Cădere liberă! De 6.000 de metri!

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, britanicul Nicholas Alkemade a sărit din avionul în flăcări, fără paraşută! La aterizare, n-a păţit nimic. Un erou cu 60 de ani înaintea lui Baumgartner…

S-a uitat la ceas, ajutat de […]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, britanicul Nicholas Alkemade a sărit din avionul în flăcări, fără paraşută! La aterizare, n-a păţit nimic. Un erou cu 60 de ani înaintea lui Baumgartner…

S-a uitat la ceas, ajutat de razele Lunii. 3 şi 10 minute. Noaptea. Sau, de fapt, dimineaţa. Se afla în Rai. Ajunsese! Ba nu! Dacă era frig şi zăpadă cam de o juma’ de metru, mirosea a Iad, nu? Buuunn, murise şi ajunsese acas’ la Scaraoţchi. Dar aici nu trebuia să fie cald şi smoală? STOP! Uşurel, începu să dea filmul înapoi. Cum ajunsese aici?

Ce ştia? Se numea Nicholas Alkemade. De asta era sigur. Britanic, Escadronul 115 al Forţelor Aeriene Regale. Sergent. 21 de primăveri. Plecaseră să atace Berlinul. 24 martie 1944. Da, clar, atunci decolaseră. Îşi făcea veacul pe un „Lancaster”, bombardier. În burtă îi băgaseră şase tone de bombiţe, numa’ bune de zdruncinat la friţi. Şi pentru asta băga mîna în foc, supraveghease totul. Trebuia să se salte la 6.000 de metri, pe la 400 de kilometri la oră şi să le dea „hrană” berlinezilor.

Tată de patru „fetiţe”
El se ocupa de patru „fetiţe”. Fiecare de 7,7 mm, montate pe coada avionului. N-avea spaţiu prea mare. Da, suduia mereu din cauza asta. Un fel de cabină de plastic, transparentă. Abia îşi tinea picioarele, că le avea cam lungi. În plus, naziştii se apucau de „treabă” fix de acolo, din spate, unde ştiau că-s mitralierele. Chiar glumeau între ei. „Băi, noi sîntem ăia de-i primesc friţii cu «Bine aţi venit»!”

Buuun. Asta îşi aducea aminte. Apoi? A, da! Lăsaseră juma’ din încărcătură şi cîrmiseră „Sugar”-ul spre casă. „Misiune îndeplinită!”, auzise. Atunci apăruse un rătăcit din „Luftwaffe”, un bimotor. O rafală a nimerit „Lancasterul”. Gata!!! Îşi aducea aminte! Luse foc! Auzise: „Trebuie să sărim! Trebuie să sărim! Hai, afarăăăă!”. Haha, bună poanta! Umor negru, pur englezesc. Păi ar fi sărit, dar de unde paraşută? N-avea loc să parcheze, pe coadă, nici o furnică şi acum îi strigau să se arunce? Cădeau de la 6.000 de metri. Să fi ajuns la 5.500 cînd… N-avusese altă soluţie… S-a gîndit doar că n-o s-o mai vadă pe Pearl, logodnica. Apoi, aşa, numa-n combinezon, a sărit… Cu capul în jos.

Pisica are nouă vieţi. Omul, cîte?
Atunci s-a rupt filmul. Leşinase, de la presiune. Trecuse prin nişte copaci – amortizor, căzuse pe un pat de zăpadă. Supravieţuise de la 5.500 de metri!!! Fără paraşută, fără nimic! Da, se alesese cu arsuri uşoare, cîteva zgîrieturi şi o leziune ceva mai seriosă la rotulă, pe dreptul…

Aşa l-au găsit nemţii. Perfect conştient. L-au catalogat drept spion. Singur, într-o pădure. Le-a zis, în puţina germană pe care o ştia, că a cazut din avion, fără paraşută. De bine ce l-au crezut, l-au trimis în Dulag Luft, lagărul de prizonieri. A cerut să dialogheze cu un superior. Ştia că spionii sînt executaţi, aşa că… A luat-o de la capăt. El, sergent, pe coada avionului, la mitraliere. Pac, fum, foc, săritură fără paraşută, de la peste 5.000 de metri. A băgat zece zile de carceră. S-ar mai fi prelungit dacă un locotenent, Hans Feidel, n-ar fi avut ideea să caute resturile avionului prăbuşit. De coadă zăcea atîrnată o paraşută. Alkemade nu o folosise. Nici măcar nu era a lui! L-au scos în faţa lagărului, la apel. Nu mai era spion, devenise erou. „Dulag Luft, 25 aprilie 1944. Autorităţile germane au investigat declaraţiile sergentului Alkemade, 1.431.537 RAF,  şi au concluzionat că sînt adevărate. A realizat o cădere liberă, de la 6.000 de metri, fără paraşută. A ajuns pe pămînt fără a suferi răni grave importante!”. Aşa i-au scris germanii.

Cu ţidula în mînă a trăit eliberarea, în mai 1945. A ţinut o conferinţă de presă în care a explicat totul. Se mai auzise de un rus, căzut, în 1942, pe zăpadă, de la 7.000 de metri, de un american , prăbuşit peste Saint –Nazaire, în ’43, de la 6.500, de… Dar niciunul, cu excepţia lui, nu poseda hîrtie!

S-a stins în 1987, la 64 de ani. Ceilalţi patru colegi de avion, în frunte cu pilotul, toţi cu paraşute, sunt inmormîntaţi în Germania…

Alkemade, omul care, cu numai un salt, a devenit, din spion, erou!

Nimeni nu l-a crezut, însă nemţii au analizat resturile avionului şi i-au dat patalama: căzuse, fără paraşută, de la 6.000 de metri! Şi azi isprava lui „încălzeşte” blogurile