea Universului apasă pe el. Vedea iele, pe jumătate dezbrăcate, cum dansează la doi paşi de el. Auzea glasuri zgomotoase de brazilieni bucuroşi. Tangoul murise, samba domnea peste omenire. El, Edgardo Andrada, portarul de 30 de ani al lui Vasco da Gama, fierbea. El, argentinianul, trebuia să-l oprească pe marele Pelé din a marca golul cu numărul 1.000!!! Gravidele îşi amînaseră naşterile, cascadele de pe Iguazú se domoliseră, amazonienii din tribul Tikuna dăduseră săgeţile otrăvite la schimb cu un televizor civilizat. Fierbea şi nici măcar „La Albiceleste” nu se duela cu „A Seleção”, duşmanul de milenii.

Da, recunoştea, nu pusese geană peste geană! „Maracanã” dansa la începutul meciului. Baloanele plecară, deja, spre cer. Jocul nu purcese la drum şi gurile comentatorilor se calaseră de la verbe. Pelé, cel mai mare jucător din toate timpurile, rege, leul, atotputernicul, stăpînul fenomenului, trebuia să puncteze!!!

Finalul a venit mai deverme
Vasco da Gama – FC Santos. 1-1 cu 12 minute înainte de final. Edgardo fusese învins de unul de-ai lui. Se aruncase din bară în bară. Făcuse rost de 100 de mîini. Cînd fusese învins, cînd brazilianul îi băgase un kil de iarbă în partea din spate a şortului, un fundaş al său îl salvă. Mai era puţin… Penalty… Clar ca lumina zilei. Scos de Pelé. Executat de Pelé… Brazilia fremăta. Edgardo nu înţelegea cum de „Maracanã” nu se năruie precum un castel de nisip de pe Copacabana, atît de mare era vacarmul. Nu-şi găsea respiraţia.

În schimb, auzea cum 65.000 de oameni îi cereau să se lase… „Ce naiba, mă, chiar şi fanii lui Vasco? Toată lumea a luat-o razna?”. La 11 metri de el stătea „O Rei”. Legendele ziceau că prin anii ’20, tot un brazilian, Arthur Friedenreich, punctase de 1.200 de ori. N-avea voie pe toate terenurile. Era ciocolatiu. Se dădea cu făină pe faţă şi aşa juca… Dar nimeni nu stătuse să-i numere, exact, reuşitele.

Pelé s-a apropiat de minge! Edgardo s-a-mpins în picioare, a plecat bine pe treabă. A mîngîiat-o cu degetele, dar parcă şi fata asta asculta de leu. În stînga sa. Gooolll!!! Urletele brazilienilor au fost captate de sondele lăsate pe Lună de băieţii de pe Apollo 11, care, cu cinci luni înainte, păpaseră, pentru prima oară, hot-dogi pe suprafaţa satelitului…

Regele a luat mingea, a sărutat-o, un infinit de jurnalişti şi alt infinit de fotografi au invadat terenul. Cel de-al treilea a coborît din tribune. Arbitrul a respirat în fluier, deşi mai erau 10 minute. Avea însă rost să ciobească legenda? Era 11:11 PM, 19 noiembrie 1969. Primul muritor ce ajungea la 1.000 de goluri. Pentru întîia oară în istorie, Sete de Setembro, Dia da Patria, nu mai era sărbătoare naţională!

Sursa: fifa.com

Noaptea aceea nebună. Regele e purtat pe braţe, meciul se termină

A iubit mult fotbalul. A dat şi a primit totul de la el