Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Fotbalul l-a ucis pe Bob Marley?

Mulţi cred că celebrul cîntăreţ a decedat în mai 1981 pentru că a refuzat să se trateze în urma unei accidentări suferite la o miuţă. Ceea ce se ştie cu exactitate e că simbolul reggae era nebun după „soccer”

[…]

sâmbătă, 27 iulie 2013, 9:49

Mulţi cred că celebrul cîntăreţ a decedat în mai 1981 pentru că a refuzat să se trateze în urma unei accidentări suferite la o miuţă. Ceea ce se ştie cu exactitate e că simbolul reggae era nebun după „soccer”

Să fie 1977. Hai, 1978, poate! „Battersea Park”, undeva în Londra. 83 de hectare de verdeaţă şi nişte nebuni care joacă fotbal. „Trosc!”. Gheată de fotbal peste gheată de fotbal. Unul e la pămînt. Ţipă de durere. Degetul mare de la dreptul pulsează, pare că vrea să se desprindă de picior. Pac, niţică apă, o strîngere din dinţi şi gata, la treabă din nou! „«Tuff Gong», poate ar fi bine să mergem să te vadă un felcer, ceva!”, zice un coechipier. „Mergem înainte, fără bisturiu!”.

Vreo patru luni trec de la treaba asta. Tot Londra. Spital. „Degetul mare de la dreptul e afectat rău. Ce zic eu afectat, dom’le, e cancer! Trebuie tăiat!”. Pacientul e Nesta Robert Marley, un tip pe la treizeci şi ceva de ani. Da, ACEL Bob Marley, Regele Reggae!

Bătut cu o curea din cauza alergăturii…
De mic a fost „fiert” pe fotbal. La 15 ani a semnat de primire pentru prima bătaie de la maică-sa. Jucase pînă în miez de noapte. Rupsese tenişii. L-a „curentat” cu o curea. Ca să-l ierte, a reparat o masă. Cînd s-a apucat de muzică, în fiecare pauză fugărea mingea. Uneori, mergea şi cu portocale. Avea lîngă el „Bocitorii”, băieţii care-i ţineau isonul. La propriu şi la figurat. Găseau un petic de iarbă şi… Bagă!!! Allan „Skill” Cole, considerat de mulţi cel mai mare fotbalist jamaican din toate timpurile, cel care avea să-i devină şi manager, îl învăţa ce şi cum. Bob era tehnic şi puternic. Zicea că fotbalul e viaţa lui. „Am nevoie să fiu liber. Mingea înseamnă libertate”. Se antrenau pe nisipul fierbinte. Cînd a ajuns la Rio, pentru un concert, a intrat într-un magazin şi a „spart” 1.000 de dolari numai pe ghete şi şorturi. Era atît de absorbit de fenomen încît îl rugase pe Cole să treacă în contracte şi „obligativitatea” unui meci amical la fiecare concert. Nu conta cu cine. Cu maşiniştii, cu cei care rupeau bilete, uneori şi cu vînzătorii de banane.

Ardiles, „fratele” lui!
Îl iubea pe Osvaldo Ardiles. Nu respira cînd se uita la meciurile lui „Ossie”. Cu sonorul stins, pen’ că-l deranjau comentariile.

Unii zic că s-a petrecut în 1977. Alţii, în vara lui 1978. Ceilalţi afirmă că nici n-a avut loc. Pe scurt, povestea-i asta. La Londra, în „Battersea Park”, Bob Marley şi-a îmbrăcat „Bocitorii” în galben şi, conform tradiţiei, s-au pus pe joacă. Adversari erau cei de la „New Musical Express”, o firmă de management. Printre ei se afla şi Danny Baker. DJ, scenarist, băiat bun la aranjamentele pe portativ. Grăsunel, împlinit, pufos. La trei-patru minute de la start, l-a călcat pe Bob. Cu toată forţa. La cîteva zile, unghia s-a înnegrit. Peste ceva vreme… cancer. Bob a refuzat operaţia, amputarea, deşi medicii i-au spus că nu-i de joacă. Religia nu-l lăsa. „Rastafa”… Prietenii au încercat să intervină. Nu s-a putut….

În 1980, în mai, a lansat „Uprising”. Turneu uriaş, cu 100.000 de oameni la Milano. La avancronică au scris: „A San Siro gioca Marley”. Se putea mai inspirat? În spatele scenei, fotbal puternic. Se băga şi la futsal. Londra, în sufrageria celor de la Fulham. Dar cancerul avansa. Pe 23 septembrie 1980, la „Stanley Theater”, în Pittsburgh, Pennsylvania, a făcut showul de adio. Nenorocita boală urcase în tot corpul. Simţea sfîrşitul. A zis să revadă Jamaica natală. Cînd s-a reîntors, a ajuns direct la spital… A decedat pe 11 mai 1981, la doar 36 de ani…

„Nu l-am accidentat aşa de grav!”
Şi astăzi Danny Baker se apără. „Nu eu l-am ucis pe Bob Marley. Nici nu-mi aduc aminte să fi jucat, dar dacă am făcut-o, nu l-am accidentat atît de grav”… Zece zile mai tîrziu, Bob Marley, omul cu 75 de milioane de albume vîndute, pleca într-un loc mai bun. Alături de chitara „Gibson Les Paul” i-au pus, în mormînt, o mînă de marijuana, o Biblie (daaa, cruntă alăturare!!!) şi un inel.

Aaaa, scuze, şi o minge de fotbal..

marley1.jpg
Cele două mari iubiri: chitara şi mingea…

marley2.jpg
Înaintea unui concert din turneul din 1977. Ceva uşor, de încălzire, chiar în faţa scenei

Comentarii (33)Adaugă comentariu

Paul (3 comentarii)  •  27 iulie 2013, 10:39

Frumos, ai trecut si pe alta ramura, cea a muzicii. Te stimez mult Cataline, am dat mana in sala Floreasca, ti-am zis de atunci cat de mult imi place sa iti citesc editorialele.

Multa sanatate ! Pacat ca Bob a ales sa plece atat de repede dintre noi. Sau poate ca a fost si incurajat sa plece, din cauza ca facea valuri in randul oamenilor din lumea a treia, si devenise prea cunoscut…

hardalias (2 comentarii)  •  27 iulie 2013, 11:23

Superb articol, bravo Cataline, la cat mai multe articole de genul asta !

radu (3 comentarii)  •  27 iulie 2013, 12:15

merci

IoanNicolae (1 comentarii)  •  27 iulie 2013, 12:27

Felicitari pentru articol!:))

brebu (1 comentarii)  •  27 iulie 2013, 12:41

n-am inteles-o pe asta cu „crunta alaturare”, ar trebui sa-ti mai dai jos din cand in cand ochelarii de cal. in rest, articol ok

irelevant (2 comentarii)  •  27 iulie 2013, 12:54

Interesanta abordare, poate asa facem cunoscuta niste muzica buna intr-o tare in care singurul sport existent este „sportul rege” ca sa o ardem si in niste clisee ca sa fie bine si sa nu fie rau. De aceea aplaud initiativa .
Ce mi se pare deplasat este nevoia de a traduce tot ce inseamna „englezisme” gen the wailers … DE CE BOCITORII !:| suna cel putin odios … si rastafa … inca un cuvant care nu cred ca exista in limba romana; si daca exista este pus ca sa fie … din necesitatea de a adapta limba literara la ciobanismele existente in limba vorbita . inca o chestie este stilul usuratic in care este scris acest articol ; dar poate ca este mai bine asa sa fie si pe intelegerea faraonilor.
Acum ca ma gandesc mai bine poate nu ar fi trebuit scris acest articol din simplul motiv ca nu ai pentru cine sa il scrii.Dar evident asta este doar parerea mea …
Acum sariti cu injuraturi

cosmin (10 comentarii)  •  27 iulie 2013, 13:13

Nu, nu l-a ucis. Marley a avut cancer, iar cancerul nu apare de la un deget netratat… cel mult o cangrena.
Frumos articolul, dar nu va lasati prada legendelor, dle Oprisan…

maximuspqr (6 comentarii)  •  27 iulie 2013, 13:34

Bravo Cataline!

jamaica style (1 comentarii)  •  27 iulie 2013, 13:37

excelent articol , Unul din marii cantareti, regele raggelui, un mare fotbalist. oare cati dintre noi joaca fotbal sau practica alt sport, oare cati dintre noi stau departe de droguri, si mai asculta un Bob Marley. Dar nimic nu ai zis in articol cati copii a avut Bob Marley. Si a avut multi!

Talpaiadului (9 comentarii)  •  27 iulie 2013, 14:36

„Grăsunel, împlinit, pufos. La trei-patru minute de la start, l-a călcat pe Bob. Cu toată forţa. La cîteva zile, unghia s-a înnegrit. Peste ceva vreme… cancer.” Ce legatura are unghia innegrita cu cancerul? Aceeasi legatura pe care o are biblia cu marijuana. Ce, fumatorii de marijuana nu ar trebui sa creada in Dumnezeu? Ciudat articol, ca si ala cu Socrates.

adrian (2 comentarii)  •  27 iulie 2013, 15:08

Daca este adevarata povestea intradevar este impresionanta !!!!

Fisherking (6 comentarii)  •  27 iulie 2013, 16:54

@brebu: Bob Marley a fost adeptul unei credinte pe care crestinii o dezavueaza fatis. Cred ca asta e motivul sintagmei. Oricum, crestinii dezavueaza si condamna violent tot ce nu e din abecedarul inventat de ei. Dupa care spun ca musulmanii sunt violenti, de parca musulmanii au masacrat trei continente.

razvan (1 comentarii)  •  27 iulie 2013, 16:59

frumos articol dar cauza mortii lui nu are de a face cu cancerul in nici un caz. Bobby nu a murit de moarte naturala, a murit pt ca era considerat „un ghimpe” in coastele unora. A mai fost un atentat asupra sa, esuat insa, el supravietuind impuscaturii. Cataline citeste ca de aia esti in presa nu doar sa debitezi tampenii care suna bine. Doamne ajuta!

subzero (1 comentarii)  •  27 iulie 2013, 17:07

nu l a ucis fotbalul, dupa cum stie toata lumea, bob marley abuza de iarba in fiecare zii, cand esti spart te cam doare undeva de ce ti se intampla, nu s a dus la spital cand trebuia pt ca era mereu mort de la iarba. s a dus prea tarziu si asta a fost.

o mînă de marijuana, o Biblie (daaa, cruntă alăturare!!!) nu ca ma bag… dar rastafari ca religie nu are nimic impotriva bibliei.. informeaza te si tu sa vezi ca sunt adeptii unor pasaje din vechiul testament si multe altele ( deci la ei iarba si biblia merg mana in mana)

lui marley ii placea fotbalul mult, dar nu excela la acest sport, se vede din inregistrarile vechi mecanica de lovire a mingii.. si nu prea.. cam amator.. deci aia cu tehnicul las o asa.

Ma mira faptul ca intr un ziar de sport apare un elogiu la un drogat pe care iarba il facuse anti sistem.. pai pe cine nu face iarba anti sistem? pe toti ne face..

ascult bob marley demult si in afara de talenul mare la muzica….. n a realizat nimic si nu trebuie amintita nici o actiune de a lui, mai ales intr un ziar de sport, sportul si iarba n au legatura, va spun eu ca tot abuz se numeste si la mine:)

Fisherking (6 comentarii)  •  27 iulie 2013, 18:01

@subzero: interesant e ca pui etichete unuia care chiar daca nu a avut alte talente si realizari, a excelat totusi in ceva. Esti tu in masura sa judeci, ai realizari mai importante? Cat despre iarba si anti-sistem, as spune ca desi nu consum (nu sunt totusi impotriva ei), sunt destul de „anti-sistem”, motivul fiind taxele si aroganta exponentilor lui. Am voie oare, sau trebuie sa ma apuc de fumat?

radical (9 comentarii)  •  27 iulie 2013, 18:30

Felicitari, din nou, pentru acest articol.
Pot spune cu mana pe inima ca scrii cele mai frumoase articole de la mizeria asta de ziar care promoveaza din ce in ce mai mult manelismul si incultura.
Esti ca o raza de lumina intr-o scorbura intunecata plina de viezuri care au impertinenta sa-si spuna jurnalisti.
Astept cu nerabdare urmatorul tau articol pe care sunt sigur ca-l voi citi cu tot atata placere cu care am citit absolut toate articolele tale de pana acum.
Felicitari si respect maxim

soriniz (3 comentarii)  •  27 iulie 2013, 20:39

Imi amintesc ca ascultam Europa Libera si la un moment dat s-a anuntat ca ” in aceasta seara a incetat din viata in tr-un spital din Munchen regele reggae-ului, Bob Marley”
Bob a ramas toata viata ceea ce ne dorim cu totii sa ramanem: un copil

gima (99 comentarii)  •  27 iulie 2013, 21:09

bravo tata! esti tare! sa-ti creasca mare bebicul!

cristian007 (5 comentarii)  •  27 iulie 2013, 21:12

Frate, talent cu carul ai, umor cu carul ai, tot ce te „opriseneste” sa devii un „analist” pe la TV e bunul simt. Asta e un defect mare in zilele de azi. Altfel te-ai fi alaturat gloateii conduse de Naum, Decebal si Stiucan in a baga strambe pe langa nulitatile din fotbalul romanesc. Tine- tot asa.

lambada (4 comentarii)  •  28 iulie 2013, 2:39

In July 1977, Marley was found to have a type of malignant melanoma under the nail of a toe. Contrary to urban legend, this lesion was not primarily caused by an injury during a football match that year, but was instead a symptom of the already-existing cancer. Marley turned down doctors’ advice to have his toe amputated, citing his religious beliefs.

seocom (1 comentarii)  •  28 iulie 2013, 8:36

Salutare!
Super tare articolul Cataline, s-o tii tot asa.
Cancerul nu iarta pe nimeni.

Bibi (213 comentarii)  •  28 iulie 2013, 9:33

Catalin, multumesc !

ake (1 comentarii)  •  28 iulie 2013, 12:12

Foarte tare articolul. Avem nevoie de astfel de articole,de o gura de aer cum se spune,ca la toate mizeriile ce se scriu in ziare si pe net chiar avem nevoie de astfel de articole. Bravo Catalin! Tine-o tot asa.

GARDA VECHE,STIINTAe (4 comentarii)  •  28 iulie 2013, 13:53

Cantece c-a: Buffalo Soldier,Faithyng for America..’l dusara unde este.

GARDA VECHE,STIINTAe (4 comentarii)  •  28 iulie 2013, 14:02

The Buffalo Soldiers were a segregated regiment of black cavalry fighters during the American campaign to rid the West of „Indians” so that „civilized” white people could gain the lands used by Native Americans. Ironically, many of the soldiers were slaves taken from Africa. Bob Marley gives a small history lesson as a protest song about the black man’s role in building the country that continues to oppress him.

ovrebo (2 comentarii)  •  28 iulie 2013, 16:28

Frumoasa poveste, insa cel putin partea finala e exact asta…o poveste. Bob Marley dupa concertul de la Pittsburgh a fost internat in Bavaria pentru un tratament anti cancer. Iar cand starea sa s-a inrautatit a plecat spre Jamaica insa nu a mai ajuns acolo, avionul aterizand de urgenta la Miami, unde a si murit la Spitalul Cedars of Lebanon, in zilele noastre, Spitalul Universitar din Miami.
E pacat ca de dragul unui sfarsit grandios al povestii alegi sa alterezi realitatea.

In rest, numai de bine….

conasu (2 comentarii)  •  28 iulie 2013, 19:01

Nu ii permitea religia sa faca interventii chirurgicale, dar ii permitea sa bage „tone de iarba” !!! Ca sa nu ramana ideea ca drogurile l-au ucis, a aparut aceasta varianta …tembela !

Marius (1 comentarii)  •  28 iulie 2013, 20:58

stiam povestea…

dan (2 comentarii)  •  28 iulie 2013, 21:31

Multumesc! Cu fiecare articol aflu cate ceva nou.Daca vei face o carte cu aceste articole, eu voi fi unul dintre cumparatorii ei! Toate volumele, deoarece vor fi multe. Asa sper!

Calin (1 comentarii)  •  28 iulie 2013, 22:39

tare

fla (1 comentarii)  •  30 iulie 2013, 15:28

@conasu: cauta pe google cati oameni a omorat iarba si o sa ai o mare, mare surpriza

Razvi (1 comentarii)  •  2 august 2013, 12:17

Felicitari, este cel mai interesant articol pe care l-am citit de cativa ani incoace!

Pentru cei care cunosc fenomenul BOB, acest articol este precum mierea!

LEFTER POPESCU (4 comentarii)  •  2 august 2013, 15:29

Rapidul nostru, chiar dacă-i de toţi furat, are sufletul curat!!!!!

Au avut dreptate suporterii rapidisti care doreau si insitau ca echipa sa nu se prezinte la acel baraj al rusinii . Mircea Sandu a mai copt-o odata Rapidului , spunand ca daca echipa nu se prezinta la acel meci , va retrograda in Liga a III- a. Stia ca Rapid nu are jucatori si va pierde acel meci. Acum la TAS ,FRF nu si-a aparat mojicia. Tacand, nesustindu-si barajul, a incercat sa-l scoata basma curata pe DURU si au trimis Rapidul in Liga a II-a cum au dorit de la inceput . Le-a fost frica de decizia primita de U CLUJ si de aceea au inventat acel baraj mincinos . Sandu , Mitica si comisiile lor rasufla usurati : “Am reusit , prin tacerea noastra la TAS , sa retrogradam Rapidul in LIGA a II-a !”

PS- LICENTIEREA ( o masura arbitrara) nu este decat o noua arma a FRF in lupta cu cei care le doresc inlocuirea din functii .

Rapidul nostru, chiar dacă-i de toţi furat, are sufletul curat!!!!!

Comentează