Atacantul care urăşte golul

Harald Brattbakk driblează, astăzi, norişorii. A devenit pilot de cursă lungă. Ieri marca împotriva lui AC Milan sau Real Madrid. Azi nu vrea să audă de vidul dintre nouri

„Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, Harald Martin Brattbakk, comandantul echipajului, […]

Harald Brattbakk driblează, astăzi, norişorii. A devenit pilot de cursă lungă. Ieri marca împotriva lui AC Milan sau Real Madrid. Azi nu vrea să audă de vidul dintre nouri

„Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, Harald Martin Brattbakk, comandantul echipajului, vă mulţumeşte că aţi ales serviciile companiei Norwegian Air Shuttle şi vă doreşte un sejur cît mai plăcut! Ora locală este…”. Se lasă cu aplauze, uriaşul „Boeing 737” merge către locul de parcare.

Da, aşa e, aţi citit corect! La manşă şi-a încheiat, cu bine, o nouă misiune atacantul care perfora porţile lui AC Milan, Glasgow Rangers ori Real Madrid, „tunarul” norvegian.

Avocat de clasa a patra
De mic, lui Brattbakk i-a plăcut cartea. „Cînd aveam vreo 11 ani, doream să devin avocat. Mă apucasem de fotbal aşa, ca hobby, la piticii celor de la Kolstad IL, din Trondheimul natal. Ne chinuiam, atunci, prin liga a patra sau a cincea”. Dacă a văzut că mingea-l ascultă, a pus manualele alături, dar n-a uitat de ele. Prinse a juca la Rosenborg. Golgeter de cinci ori în campionat. 166 de goluri în 255 de partide. Pînă să-l dea jos Rushfeldt, în 2011, cel mai bun marcator din istoria Norvegiei.

Celtic a pus ochii pe el. A ajuns la Glasgow fix în perioada în care cei de la Rangers aveau nevoie de degetele de la două mîini pentru a număra titlurile consecutive. „Pe 9 mai 1998 eram rezervă. Aveam meci cu St. Johnstone, acasă. Era 1-0, Rangers conducea cu 2-1 pe Dundee. Luau al 10-lea campionat la rînd. Am intrat pe final. Am marcat. Ce trupă! Cu Henrik Larsson, cu McNamara, cu O’Donnell, cu Boyd. Am cucerit titlul. Doamne, sărbătoare uriaşă, trei zile, ca-n basme!”, îşi aduce, azi, aminte Harald. Celtic l-a uns, imediat, „erou”. „Mi-au spus că de la Stevie Chalmes nu mai marcase cineva un punct atît de important!”. În 1967, Celtic trecea de Inter în finala Cupei Campionilor Europeni. Stevie puncta pentru 2-1, în ’84…

Dreptul, dreapta sau stînga?
S-a tras către casă. A revenit la Rosenborg. Dete peste AC Milan. Hop, gol! Peste Real Madrid. Hop, reuşită iar!

A găsit, prin casă, cărţile. A zis să se apuce de Drept. Dar a venit al doilea copil. Colici, ceai, lăptic cald, pamperşi, nopţi nedormite… Iar le-a pus deoparte.

Cînd s-a retras şi-a adus aminte de Hercule, băiatul aflat la răscruce: în stînga, drumul uşor – funcţie de birou la Rosenborg, unde era „rege”, apoi, poate, o trupă de copilaşi, saltul spre prima echipă, gata, viitor asigurat; pe partea cealaltă, totul luat de la zero, munca, o nouă viaţă. A preferat dreapta. A ajuns în Florida, la Phoenix East Aviation. Unde??? Da, dorea să se facă pilot! Avea aproape 40 de ani, 17 meciuri în naţionala nordică, 336 de partide oficiale, nu era un copilandru, capu-i era pe umeri şi nu la propriu. Şi-a luat licenţa pentru avioane comerciale în 2008. Dacă spunem că pe 9 mai, la 10 ani de la golul istoric, crede careva?

Ce-i mai dură? Manşa sau mingea?
„Pilotajul e mult mai greu decît fotbalul. Da, sportivii pun accent pe forţă, dar antrenamentele durează puţin, meciurile, o oră şi jumătate. Aici ai şi cinci zile consecutive în care te trezeşti la patru dimineaţa. Organismul e dat peste cap!”

Nu s-a plîns. A apărut şi al treilea urmaş, era greu. A schimbat manşa cargoului cu cea a unui Boeing 737. A trecut la Norwegian Air Shuttle, companie uriaşă. Primeramente, zboruri „domestice”. Apoi, europene. Avionul înghiţea milele, el, zecile de cărţi de specialitate. L-au „uns” secund. La primul zbor cu ştaif şi-a dus familia pe „Celtic Park”. 50.000 de oameni au făcut, atunci, reverenţă.

Azi are în grijă 200 de oameni la fiecare „urcare”. A devenit un atacant căruia nu-i place, deloc, golul. De aer. „De fiecare dată cînd revin la baza de la Trondheim, zborul mă duce deasupra stadionului Lerkendal. E o senzaţie superbă”, zice.

Urma celei dintîi iubiri nu se uită niciodată…

Jucătorul lui Celtic între 1997 și 2000 a evoluat în 44 de meciuri, reușind să înscrie 12 goluri

Harald a marcat aproape 200 de goluri în carieră. Azi, atunci cînd e la manşă, nu vrea să pronunţe „acel” cuvînt