Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Louie, bunicul Angelinei Jolie

Atlet, olimpic, prizonier de război, erou. Istoria lui Louis Zamperini, macaronarul american iubit de Hitler, schingiuit şi adulat de japonezi. Aşa-i că viaţa bate, clar, filmul?

Regizorul: o doamnă bine, tipul acela de gazelă beeetoon, care bate-n 40 […]

sâmbătă, 13 septembrie 2014, 8:29

Atlet, olimpic, prizonier de război, erou. Istoria lui Louis Zamperini, macaronarul american iubit de Hitler, schingiuit şi adulat de japonezi. Aşa-i că viaţa bate, clar, filmul?

Regizorul: o doamnă bine, tipul acela de gazelă beeetoon, care bate-n 40 de primăveri. Acasă dispune de şase copii, pe noptieră odihneşte una bucată statuetă „Oscar”, originală, e ambasador al Naţiunilor Unite şi împarte patul cu un domn pe nume Brad Pitt. Staţi aşa: acestei descrieri îi corespunde o singură făptură omenească: Angelina Jolie! Regizor?

Da, în 2010 a pus mîna pe o carte a Laurei Hillenbrand, ce istorisea povestea lui Louis Zamperini, unul dintre cei mai mari atleţi americani din toate timpurile. Din acea secundă s-a decis să facă un film.

„Tatăl” lui Forrest Gump
Neam de macaronari, „Louie” respirase, la debutul în viaţă, aer de NY. Apoi familia se mutase în California. Cum nu vorbea engleză, era ţinta bătăilor de joc. Fratele mai mare, Pete, ca să-l scape, îl duse la alergat. Sună a Forrest Gump, nu? Da, dar cu vreo 40 de ani înainte.

La cinci ani, rupea pistele. La cinci ani! La 10, era campion interstatal, la 15 se lăsa de băutură şi ţigări. Piua! Cum adică „se lăsa?” Păi, cînd se apucase? Alerga atît de bine încît îi dădură o bursă la „University of Southern California”.

Trăgea la Olimpiadă. Pe vremea aceea, îţi plăteai singur toate daraverile dacă voiai să vezi cele cinci cercuri de aproape. Nu poseda monetar. Macaronarii din urbe, mici tarabagii, puseră ban pe ban. S-a băgat la 5.000 de metri. În ziua aia era atît de cald încît Norm Bright, specialistul, a cedat. 40 de oameni au murit în acea săptămînă de la soare. A speriat lumea după ce l-a învins şi pe Don Lash, de 12 ori campion SUA. La 19 ani, a devenit cel mai tînăr atlet participant la JO Berlin, 1936.

Hitler i-a strîns mîna
În finală a terminat pe locul 8 din 14 băieţi, dar ultimul tur de pistă l-a rezolvat sub un minut. Hitler a cerut să-l vadă. „Tu eşti tipul ăla cu finişul de pe altă planetă”, i-a spus.

Peste cinci ani erau duşmani. Zamperini se înrola în US Army Air Force. Opt anotimpuri mai tîrziu, B-24, avionul care-i devenise casă, s-a prăbuşit, ciuruit de japonezi în O’ahu, Hawaii. Din 11 băieţi din echipaj, trei au supravieţuit. Louis, printre ei. Fără apă, fără hrană, cu o barcă pneumatică în mijlocul oceanului. Au prins doi albatroşi, i-au legat cu o sfoară şi i-au lăsat la apă. Peşteee… Ingenios? Îi ardea soarele, îi lovea furtuna. Iar pare film, nu? „Naufragiatul”, cu Tom Hanks. Ha, ha, acelaşi Tom Hanks…

După 33 de zile, Mac McNamara a murit. Atletul şi tovarăşul său au supravieţuit 47 de zile! Au dat de insulă. Marshall, controlată de japonezi. A ajuns în lagărul Ofuna, unde patriarh era Mutsuhiro Watanabe, cel mai rău om de pe pămînt. Doi ani a fost bătut şi torturat sistematic. Cerberul îi punea pe cap o bucată uriaşă de lemn, apoi îl lovea în stomac. Scăpa copacul, calvarul se înteţea. Şi tot aşa, pînă dimineaţă. „Tu eşti sportivul ăla, aaa?”, auzea, în batjocură, întrebarea.

Mortul care trăieşte
L-au declarat KIA. Mort în bătălie. Nu se mai ştia nimic de el, aşa că preşedintele Franklin D. Roosevelt i-a trimis familiei o scrisoare lacrimogenă. A scăpat în august 1945. S-a căsătorit cu Cynthia Applewhite, cu care a verificat dacă textul cu „pînă cînd moartea vă va despărţi” funcţionează. A funcţionat. 55 de ani au fost soţ şi soţie.

A continuat să alerge. În februarie ’98, la 81 de ani, a dus torţa la Jocurile Olimpice de la Nagano, aproape de locurile în care, cu decenii în urmă, era călcat în picioare. S-a stins pe 2 iulie, anul acesta. 97 de ani.

N-a mai apucat să vadă filmul despre a sa viaţă. Angelina Jolie, da, acea Angelina Jolie!, a promis că-l va face. Pe 24 decembrie, de Crăciun, lumea va vedea „Unbroken”. Darul ei pentru bunicul „Louie”.

Sursa: unbrokenfilm.com

louis1.jpg
Orice explicaţie foto la această imagine ar ucide capodopera

louis2.jpg
La un concurs în Seattle, în 1939. Campion cu acte în regulă

Comentarii (23)Adaugă comentariu

Taru Ovidiu (4 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 9:03

Excelent scris articolul. Meriti nota 10 cu felicitari, Cataline. Trebuie sa vad filmul. Atitudinea e cea care da nota definitiva a performantei.

Tudor (1 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 9:40

Maestre , intotdeauna imi face placere placere sa iti citesc articolele ! La mai multe !

moise (3 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 9:52

bravo pt articol
exceptionala poveste , exceptional povestita
multumim

Adrian (1 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 10:09

Multumiri pentru un alt articol de exceptie domnule Oprisan. O mica intrebare totusi, nu va incearca ceva regrete ca impartiti aceeasi redactie cu toti colegii dvs. care polueaza spatiul virtual cu acte jurnalistice bazate pe „bombe”, „fumigene” si „incendiare”?

kid (5 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 10:31

Oprisan……Catalin Oprisan…..Presedinteeeeeee

kid (5 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 10:33

respect pentru ca nu-ti bati joc de meserieeeee…

VALERIU (28 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 10:34

Bravo, Catalin! Scrii fenomenal! Multumesc! Ma simt incantat de felul in care te exprimi, precum si de cunostintele pe care le ai in domeniu.

dani (1 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 10:49

avem de invatat din aceasta poveste de viata,insa mai mult ar trebui sa fim receptivi la felul in care altii isi apreciaza valorile,oamenii care pot fi un bun exemplu.avem si noi astfel de oameni,dar prea putin bagati in seama,insa din fericire,tu cataline,in articolele tale ,esti unul dintre cei care o face.felicitari!

Paul Pop Gorea (2 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 11:32

Wow ! Baiete ,e ceva special cu tine !!! Felicitari pentru articol .

Marc Anthon (3 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 12:17

Excelent Story !
ps Domnu’ Catalin , aveti cumva un unchi –

Marc Anthon (3 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 12:18

Camil – mijlocas in achipa gazarilor , prin anii ,70 ?

aham (9 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 13:37

incredibila povestea. felicitari pt articol, acum abia astept sa vad filmul 🙂

marius (1 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 14:40

Intr-adevar, povestea lui Louie Zamperini e extraordinara, imi aduc aminte ca in urma cu 4 ani cand a aparut cartea am citit-o pe nerasuflate in 2 nopti – v-o recomand cu mare cadura. Sper doar ca fimul sa fie la inaltimea cartii.

seba (98 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 16:16

multumim, catalin 🙂 foarte frumoasa povestea de azi, abia astept sa vad filmul

varelc (1 comentarii)  •  13 septembrie 2014, 19:35

La mai mare!

almaviva (4 comentarii)  •  14 septembrie 2014, 4:42

Emotionant articolul. Dar de unde pana unde a fost Louis Zamperini bunicul Angelinei Jolie? Poate imi scapa mie ceva, dar nu inteleg aceasta metafora.

Cosmin (1 comentarii)  •  14 septembrie 2014, 9:00

O poveste naucitoare, excelent scrisa.
Cataline ar trebui sa treci si pe la „catedra” sa-i inveti pe tinerii jurnalisti cum se face gazetaria…

teo (2 comentarii)  •  14 septembrie 2014, 10:09

Domnule Cătălin Oprişan, felicitari pentru materialul publicat de dvs. O mica corectura daca permiteti din partea unei cătane bătrâne. Nu exista US Army Air Force. Ori US Army adica forte terestre, ori US Air Force adica forte aeriene.

marian0904 (75 comentarii)  •  14 septembrie 2014, 10:48

Multumim Catalin! Basmele „merg” intotdeauna. Si pozele. Sa-ti puna Angelina capsorul pe umar, tu avand cam 95 de ani, e ca un titlu olimpic.

Adi (1 comentarii)  •  14 septembrie 2014, 18:56

Frumoasa poveste , excelent redata. Astept filmul.

dan (226 comentarii)  •  14 septembrie 2014, 19:06

Un actrita mare despre un atlet mare!

ernesto365 (18 comentarii)  •  15 septembrie 2014, 13:50

@teo pe timpul celui de al doilea razboi mondial se numea intradevar US Army Air Force sau USAAF si a fost predecesorul US Air Force de astazi. deci dl Oprisan a scris corect. mica greseala este ca avionul nu a fost doborat sau ciuruit de japonezi ci s-a prabusit din cauza unor defectiuni tehnice. o poveste frumoasa si emotionanta. nu stiu unde le gaseste nenea Oprisan, dar le gaseste si le scrie bine.

gima (99 comentarii)  •  15 septembrie 2014, 16:50

cataline! fa-bu-los! bravo tata!

Comentează