Lumea văzută prin T 11

A fost Miss. Toto Cutugno i-a cerut un „duo”. A luat „aurul” la San Remo şi „bronzul” la paralimpicele londoneze. Ea e Annalisa Minetti, iar alăturarea din titlu nu-i număr de terminal. E boala ce i-a mîncat vederea

Dacă […]

A fost Miss. Toto Cutugno i-a cerut un „duo”. A luat „aurul” la San Remo şi „bronzul” la paralimpicele londoneze. Ea e Annalisa Minetti, iar alăturarea din titlu nu-i număr de terminal. E boala ce i-a mîncat vederea

Dacă avea emoţii? Era o glumă? Logic că simţea cum se cutremură pămîntul. Annalisa Minetti! Da, ea era! Aşa o anunţase Eva Herţigova, faimoasa Eva Herţigova! Peste 11 secunde avea să intre în finala festivalului de muzică de la San Remo, 1998. Exact, scena aceea pe care, cu nouă ani în urmă, Pooh şi „Uomini Soli” făcuseră furori. Pe care Umberto Tozzi se dezlănţuise, de pe care Ricchi e Poveri smulseseră miliarde de aplauze, pe unde parfumul lui Eros Ramazzotti încă se mai simţea…

A tras aer în piept, a cîntat perfect „Senza te o con te” şi…”aur”. Mama, Filomena, plînsese. Cu 22 de ani în urmă, cînd micuţa văzuse lumina zilei, neonatologul glăsuise: „Doamnă, cîntăreaţă scrie pe fruntea ei. În viaţa mea n-am auzit un bebe cu aşa plămîni!”

Da, partea cu „lumina zilei” sună a limbă de lemn, dar, pentru ea, reprezenta mult mai mult.

Cînd clarul devine neclar…
Trecuseră ani buni de cînd simţise că ceva nu e în regulă cu ochii săi. În 1996 primise verdictul: „retinitis pigmentosa”, o nenorocită de boală care îţi mănîncă vederea. În doi ani nu mai ştia cum arată roşul, cum zboară un porumbel, cum e îmbrăcat iubitul şi cum a stat pe teren AC Milan. Aşa s-a încoronat la San Remo.

N-a plîns, n-a jelit. Ba da, a făcut-o cînd a auzit că şi Francesca, sora sa, suferă de aceeaşi boală. Atunci s-a uitat, puţin, spre cer: ea poate mai greşise cu ceva, dar Franci de ce trebuia să sufere?

În 1999 a decis să se ia cu soarta în piept, să vadă cine închide tabela în avantaj. S-a apucat de atletism, nu înainte de a trece pe la doctor. Da, care era problema? Înţelegea perfect ce se petrece cu ea. Annalisa Minetti, San Remo 1998, Annalisa Minetti, locul şapte la Miss Italia 1997, Annalisa Minetti, Miss cele mai frumoaze picioare din „Cizmă”, devenise T 11. Adică catalogarea pentru gradul de invaliditate: „Distingerea luminii, dar încapacitatea de a vedea degetele propriei mîini!” Scurt şi la obiect! A priceput că a devenit paralimpică şi a călcat şi mai apăsat pe tartanul de antrenament. S-a găsit cu Andrea Giocondi, semifondist, trecut pe la Atlanta, în 1996, omul dispus să o ajute, să-i fie şi „iepure”, şi ghid. Şi aşa, legaţi, dreapta ei de stînga lui, s-au pus pe înghiţit kilometri. Între două albume lansate, zeci de curse. Un an, doi, trei, cinci, 10. După 12, a ajuns la Londra. Da, la Olimpiada de la Londra.

Siluete, nu secunde
S-a băgat la 1.500 de metri, „specialitatea casei”. A terminat a treia, în 4’48’88, dar, practic, era noua campioană, pentru că alergătoarele de pe primele două poziţii distingeau formele… Cruntă ironie, nu-i aşa? La Jocurile Olimpice ale celor de după Jocurile Olimpice diferenţa se face dacă intuieşti – sau nu – că în faţa ta e un bărbat şi nu o femeie.
A pierdut, atunci, cîteva lacrimi. Nu era răbufnire. Dăduse afară doar durerea adunată în ultimii ani. Toto Cutugno i-a solicitat un „duo”. I-a spus că el vine cu versurile şi muzica, ea, doar cu vocea. Preşedintele Italiei s-a declarat mîndru că se poate trage într-o poză alături de femeia cu cea mai mare voinţă din Univers. A făcut rost de o medalie de campioană mondială. A scris o carte în care a povestit totul. A plecat în turneu cu trupa sa, 22 de spectacole „live”. S-a căsătorit. A „uns-o” bunică pe Filomena. A ţinut coperta revistei „Vanity Fair”. A făcut tot ceea ce ar face un om „normal”.

Apoi a pus pe cineva sa-i scrie, pe peretele livingului casei sale, două vorbe de-ale lui Victor Hugo. „În ochii unui tînăr, arde flacăra; în cei ai unui bătrîn, străluceşte lumina”.

Imaginea ce a făcut înconjurul lumii: Annalisa şi Andrea, „legaţi” unul de celălalt, la Londra, la 1.500 metri

Şi acum, la aproape 40 de ani, poate ţine, fără probleme, prima pagină a oricărei reviste de frumuseţe