Platko, portarul cu odă!

Cu 80 de ani în urmă, marii oameni de cultură dedicau poeme eroice jucătorilor de fotbal! Azi, aceştia au manele şi ghete personalizate

Trosc! Şi capul îi explodă! Sîngele ţîşni prin toţi porii. De pe margine, doi felceri […]

Cu 80 de ani în urmă, marii oameni de cultură dedicau poeme eroice jucătorilor de fotbal! Azi, aceştia au manele şi ghete personalizate

Trosc! Şi capul îi explodă! Sîngele ţîşni prin toţi porii. De pe margine, doi felceri şi un medic decolară spre el. I se părea că ăştia aleargă cu încetinitorul. Se pierdu. Ajunse, ca Winnetou, în veşnicele plaiuri ale vînătoarii. Zări bizoni, pajişti verzi, infinite, intui rîuri. Pac! Primi o palmă! „Feri, eşti cu noi? Feri, ne auzi?”. Poc, altă palmă! Gata, revenise printre muritori!

Cu cîteva secunde înainte Cholin, atacantul de rasă al celor de la Real Sociedad, plecase spre a sa poartă. Drept, direct. Miros de gol clar. Dar el, Ferenc Platko, goal-keeper-ul Barcelonei, n-avea mamă, n-avea tată, n-avea bani de marmeladă. Nu se speriase el cînd fusese uns urmaşul lui Ricardo Zamora, al marelui Ricardo Zamora, Monumentul, băiatul care pusese bazele portăritului, şi tremura acu’? Ieşi în întîmpinarea lui Cholin, ăsta, despre care auzise că e „sculă”. Se trînti în praful de-l tăiai cu drujba, se aruncă la gleznele bascului şi-i fură obiectul. Dar piciorul atacantului plecase, deja, la întîlnirea cu mingea. Îi nimeri capul, în plin. Comoţie cerebrală de calitate.

Numărat ca la box
20 mai 1928, finala Cupei Regelui, la Santander, Barça – Real Sociedad. Se juca fotbalul. Se juca naţionalismul. Catalani versus basci. Platko era ungur, nu-l interesau iste trebi. El doar voia să joace. Era coleg cu Paulino Alcantara, cu Pep Samitier, cu Sagibarba, nu-i mai trebuia nimic.

L-au scos pe braţe afară, prinseră a-l număra, ca la box. Şase puncte de sutură, acolo pe margine. Şase! Au zis să-l ducă în dreapta, spre spital. A luat-o în stînga, spre gazon. A urlat să-l lase să joace! L-au făcut nebun, i-au croit un turban numa’ din faşe şi i-au urat să apuce sfîrşitul jocului pe picioare… Sîngele îşi vedea, nestingherit, de drumul său, dar el, portarul Barcelonei, continua să se arunce la picioarele vrăjmaşilor! Trei meciuri au fost necesare pentru ca Feri să cucerească acea cupă.

Băiatul din Generaţia de la ’27
În noaptea aceea, un tip, aşa, pe la 25 de ani, se punea pe scris. Avea un „Olivetti” greoi, mare, dar se înţelegea de minune cu maşina asta de scris. Fusese la joc, rămăsese uimit de portarul catalanilor. Se intitula Rafael Alberti, poet ce începuse să fie tot mai iubit, din moment ce lansase, pînă atunci, vreo cinci volume. O cocea de la prînz, chiar din timpul jocului. Nu-i ieşea din cap faza aceea cînd frumosul nebun fusese la un pas de a ajunge pe lumea cealaltă.

„Nimeni nu va uita, Platko,
Nu, nimeni, nimeni, nimeni,
Ursule blond din Ungaria”

Aşa începu oda. Da, oda, specia aceea a poeziei lirice! Da, el, cărturar al celebrei Generaţii de la ’27, alături de Federico Garcia Lorca, Salvador Dali ori Luis Buñuel, el, Rafael Alberti, compunea un poem eroic unui portar de fotbal!

„Nici marea,
Ce tresărea în faţa ta,
Fără a te putea învinge,
Nici ploaia. Nici vîntul, care era cel ce guverna.
Nici marea, nici vîntul, Platko…
Platko cel blond şi plin de sînge,
Portarul din praf,
Paratrăsnetul de mingi!”

O trimite către „Papel de Aleluyas”, un ziar pentru oamenii citiţi. „Oda a Platko” place, e bine scrisă, e ceva inedit! Apare pe 21 iulie 1928, la două luni de la acel joc. Alberti – deşi au trecut 60 de zile -, continuă să povestească ceea ce a văzut atunci. Încă se mai minunează.

Platko s-a dus în septembrie, 1983. Bătrîneţe. Alberti a mers alături de noi, ne-a încîntat pînă acum un deceniu şi jumătate.

Azi e Real – Barça. Dintre cei care vor intra pe teren, unii au melodii, alţii Baloane de Aur, ceilalţi, ghete personalizate.

Dar nici unul nu posedă o odă.

Sursa Oda a Platko / A.S.Rodriguez

Echipa cu care Barcelona a cîştigat Cupa Regelui, în 1928. Platko e în picioare, în dreapta, la costum

Imaginea nu-i clară, dar e de atunci, imediat după momentul faultului