Cealaltă Olandă de Mondial: Hu Kon şi Heng Tan

În 1938, nişte flăcăi din bunica Indoneziei ajungeau la Campionatul Mondial de fotbal din Franţa. Făceau o lună pe drum, bifau un 0-6 şi-şi vedeau, apoi, liniştiţi, de fermele lor

Multe neamuri europene se-ncrîncenară pe iste întinse pămînturi: 17.508 […]

În 1938, nişte flăcăi din bunica Indoneziei ajungeau la Campionatul Mondial de fotbal din Franţa. Făceau o lună pe drum, bifau un 0-6 şi-şi vedeau, apoi, liniştiţi, de fermele lor

Multe neamuri europene se-ncrîncenară pe iste întinse pămînturi: 17.508 insule şi insuliţe, care mai de care mai bogate. Portughezii descoperiră, primii, drumul, apoi olandezii ori britancii făcură cărare pe mare. Cuişoarele erau căutate, tot felul de mirodenii ori animale exotice atrăgeau aventurierii.

Batavii înfipseră steagul, fondară Companii uriaşe, printre care şi VOC-ul, prima multinaţională din istorie, şi se puseră pe jucat fotbal. Într-un 28 martie 1921 deteră şi primul meci. Indonezia nu era, încă, Indonezia, Jakarta nu devenise, încă, Jakarta. S-a dănţuit la Batavia, viitoarea capitală, cu Singapore, 1-0, întîia partidă a Indiilor Olandeze de Est. Apoi, de dezmorţire, alt „amical”, contra Australiei, hop, un 4-4 cu băieţii din Shanghai şi tot aşa. Sportul ăsta cu mingiuca prindea, din Europa soseau ultimele echipamente şi sisteme de joc.

17 zile la dus…
La 1938, Campionatul Mondial, ediţia a treia, bătea la uşă. Asia primise un loc, Japonia şi Indiile Olandeze se înscriseseră, niponii se pierduseră pe drum, aşa că la început de mai o trupă de nebuni frumoşi, jumătate localnică, jumătate olandeză, lua cap-compas Franţa. Era prima şi ultima oară cînd Indonezia participa la un turneu final. Indonezia sau Olanda?

Drumul, pe Indian, prin Suez, Mediterana, Marseille, tren pînă la Reims.

Şi, iată, 5 iunie, „Stade Velodrome”, 8.000 de oameni în tribune. Ungaria – „Dutch East Indies”, aşa scrie pe foaia de joc. „Oaspeţii” au tricouri orange, cu guleraşe şi şiret, şorturi albe, ce-i strîng la subraţ şi jambiere albastre. Sînt mai mult pe stilul atletic, mîinile lipite pe lîngă corp, pieptul în faţă. Mo Heng Tan, portarul de 21 de ani, duce cu el o mascotă. E o raţă de pluş cărată de acasă. Joacă la HCTNH Soerabaja, avea să devină unicul fotbalist din istorie ce evolua atît pentru Indiile Olandeze cît şi pentru Indonezia.

Căpitan şi doctor, doctor şi căpitan
Hop, Achmad Nawir e căpitanul! Tip cult, doctor în medicină, unicul fotbalist din istoria Campionatelor Mondiale de fotbal purtător de ochelari fini, cu ramă subţire. În două meciuri, cu el la timonă, băieţii nu primeau decît 15 goluri. Lîngă a sa domnie, Sutan Anwar, tinerelul de 19 ani din Sumatra. Suvarte Soedarmadji e în atac, penetrant, se joacă pe sistemul 1-2-3-5.

Johannes van Mastenbroek, tehnicianul, nu are ce indicaţii să dea. În minutul 30 e deja 4-0, cu „Willy” Kohut în zi de graţie. Mingea-l frige pe bietul portar, zici că e un crap scăpat din halău, se lasă mai mult cu balet, orice alunecare se termină peste linia de margine.

Cîntec, joc şi voie bună
Din tribune se rîde. Unicul care „mîngîie” obiectul e atacantul Tang Hong Dijen, în timp ce scorul devine 6-0. Cei de la FC Santos sînt în tribune, la fel şi trimişii lui FC Barcelona! Meciul se termină aşa, cu set la zero, brazilienii şi catalanii fug la vestiare, scot stiloul de contract, dar Tang nu vrea să audă. „Doresc a rămîne pe Insulă, familia mea are o fermă, vreau să mă ocup de ea”, aud emisarii.

Asta-i toată afacerea. 17 zile la dus, cam tot atîtea la întors, pentru 90 de minute şi şase goluri primite. Dacă tot au trecut pe acasă pe la Bătrînul Continent, zic să dispute şi un amical cu Olanda, patria-mumă. 9-2. Hop, iar tren, vapor, Suez, Indian, acasă.

Cu mici excepţi, nimeni nu a mai auzit de eroii din 1938. Indonezia şi-a cucerit independenţa în 1945. Au trecut mai mult pe badminton, pe box, pe rugby, pe polo cu căluţi. Dar nume precum Hu Kon și Heng Tan rămîn, undeva, într-o pagină de istorie. Scrisă de nişte doctoranzi cu ochelari fini şi pieptene de os la buzunarul din spate al şortului.

8.000 de suflete au asistat la prima şi ultima partidă a Inoneziei la un turneu final de Campionat Mondial

În stînga, cu ochelari de tocilar, „căpitanul” Achmad Nawir