Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

„Croşeul” ce ucise „Vrabia”

S-au iubit nebuneşte, chiar dacă ştiau că greşesc. Cel mai frumos tril al Universului cuibărit între cele mai puternice braţe de pe Mapamond. Edith Piaf şi Marcel Cerdan

Ceasul bătu de 18:30. Mai aveau fix o oră şi jumătate. […]

sâmbătă, 19 octombrie 2013, 8:35

S-au iubit nebuneşte, chiar dacă ştiau că greşesc. Cel mai frumos tril al Universului cuibărit între cele mai puternice braţe de pe Mapamond. Edith Piaf şi Marcel Cerdan

Ceasul bătu de 18:30. Mai aveau fix o oră şi jumătate. Se uitară la bilete, apoi la el, la colosul din faţa lor. Iar la bilete, iar la uriaş. Iar la bilete. „Bine, fie!”, zise fata, care cedă mai greu. Ceva, un „Merci”, o îmbrăţişare scurtă, un autograf semnat pe genunchi şi safteaua fusese făcută. Ei, cei doi proaspăt căsătoriţi, tocmai cedaseră tichetele de avion. Nu era un capăt de lume dacă mai aşteptau patru ore cursa următoare, Paris Orly – New York. Vineri, 28 octombrie 1949.

Istoria lui
Povestea Colosului începea prin 1916, la Sidi Bel Abbes, în Algeria franceză. Se apucase, în 1934, de box profesionist. Chiar la debut căsăpise un vrăjmaş, în şase runde. În fix cinci ani adunase 47 de victorii. Se alesese cu porecla „Le Bombardier Marocain”, ajunsese să lupte în finala de la „mijlocie” pentru titlul mondial, unde Tony Zale nu-i putuse sta în cale. Marcellin „Marcel” Cerdan, unul dintre cei mai mari boxeri născuţi în Africa.

Istoria ei
Povestea ei debuta în 1915. Sărmană, ca şi el. Copilărie grea, crescută de o bunică, patroană de bordel. La 20 de ani, fiica îi deceda, de meningită. Se apucase de cîntat la colţ de stradă. Voce de cristal, ambitul – nemaiauzit, pînă atunci, la o muritoare. Şansonetistă făr’ de-asemănare. O chema Giovanna Gassion. Îşi zicea „Vrabia”. Piaf. Edith Piaf.

Istoria lor
Povestea lor pleacă la drum în 1946. Atunci s-au văzut prima oară. El, căsătorit, cu doi copii, al treilea, pe drum. Ea, iubita tînărului lui Yves Montand, lansase, deja, „Je vois la vie en rose”. Pe 14 ianuarie 1948 el, cel care rezistase sutelor de asedii de pumni, a căzut, la podea. Glasul ei îl doborîse. S-au iubit nebuneşte. Ştiau că greşeau, dar poţi lupta contra inimii? Mômone, cea mai buna prietenă a lui Edith, nu voia să audă de aşa ceva, le punea piedici. Ea cumpăra, la Bois de Boulogne, o căsuţă, un cuibuşor de nebunii, dotată cu sală de sport. După nopţile fierbinţi de amor, Marcel avea nevoie de antrenamente. Ziarele ştiau, dar jurnaliştii închideau ochii. Cea mai bună voce a lumii era strînsă de cele mai tari braţe de pe Mapamond.

Ar fi putut fi istoria lor
A aflat prima. „Cel mai bun amant din lume”, sufletul ei, avusese un turneu, amical, la Troyes. Ea-l sunase de la New York, unde le făcea praf sufletele yankeilor. Cînd i-a auzit vocea, picioarele i s-au făcut de plastelină. K.O. fără număratoare. „Viu, iubirea mea, viu acum spre tine!”. Nu-i plăcea să zboare, prefera, oricînd, vaporul. Dar nu mai avea răbdare.

La aeroport şi-a trimis impresarul să facă rost de bilete. Joe Longman i-a găsit pe însurăţeii cărora nu li se uscase cerneala pe certificat. N-au vrut să cedeze, dar cînd l-au văzut pe Marcel, prinseră a chicoti. Citiseră gazetele, mirosiseră că „Bombardierul” zbura să mîngîie „Vrabia”. Au donat tichetele.

I-au spus, sec, la telefon.„Lockheedul Constellation s-a lovit de vîrful Muntelui Redondo, undeva în Azore, Portugalia. A reţinut numai: NU EXISTĂ SUPRAVIEŢUITORI”.

În acel moment, Edith Piaf, cea mai frumoasă voce a tuturor timpurilor, a primit croşeul decisiv. Ea, lăsată de părinţi pe stradă, ea, crescută din mila curvelor, ea, mama unui copilaş mort la 23 de luni, ea, amanta tuturor artiştilor parizieni, ea, ea cea care-şi găsise iubirea vieţii, tocmai îşi ucisese dragostea. Dacă nu l-ar fi zorit spre N.Y?

Nu şi-a revenit, niciodată. NICIODATĂ! A trecut prin perioade crunte de alcoolism, a legat, pe veci, prietenie cu morfina. Adormea numai cu somnifere, nu mînca mai nimic. A mai trăit 14 ani dacă doar a respira însemnă a fi viu.

O singură dată a sa voce a dat de veste lumii că Edith Piaf mai există. Atunci cînd „L’hymne a l’amour” a răsunat în întrega lume. Omagiul ei pentru Marcellin…

poza-mare.jpg
S-au iubit puţin, dar intens. Nici măcar doi ani întregi

marcel1.jpg
Dacă a fost mare? 113 victorii, 66 prin KO, şi doar patru înfrîngeri

Comentarii (19)Adaugă comentariu

boy (4 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 9:11

God nu doarme!

Coana MIta (6 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 9:32

viata dragule…asa e viata

bulldenej (1 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 10:36

un articol in stilul tau, bravo dom’le esti unic si dumnezeiesc (eu fiind ateu) nu stiu cum si de unde le scoti dar esti pt noi o incantare … te-as asculta si citi non stop … un adevarat profesionist … sa ne traiesti 100 de ani (fara reparatii) !

mihai (2 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 10:39

felicitari pentru articol!O frumoasa poveste de dragoste, subiectul unui film.Se poate si fara intoxicatia stirilor de la ora 17,ce abunda din plin in peisajul nostru cotidian.

Andrei FIlip (3 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 10:46

Frumos scris. Recomand si filmul, „La vie en rose” fantastic din toate punctele de vedere.

IRONMAIDEN (8 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 11:33

„Non, je ne regrette rien!”

Paul Chiratcu (2 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 13:30

multumesc

Ride bene chi ride ultimo (6 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 14:23

Inconfundabilul stil Oprisan. Multumim Cataline !

georgearthur (1 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 15:25

Trist , vesnic cutremurator !

Catalin (1 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 15:51

Bravo domnule,
Cuvintele te asculta,le mangai cu tact si pricepere.
Ma bucur tare ca de la mii de km departare pot citi o povestioara frumoasa care incanta.
Ai castigat un fan.Am sa te urmaresc cu interes in continuare.
Felicitari

mihail (34 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 19:30

Stiam povestea , este mult mai mult de scris (nu e un repros ) dar ar trebui un articol despre meciurile lui Cerdan cu Zale (un polonez Anthony Zalesky , parca ) !!

Bogdan C.F.R. (3 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 21:11

Acelasi stil obositor, fortat, indigest.

Pentru Bogdan (franarul ! ) de la CFR ! (3 comentarii)  •  19 octombrie 2013, 23:20

Bogdane, faci opinie separata, inseamna ca nu-ti place stilul lui Catalin Oprisan ! Citeste revista ” Luminita ” pentru copii ! Ca are si desene… Nu te mai obosi cu articolele lui Catalin !

schwartz (1 comentarii)  •  20 octombrie 2013, 7:40

in concluzie: daca iti inseli nevasta, poti da de dracu 🙂

Bibi (213 comentarii)  •  20 octombrie 2013, 9:27

Catalin, multumesc !

sandu barcelona (40 comentarii)  •  20 octombrie 2013, 14:06

nimic spectaculos, viata unei ……..

Ottonelu (5 comentarii)  •  20 octombrie 2013, 16:56

Domnule Oprișan, ce v-a stîrnit în a face articolul asta? E extrem de banal. La cati amanti a avut edita asta, e irelevant!
E ca si cum ai răspunde unei alarme false, după zeci de asemenea, la fel, false.
Talentul e de a deosebi o alarma reala de una falsa.
Va propun un subiect sportiv: sportivi celebri revenind, dar dezamăgind, sportiv vorbind, si reusind in viata!
A propos, de boxeri, va sugerez un neamt cehoslovax care a driblat SS-ul lui Himmler. Si pe Hitler… Si a reusit.
Ar fi mai frumos, mai optimist, mai popular.

dan (226 comentarii)  •  20 octombrie 2013, 17:18

Viata este nemiloasa uneori!

gima (99 comentarii)  •  21 octombrie 2013, 10:03

bravo tata! sa-ti creasca mare bebicul! sanatate!

Comentează