Ultimul mohican de aur

Jeno Buzansky a rămas singurul supravieţuitor al trupei ungare de vis de acum 60 de ani. Una cu Grosics, Zakarias, Kocsis, Hidegkuti, Puskas ori Czibor

Nu lăcrimase cînd zvîrliseră „Pantera Neagră” în hăul cel urît. Nu, asta era […]

Jeno Buzansky a rămas singurul supravieţuitor al trupei ungare de vis de acum 60 de ani. Una cu Grosics, Zakarias, Kocsis, Hidegkuti, Puskas ori Czibor

Nu lăcrimase cînd zvîrliseră „Pantera Neagră” în hăul cel urît. Nu, asta era de babe! Se stropşise, niţeluş, la pîrdalnicul de strănepot trimis de familie să aibă grijă de el, îşi petrecuse dreapta peste stînga, pentru a frîna Parkinsonul, şi atît! O clipită privise locul unde, de acum încolo, avea să doarmă cel mai bun prieten al său, apoi se retrăsese la umbra unui stejar secular.

Sincer, nu-şi mai amintea cînd fusese „trasă” poza pe care tocmai o privea. Ştia că o purta, zi de zi, aşa, îngălbenită, în portofel…

Gyula, Gyula Grosics, portarul, „Pantera”, tocmai plecase într-o lume mai bună. Avea 88 de ani. Voise a se face popă, trăsese în ruşi, fusese capturat de către americani. Cu el între beţe, naţionala Ungariei nu pierduse decît un meci în patru ani: 42 de victorii şi şapte egaluri. Jucau cu trei pe fund, doi în faţa lor şi cinci pe baricade.

Campionul olimpic de la UTA
Al doilea Gyula, Lorant, era turnul de control. Croat de mamă, băgase un an şi pe la la UTA. Băiat cu carte, economist, „fratele” lui Loţi Kubala la Vasas. Fugise din Ungaria comunistă, cu greu îl iertaseră.

Cel dat cu briantină, Cucu Bozsik. Ăsta, frate, alerga de la primul cîntat al cocoşului la ceas de noapte. 101 selecţii în echipa naţională. Ce half, era, ce half! Ce eleganţă, ce posesie, ce pase curate! N-apucase gustul pensioarei, la 52 de ani un atac de cord îl luase cu el.

Despre Josef Zakarias credea că a fost unul dintre cei mai tari fotbalişti din istorie. Pe cît de bun era, pe atît chef de viaţă avea. Înaintea marii finale de la World Cup 1954, îi căzu’ la aşternut o cameristă ce dădea să schimbe faţa de pernă. Cu o seară înaintea celui mai important meci din cariera sa! De atunci, Zaka nu mai prinsese nici un minut…

Patru şi cu Nandor, cinci
Cei cinci din faţă, erau, de fapt, patru plus unu! Nandor Hidegkuti juca fals, niţeluş mai în spate. Se ţinea la raglan, la pălărie de fetru, la cravată asortee. Unii ziceau că-i primul playmaker din fotbalul european. La 1945! Alimenta cu tot ce trebuie pe cei patru muschetari.

Loţi Budai nu discuta decît pe scoruri mari. La debut, în mai 1949, 6-1 cu Austria. Apoi, 12-0 cu Albania. Servea, la micul dejun, Cupe Mitropa, campionate ale Ungariei, Cupe.

Degetul tremurînd căzu pe chipul lui Sandor Kocsis! Puskas poate fusese mai mare, dar „Băiatul cu capul de aur” rămăsese febleţea sa. 68 de meciuri şi 75 de goluri. O leucemie şi un cancer la stomac intraseră, mîrlăneşte, la rupere. Pe 22 iulie 1979 se aruncase de la etajul patru al spitalului. Nu puteau asocia numele său cu sinuciderea, aşa că au vorbit despre un accident.

Voinţa care tindea spre infinit
Şi Feri, da, Feri Puskas. Uriaş pentru timpul său. Omul cu cea mai mare ambiţie din Univers. „Ocsi” plecase dintr-o suburbie a Budapestei şi evoluase la Real Madrid opt ani. Îi chemase pe băieţi, de patru ori, în capitala lui Cervantes, la atmosferă.

Gustav Sebes le fuseseră baci. Ha, ha, cel mai tare antrenor deşi evoluase, ca jucător, un singur meci în naţionala Ungariei! Nebun după fotbal. Da, ce amintiri! Atunci, înaintea duelului cu Anglia, făcuse rost de mingile mai grele cu care jucau cei din Albion; trasase, cu o bidinea, terenul după dimensiunile de pe „Wembley”, la scară 1:1!; băgase „amicale” numai cu echipe apropiate de stil cu englezoii; Stanley Matthews, Alf Ramsey ori Bill Wright fuseseră măcelăriţi cu 6-3. Ceruseră revanşa. O primiră. 7-1 pentru maghiari pe „Nepstadion”.

El, Jeno Buzansky, fundaşul, rămăsese, la 89 de ani, ultimul din Trupa de Aur a fotbalului ungar. Împreună cu băieţii din fotografia galbenă precum gutuia rezolvaseră o medalie olimpică de aur, nişte victorii de răsunet cu Austria, Brazilia sau Uniunea Sovietică, nimiciseră Anglia pe unde o prinseseră şi pierduseră o finală de Campionat Mondial după ce conduseseră cu 2-0 în primele opt minute.

Pe picioarele sale, părăsi cimitirul. În acel iunie 2014 Budapesta sărbătoarea 60 de ani de la fotbalul-cel-adevărat. Cu un ochi, Jano rîdea. Cu celălalt, plîngea.

Sursă: Mundo Deportivo

Feri Puskas e căpitanul Ungariei pe „Wembey”. Peste cîteva clipe, va începe măcelul, cu 105.000 spectatori prezenţi

GG a vrut să se facă popă. A păstrat hainele negre, dar a devenit portar: Gyula Grosics