De strajă „Ursului”!

Lunetiştii secerau, la Kiev, nevinovaţi. Tunurile cu apă culcau tot la pămînt, fumul era gros. În fundal, o mînă de nebuni păzea statuia unui antrenor de fotbal. La doi paşi mirosea, crunt, a moarte

Cu mîinile cu care […]

Lunetiştii secerau, la Kiev, nevinovaţi. Tunurile cu apă culcau tot la pămînt, fumul era gros. În fundal, o mînă de nebuni păzea statuia unui antrenor de fotbal. La doi paşi mirosea, crunt, a moarte

Cu mîinile cu care apucase mingea şi o liniştise pe var spre a-l învinge pe Gigi Buffon la penaltyul decisiv, cu aceleaşi mîini domolise trofeul Ligii Campionilor lîngă statuia antrenorului: cu stînga aşezase, de urechi, Cupa, cu dreapta pusese pe gîtul Maestrului medalia. Un genunchi în pămînt, ca D’Artagnan în „După 20 de ani”, şi un scurt: „Mulţumesc, Ursule!”. Ultima zi din mai, 2003. Andri Şevcenko tremura. Şedea în faţa statuii lui Valeri Lobanovski. Cu trei zile înainte, făcuse rost de un Champions League. Zburase la Kiev, cu tot cu „doamna”, pentru a cinsti memoria celui decedat cu un an înainte. Omul care-l făcuse fotbalist.

Puştiu tupeist

Andri ştia multe despre Valeri. Nu statistică de pe vreo pagină de net. Fapte. Fapte de viaţă. Loba ajunsese la Dinamo Kiev prin 1957, parcă. 18 primăveri, tupeu ca la 30. Victor Maslov, „Everestul”, era antrenor. Nu-i dădea voie neînţărcatului să dribleze, Valeri fierbea. Urla la tehnician, rămînea să bată, după pregătire, un infinit de cornere direct în gol. Şapte ani a stat acolo. Ştia că se retrăsese de timpuriu. La 29 de ani era, deja, tehnician, la Dnepropetrovsk.

Într-o seară, la o băută votcară cruntă, s-a cunoscut cu Anatoli Zelenţov, statistician la bază. El era student la Institutul Politehnic din Kiev şi chiar trecuse pe la cursuri. Acolo era buricul industriei ruseşti de computere, acolo avea să se nască primul PC din URSS, pe la 1963. Cînd s-au trezit, de dimineaţă, Anatoli şi Valeri au stabilit că fotbalul devine un sistem de 22 de elemente sau, altfel spus, două subsisteme a cîte 11 componente fiecare. Acestea se mişcă pe o suprafaţă perfect definită, terenul, cu reguli trasate, legile jocului. Fotbalul părea simplu, nu?

„Toţi trebuie să alerge 90 de minute!”

Lobanovski rezolvase una dintre cele mai dificile probleme de pînă atunci: „Un jucător are mingea. El aleargă. Scoatem din ecuaţie portarul. Ce facem cu ceilalţi nouă? Trebuie să fugă şi ei! Nu haotic!”. Găsise nişte muşterii capabili să facă asta. Andri nu prinsese prima Cupă a Cupelor, cea din 1975. Pe a doua, 3-0 cu Atletico, în 1986, da!

Doaaamneee, ce lecţii de contraatac, ce jucători: Besonov, Kuzneţov, Demianenko, Zavarov, Belanov, Blohin! Cu naţionala URSS-ului, unde ajunsese imediat, nu mersese mai departe la Mondialele din 1986 doar pentru că un pîrlit de arbitru, unu’ Fredriksson, voise ca Belgia lui Scifo să ajungă acolo. În ’88, în RFG, băieţii cu CCCP pe piept nu primiseră coroana doar pentru că la olandezi exista un Van Basten. Plus un Gullit. Lobanovski, unchiaşul ăla cu faţa buhăită, cu bască proletară pe cap, cu pufoaică stahanovistă, se adapta oriunde. La trupe de club, la echipe naţionale. Regula lui era 2 M: matematică şi muncă. Pe Andri vestea l-a găsit la New York. Valeri Lobanovski fusese prins în ofsaid de propria inimă, după un meci la Zaporoje. Intrase la penaltyuri cu moartea, dar… 63 de ani.

Onor pe EuroMaidan

Acum cîteva zile, Euromaidanul Kievului fierbea. „Dum-dum-urile” lunetiştilor ricoşau în carnea statuii din faţa stadionului lui Dinamo Kiev! Tancurile aruncau jeturi de apă pe ea! Fumul gros o colora în negru. Şi în acea dramă transmisă live de tot Mapamondul nişte copilandri stăteau planton în faţa lui VALERI LOBANOVSKI! Aduseseră, de acasă, o prelată cu care îl înveliseră pe Maestru. Mulţi dintre ei se bucurau la desene animate cînd tehnicianul părăsea, pentru totdeauna, vestiarul. Dar bunicii şi părinţii îi trimiseseră să apare memoria. Şi ei, nebuni frumoşi, cu cataroaie desprinse din caldarîm, îl apărau de gloanţe. Cea mai duioasă imagine din cea mai tristă seară… Făceau de strajă „Ursului”!

Mingea de sub el a ars, totul e negru în EuroMaidan. Fanii însă l-au învelit şi l-au păzit pe „Urs”, pe el şi pe a sa bancă

Lobanovski l-a lansat pe Şevcenko în fotbalul mare, la Dinamo Kiev. Andri i-a mulţumit post mortem