John Wayne, fotbalistul cowboy

Ar fi putut ajunge un sportiv de top. O claviculă neascultătoare l-a trimis însă în faţa camerelor de luat vederi. 142 de filme, un ”Oscar”, părintele westernurilor

Din cînd în cînd îl mai doare, de ce să mintă? […]

Ar fi putut ajunge un sportiv de top. O claviculă neascultătoare l-a trimis însă în faţa camerelor de luat vederi. 142 de filme, un ”Oscar”, părintele westernurilor

Din cînd în cînd îl mai doare, de ce să mintă? Simte, aşa, ceva precum o arşiţă acolo. Scurt, pac, îl înţeapă, apoi îl lasă şi tot aşa.

E trecut niţeluş de ora 10 cînd doctorul apare în salon. Un spital din Newport Beach, California, SUA. Undeva pe la 1927. „Băiete, sînt direct. Nu ştiu dacă te vom opera sau se sudează aşa, asta vom vedea. Ideea e că treaba nu arată bine deloc. Ceea ce vreau să-ţi spun este însă că a ta carieră de sportiv e terminată, din păcate! Clavicula asta va face trosc la primul contact important şi te vei întoarce aici! Băiete, pe bune, îmi pare rău!”.

Medicul coboară ochii. Pe tăbliţa patului scrie MARION ROBERT MORRISON, 20 de ani.

Ar fi putut începe să plîngă, dar ce rost avea? Lacrimile îl reparau mai repede? Şi dacă o făceau, mai intra pe iarbă? NUUU!

Un Hercule încă din start!
La naştere avusese aproape şase kilograme! Da, aţi citit corect! Cinci opt sute şi ceva… Un uriaş. De mic juca fotbal american, cu al său tată. Pe la 18 ani avea, deja, 77 de kilograme, o forţă a naturii. Logic, l-au băgat la înaintare! Rupea toţi adversarii liceului „Glendale”, trecea prin ei precum cuţitul prin pîine.

L-au ochit că-i bun, aşa că „Univeristy of Southern California” s-a prezentat, regulamentar, cu una bucată bursă. 280 de dolari pe lună plus o masă pe zi. A acceptat. La primul antrenament, antrenorul Howard Jones şi-a dat seama că are în faţa nasului un Hercule. L-a rugat să facă şi faza defensivă, aşa că „Ducele” era, practic, pe tot terenul.

La doi paşi de stadion, filmul începea să se dezvolte puternic. Era California, nu?, studiouri peste studiouri! Cei mai sportivi, mai bine făcuţi mai treceau prin faţa camerelor, mai puneau ban pe ban, aşa, de part time. „Fox Film Corp.” îl băgase-n „Brown of Harvard”, o peliculă mută. Aşa, de culoare, filmul era cu Jack Pickford, fratele lui Mary, una dintre cele mai mari actriţe din toate timpurile, fata care fondase, alături de Charlie Chaplin, „United Artists”. Acum, în vară, turnase „Drop Kick”, roluri micuţe, dar aducătoare de dolăraşi.

Un val l-a terminat. Sau era abia începutul?
Iubea tot ceea ce e sport. Iubea Oceanul, valurile. Rupea pe surfing. Aşa se lovise. Claviculă ruptă, probleme pe acolo. Cariera de jucător de fotbal american încheiată! Definitiv!

Atunci i-a venit ideea! FILMUL! John Ford, marele regizor cu patru „Oscaruri”, ştia de el. L-a distribuit în „Mother Machree”, în 1928, o peliculă bună, cu subiect, despre o imigrantă irlandeză sărmană, ajunsă-n America. Acolo avea o scenă de bătaie. Ford i-a spus să nu se folosească de mîini şi l-a doborît în noroi. Nu putea accepta asta, el, cu a sa structură atletică! A cerut o dublă. L-a lovit pe regizor în piept, l-a azvîrlit cît colo! John nu s-a supărat. Din contră, şi-a dat seama că are în faţă un tip ambiţios, profesionist!

Apoi, în 1930, Raoul Walsh i-a dat primul rol principal. Avea 23 de ani. Tot aşa, de culoare, juca alături de Tyrone Power Sr., bunicul Rominei Power, viitoarea cîntăreaţă, viitoarea soţie a lui Al Bano! Era epoca westernurilor, se trecuse la fimul vorbit. El, JOHN WAYNE, apărea primul pe lista actorilor! Lepădase numele de Morrison, prinsese a călări, statură de olimpian avea, accent special poseda, voce gravă, gata, Hollywoodul îi era la picioare.

Vreme de 50 de ani, el, uriaşul John Wayne, avea să apară în peste 140 de pelicule. Un „Oscar”, în 1969, zeci de roluri memorabile, trei decenii cu săli arhipline, o prietenie de-o viaţă cu John Ford, plecată de la o bătaie în zloată.

Sînt 35 de ani fără el. Poate ar fi ajuns un jucător de fotbal american bun. Cronicile din anii ’20 îl recomandau. Dar noi, răutăcioşi, îi mulţumim acelui val din Newport Beach, din vara lui 1927.

Sursa: johnwayne.com

Poza tradiţională a jucătorilor de fotbal american. Stînga pe picior, dreapta pe iarbă. John Wayne!


Prima sa peliculă cu ştaif. E primul pe listă, după el vine bunicul Rominei