Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Ziua cînd Barça a „driblat” retrogradarea!

În iunie 1942, în sufrageria lui Real Madrid, catalanii au luptat pentru permanenţă în Primera, cu sigla clubului ascunsă în chiloţi. Povestire cu alt tip de eroi

Le vorbeşte „La Furia”: „Chavalitos, normal trebuia să glăsuiască, aici, antrenorul. Avem […]

sâmbătă, 24 august 2013, 8:49

În iunie 1942, în sufrageria lui Real Madrid, catalanii au luptat pentru permanenţă în Primera, cu sigla clubului ascunsă în chiloţi. Povestire cu alt tip de eroi

Le vorbeşte „La Furia”: „Chavalitos, normal trebuia să glăsuiască, aici, antrenorul. Avem şi n-avem! Ar fi fost bine să zică ceva preşedintele. El e şi nu e! Stăm rău, chavalitos, rău de tot! Generalisimul vrea să ne stîrpească ca pe şobolani. Ne-a luat tot! Siglă, echipament, fani! Dar istoria nu ne-o fură nimeni! Nimeni! Avem 40 de ani în spate! Patru decenii! Da, ştiu, e greu, al naibii de greu, dar azi trebuie să învingem. E clar?”. Vestiarul celor de la FC Barcelona, final de sezon 1941-1942. Băiatul cu vorbele e Mariano Martin, vedeta trupei. Catalanii au meci decisiv pentru evitarea retrogradării. Pentru ceeeeee?

Vremurile-s tulburi. Franco a învins. Pentru el, putregaiul e în Catalunya. Mulţi jucători au fugit prin Europa. Pînă şi preşedintele clubului e numit de la Madrid. Enrique Piñeyor, marchiz de la Mesa de Asta, nu le are cu fotbalul, n-a pipăit o minge în a sa viaţă. E trimis cu ordin de la Centru să submineze trupa.

Două victorii în primele nouă etape
Băieţii au pornit cu frîna de mînă trasă. În primele nouă etape au scos din joben doar două victorii: una clară, contra Granadei, alta muncită, cu Deportivo. Espanol le umpluseră tolba cu cinci, Bilbao cu şase, Atletico Aviacion tot cu cinci. Ramon Guzman, antrenorul, fugise peste mări şi ţări, simţind cum corabia ia apă, un tehnician cu caş la gură, Juan Jose Nogues, de 32 de anişori, venise să păstorească o grupare în care activau patru fotbalişti mai în etate decît domnia sa. Granada se trezise şi se răzbunase cu 6-0. Presiunile erau mari. Uneori, pur si simplu întîmplător, în faţa vestiarului aterizau cîţiva militari dotaţi cu puşti.

Cînd se trăsese dungă, Mariano Martin şi compania se aflau pe 12. Alicante şi Real Sociedad coborîseră, deja, în Segunda, Oviedo şi trupa blaugrana mergeau la barajul de rămînere în Primera. Da, pare greu de crezut, dar FC Barcelona se afla la un singur meci de catastrofă.

Aşa grăit-a Mariano…
Atunci le-a vorbit Mariano. 1,39 goluri per fiecare meci jucat în campionat. Fin, născut atacant. Tot întîmplător, „decisivul” cu Murcia urma să se joace pe „Chamartin”, fieful lui Real Madrid… Aveau patru întîlniri într-una singură, că era la ofertă: contra adversarilor, contra lui Franco, contra „albilor” şi contra istoriei de 43 de ani.

Martin a scos din chiloţi, da, da, de acolo, de unde o avea pitulată, sigla adevărată, nu cea ciuntită de franchişti, şi le-a dat-o spre sărut tuturor. Cu un genunchi pe podea, asemeni lui don Cristobal Colon la vederea Lumii Noi, aşa au primit-o toţi. Cu cruce şi cu mîna pe inimă. „Per Sant Jordi”, au urlat toţi cu pielea ca de găină. Catalani pursînge.

Aşa au scoborît pe iarbă, cu sigla-n suflet. Final de iunie, ’42. Cu Miro, cu Zabalo, cu Mariano, cu Escola, alintat „Profesorul Universitar”… Ultimii doi reuşiseră, fiecare, o „dublă”, cu cîteva zile înainte, în finala Cupei, cîştigată contra bascilor de la Bilbao. Dar meciul ăsta era crucial. Mariano a marcat de patru ori, Sospedro o singură dată. Barça rămînea pe prima scenă dar, ceea ce conta, era izbînda de pe terenul duşman. Istoria rămînea nepătată.

Mariano s-a accidentat, grav, la un amical Catalunia – Valencia. Nu şi-a mai revenit, complet, niciodată. „Pep” Escola a adunat două ligi înainte de a se retrage.

S-au vorbit să plece în acelaşi an. Şi s-au ţinut de cuvînt. La şase luni unul de celălalt. În 1998…

11.jpg
Trupa care, în 1942, reuşea „eventul”: cucerea Cupa şi evita retrogradarea

Comentarii (26)Adaugă comentariu

Dorel (1 comentarii)  •  24 august 2013, 9:09

La cat mai multe „eventuri”, Barça!

jay (1 comentarii)  •  24 august 2013, 9:11

Super, Catalin! Més que un article!

artmir (5 comentarii)  •  24 august 2013, 9:46

Frumos. Bravo.

Bibi (213 comentarii)  •  24 august 2013, 9:52

Fabulos !

Catalin, multumesc !

Saramago (6 comentarii)  •  24 august 2013, 11:08

Inca o data, felicitari!

cosmin (1 comentarii)  •  24 august 2013, 11:19

eu tin cu real de cand am inceput sa inteleg de fotbal,dar intr-adevar e o poveste frumoasa,catalanii au suferit mult din cauza lui franco si nu numai echipa de fotbal…respect barecelona,real far barca nu ar exista si viceversa.

Catalin,iti multumesc si eu pt articolele tale,in general,esti singurul care intr-adevar SCRIE!

sandu barcelona (40 comentarii)  •  24 august 2013, 11:56

Foarte frumos Cataline, mare mester al condeiului, ma inclin cu foarte mult respect.

cacalin (1 comentarii)  •  24 august 2013, 12:42

Stil mistocaresc care place maselor de cocalari. Felicitari, te regasesti pe deplin autorule!

bazileon (3 comentarii)  •  24 august 2013, 12:43

Catalanii au suferit mult din cauza lui Franco (si bascii si altii), dar pe buna dreptate. Insa Barca a fost persecutata nemilos. In vremea asta Realul avea tratamentul Stelei din ultimii ani ai ceausismului.

boy (1 comentarii)  •  24 august 2013, 14:45

catalunii astia sunt ca bozghorii de la noi vor autonomie!

Profesor (3 comentarii)  •  24 august 2013, 15:20

Poate realizeaza si autoproclamatii disidenti de pe la noi ca retrogradarile sau titlurile nu sunt neaaparat impuse de regimul care conduce tara.

criticul (47 comentarii)  •  24 august 2013, 15:58

Frumos articol,Cătăline,ține-o tot așa!Ești unul dintre puținii gazetari români cu prestanță,dintre atâția agramați și lingăi din presa sportivă românească(și nu numai)!

Cristian – San Francisco, CA (7 comentarii)  •  24 august 2013, 16:14

Jos palaria. Exceptioonal.

misu (7 comentarii)  •  24 august 2013, 16:16

ce sa zic?superb.esti mare domnule.iar mi-a dat o lacrima.

radion (1 comentarii)  •  24 august 2013, 16:54

cosmin, catalanii au suferit in primul rand pt ca peste ei a aparut napasta comunista, cea care castigase in rusia si se propaga in statele slabe din europa, conform planului „internationalei socialiste”. in catalunia au hotarat „baietii” ca trebuie sa devina capul de pod din spania si au actionat ca atare. au inchis biserici au alungat proprietarii si au cerut ruperea de spania si declararea republicii sovietice. apropo, si la munchen s-a intamplat la fel. nu cred ca pe localnici i-a intrebat cineva…ca peste tot dealtfel. mai departe stie toata lumea ce s-a intamplat….de ce crezi ca in germania a aparut hitler sau in italia mussolini? comunisti au incercat si acolo, chiar au declarat cateva republici sovietice in germania si italia dar armata a fost mai unita decat in spania, care venea dupa aproape 150 ani de razboi civil.
http://stiati.ca/germania-republica-sovietica-bavaria/

george (23 comentarii)  •  24 august 2013, 23:07

Ca de obicei, povesti superbe. Catalin este motivul principal pentru care se acceseaza gsp.ro de un public educat. Chiar daca mai aterizeaza cate un cacalin.

Vasyi (2 comentarii)  •  25 august 2013, 8:46

Wow.Frumos .

dan (6 comentarii)  •  25 august 2013, 11:09

n-am inteles nimic.

Gicu (1 comentarii)  •  25 august 2013, 12:24

Mai scriitorule, mai poetule, tu esti un fel de Sadovenu de la Gazeta.
Bravo!

Cosmin (2 comentarii)  •  25 august 2013, 16:30

Interesant articolul, nu stiam cele povestite. Totusi nu-mi suna bine partea cu sigla scoasa din chiloti si oferita spre a fi sarutata…

Raison (12 comentarii)  •  25 august 2013, 18:17

cam putzini aplaudaci de data asta , au plecat rudele in concediu , asa-i ?

gima (99 comentarii)  •  25 august 2013, 22:09

bravo tata! in nota ta! sa-ti creasca mare bebicul!

Talpaiadului (9 comentarii)  •  26 august 2013, 5:12

Bravo, frumos articol. Te irosesti, domnule, in presa sportiva. Esti branza buna in burduf de caine, zau asa!

star01 (13 comentarii)  •  26 august 2013, 8:39

@”cacalin”:cocalar esti tu pinguinule!!…cat despre aricol,felicitari inca o data Cataline!!!

dan (226 comentarii)  •  26 august 2013, 21:54

Adevratele valori nu pot fi distruse de nici un regim totalitar; asa s-a intamplat cu Barcelona acelor vremuri. Frumos articol si plin de informatii utile. Iti multumesc!

m-au apostat cu o bata (1 comentarii)  •  26 august 2013, 23:17

Daca avea si Franco un Mitica Dragomir, pana la urma se descurca sa trimita Barca in B. Ba se vaicarea ca arunca cu bricehte catalanii, ba aranja un baraj cu Concordia Castellon. Se descurca el Don Mitica.

Comentează