Huligana cu trei aururi olimpice

S-a bătut parte în parte cu băieţii, a furat însemne oficiale japoneze, a ignorat sponsorii. Apoi s-a aruncat în bazin şi a oprit cronometrul sub un minut: Dawn Fraser

„Băăă cocoşel, dacă ştiam că eşti aşa, bese-n cizmă, […]

S-a bătut parte în parte cu băieţii, a furat însemne oficiale japoneze, a ignorat sponsorii. Apoi s-a aruncat în bazin şi a oprit cronometrul sub un minut: Dawn Fraser

„Băăă cocoşel, dacă ştiam că eşti aşa, bese-n cizmă, să mor de nu mă suiam io pe stîlp. Ce dracu’, Des, n-ai socoteală în budigăi să scoţi steagu’ ăla de acolo?”. Tipa, pe la 27 de primăveri, structură atletică, picioare înşurubate în beton, susţine, pe ai săi umeri, un compatriot, aflat pe la două decenii de viaţă, în timp ce acesta încearcă să fure un simbol al Japoniei. STOP! Cum s-a ajuns aici?

Cum sari gardul la Împărat acas’?
Cîteva minute mai devreme.
Ea, membră a delegaţiei australiene, prezentă la Olimpiada de la Tokyo, aude, la radio, că băieţii de la hochei pe iarbă au făcut rost de o medalie, pentru prima oară în istorie. Dă un telefon şi zice: „Aristocraţilor, nu comitem, mă, şi noi o băieţească în hotel, să udăm bronzul ăsta?”. Afacerea se execută. După o tonă, două de whisky, prinţesa propune să se rămînă cu o aminitire de pe tărîmul ăstora cu ochi oblici. Alege doi componenţi medaliaţi şi le zice: „N-ar fi de poveste un steag japonez şi unu’ olimpic?”. Cum ies din hotel, fac stînga 100 de metri. Ochesc stîlpul, se pun pe treabă. Poliţia japoneză e la datorie. Pe băieţi îi saltă repede. Ea prinde a sări un gărduleţ. Se aşază pe o bancă. Apar cerberii. E întuneric. Zice că îşi aşteaptă nişte prieteni… Tablagiii iau foc. „Cu două steaguri în sîn, la un cioc de barză de miezul nopţii, în grădina palatului Kokyo?”. Amărîta a escaladat, din necunoaştere, graniţa ce separă muritorii de palatul Împăratului Hirohito!!! Secţia de Poliţie Marunouchi scrie pe ea! N-are acte. Primeşte un telefon şi un translator. Un locotenent îşi lipeşte privirea de ochii ei. Pune dreptul în podea, îi ia mîna, o lipeşte de frunte şi zice: „Doamnă Dawn Fraser, omagiile mele!”. Ăilalţi amuţesc. STOP!

Balmain, plai de dor…
Cîţiva ani mai devreme.
S-a născut a opta între fraţi, în Balmain, o suburbie rău famată din Sydney. De mică a fost rebelă, un eufemism pentru huligancă. Făcea numai ceea ce dorea. Avea astm. Sărmani fiind, au dat-o la înot. Necesita doar un costum de baie şi un prosop. Nu-i plăcea, deloc, să stea cu „curu-n sus, ca raţele, cît e ziua de mare, în baltă!”. Apoi, un trepăduş de federaţie, dintr-un birou, îi zise: „În viaţa ta nu vei reprezenta Australia dacă eşti născută în Balmain!”. Doamneee, cum a ambiţionat-o replica asta! Atunci s-a schimbat!

La Olimpiada din ’56 a luat aurul cu 1.02.0. Apoi, patru ani mai tîrziu, 1.01.2. Pe 23 octombrie 1962, pe cînd se pregătea pentru jocurile Commonwealthului, a oprit cronometrul la 1.00.0! 100 de metri liber. Într-un 27 octombrie, omenirea a aflat vestea: Dawn Fraser, înotătoarea din Australia, a devenit, oficial, prima femeie care termină „suta” sub un minut: 59.9.

Înot cu garduri
Apoi a început să intre în istorie: 41 de recorduri (da, aţi citit bine!!!) mondiale, opt medalii la Jocurile Olimpice (unul dintre cei trei sportivi care, la aceeaşi probă, au reuşit să ia aurul la trei ediţii diferite). Cînd a ajuns la Tokyo, avea cursă a doua zi. I-au interzis să participe, să nu fie obosită. A sărit gardul Satului Olimpic şi a respirat la doi paşi de aprinderea torţei. La bazin, a venit cu un costum vechi, care-i cădea mai bine, nu cu cel oficial, cu sponsori şi tot dichisul. A luat aurul și au suspendat-o 10 ani. Era prea bună, nu aveau cum să o ţină departe de apă multă vreme. Au făcut filme despre ea, au băgat-o în „Hall of Fame”, au numit-o „sportiva secolului” în Australia, au rugat-o să ducă torţa la Sydney, în 2000.

Mai prin zilele noastre, au chemat-o să spargă şampania de carapacea unui feribot botezat cu numele ei. A tras microfonul din mîna menestrelului şi-a glăsuit doar atît: „Vă foarte mulţumesc, dar unde este boul de Berge Phillips, cel care a prezis că nu pot reprezenta Australia?”. Avea 71 de ani!
Se născuse, crescuse şi se stabilise în Balmain…

Ajunsă la 76 de ani, Dawn continuă să trăiască acolo unde s-a născut

Unii spun că în toată cariera a deţinut 6.700 de recorduri