Chaplin şi cele 342 de „duble”

Charlie şi Virginia s-au cunoscut într-o sală de box. Geniul şi-a dat imediat seama că fata e „oarba” din „Luminile Oraşului”

Afară-i cald, în sală-i şi mai şi! Fum, de-l tai cu gateru’. Se suduie, se scuipă, se […]

Charlie şi Virginia s-au cunoscut într-o sală de box. Geniul şi-a dat imediat seama că fata e „oarba” din „Luminile Oraşului”

Afară-i cald, în sală-i şi mai şi! Fum, de-l tai cu gateru’. Se suduie, se scuipă, se muşcă din prosop. Lumea boxului din Los Angeles fierbe, în istă vară a lui 1928. Lume, claie peste grămadă. Destule dame. La un cioc de barză de ring, un tip, aşa, cam pe la al optulea lustru de viaţă, pare cel mai concentrat spectator. Notează gesturile, schiţează eschivele, tropăie din pingele imitînd tipii în şort din faţa lui. O gazelă nantă’, cu ochelari, se apropie de a sa bancă. Bate-n 20 de primăveri. Tupeu cît caru’. Taie aerul cu mîna-n-mănuşată şi zice, scurt: „Permiteţi a mă introduce! Virginia, domnişoara Virginia Cherrill, din Illinois!”. Bărbatul se întoarce mai mult de politeţe, dar, cînd o vede, faţa i se luminează. Gata! Ea e! Are personaj! Are „oarba”!

CC: „Goana după aur”, „Circul”…

Tipu-i Charlie Chaplin. Are nouă filme la activ, dintre care vreo trei, „Puştiul”, „Goana după aur” ori „Circul” sînt capodopere. Coace-n minte ceva tare. Vrea să-i zică „Luminile Oraşului”. O comedie dată-n dramă şi viceversa. A tras la sală pentru că va turna şi scene de box, nu vrea să fie afon. Lui, „Vagabondului”, îi trebuie florăreasa, „oarba”. A dat anunţ, se iţiră candidate, dar nu pe al său plac.

Domniţa-i Virginia Cherrill. Ştie cu se se haleşte lumea filmului, dar nu-i Bette Davis. Ochiul lui Chaplin, însă, nu dă greş. Ea e aleasa!

Se pune pe scris. În şase săptămîni scenariul e gata. Cherrill semnează contractul pe 1 noiembrie 1928. E mioapă, s-a născut, parcă, pentru rol. Nu ştie, însă, la ce s-a înhămat. Chaplin e cel mai perfecţionist om din lume. Vrea ca scena de deschidere să iasă perfect. Mai mult ca perfect! „Doriţi flori, domnule?”, este replica. Nu-i place! Mai trage o secvenţă. Aceeaşi! Şi încă una! Şi încă una! Suta…Două sute…Trei… Vreme de şase zile!!! 342 de „duble!” Atenţie, filmul e mut, dar el vrea să vadă mişcarea buzelor!!! Peliculele cu sonor au apărut de doi ani, nu doreşte a auzi de ele! „Mişcările mele nu pot fi înlocuite de cuvinte. Eu fac dans”, e auzit zicînd!

„Oarba” nu mai vrea să-l vadă!

Virginia nu mai poate! E istovită. Pleacă la coafor, crede că în ziua aia nu se mai dă tur de manivelă. Charlie o caută, n-o găseşte. Pune să fie dată afară! Avocaţii spun că nu-i bine, costă mult despăgubirea. Geniul are urechile astupate. Cere să fie chemată Georgia Hale, cu care a tras cadre în „Goana după aur”. Sfătuitorii insită. Cu greu Charlot renunţă. A băgat un milion şi jumătate de dolari, bani aduşi de acasă, în acest celuloid care trebuie să arate că filmul mut nu-i mort, aşa că lasă orgoliul la machiaj. Revine-n film, în personaj. Iese din maşină, dă să plece pe trotuar dar aude: „Doriţi flori, domnule?” Se întoarce şi, probabil, una dintre cele mai frumoase scene din istoria cinematografiei, e gata!

Virginia n-a continuat. Două-trei roluri mărunte, o căsnicie eşuată, de două anotimpuri, cu Cary Grant. A decedat la 88 de ani.

Charlie Chaplin a rămas Charlie Chaplin. UNICUL.

Ce caută istorioara într-un ziar de sport? Buuun, şi-au dat bineţe lîngă un ring, dar, oare, apropierea nu-i niţeluş forţată? Puteau să se găsească pe stradă, pe plajă, la o petrecere sau, de ce nu, chiar la o florărie…

Haideţi, însă, să pierdem trei minute. 3.00. Atît durează scena. E AICI! Într-o vreme în care Van Damme se-nsforează pe tiruri, Cruise salveză lumea cu un ceas iar pe hobbiţi calci la tot pasul, ei – Charlie şi Virgina – se iubesc într-un film mut.

Aşa-i că, dacă facem linişte, parcă auzim: „Doriţi flori, domnule?”.

Celebra scenă ce a fost turnată de 342 de ori

Acum Chaplin (dreapta) se pregăteşte de box. Peste cîteva scene va primi, graţios, floarea. Numai el putea face asta