Catedrala de 538 de euro

Şi-a petrecut toată viaţa în Primera Division. Şi-a luat numele de la un martir al creştinătăţii. La debut, era înconjurată de flori, iar fotbaliştii alergau printre miresme: „San Mames”

„Iubiţii mei, zic să purcedem spre a vota. E contra […]

Şi-a petrecut toată viaţa în Primera Division. Şi-a luat numele de la un martir al creştinătăţii. La debut, era înconjurată de flori, iar fotbaliştii alergau printre miresme: „San Mames”

„Iubiţii mei, zic să purcedem spre a vota. E contra cineva?”. Mîinile rămîn la locul lor. „Buuun, asta e! Băiete, notează! Astăzi, 10 a lui decembrie, anul 1912, noi, Adunarea Generală Extraordinară, am decis începerea construcţiei unei noi arene de foot-ball. Gata? Dă să semnez!”.

Cel care glăsuieşte e don Alejandro de la Sota, presidentele. Om de mare cultură, formatat la Londra… Peste 10 zile, în miros de Crăciun, dimpreună cu alţi şase mustăcioşi, „marcanţii” trupei, bat la uşa arhitectului Manuel Maria Smith Ybarra. N-are decît 34 de primăveri, dar e recunoscut, deja drept iscusitul urbei. „Apreciate domn, venim la dumneavoastră cu solicitarea realizării unui proiect pentru o arenă foot-ball-istică. Cea de acum e neîncăpătoare”.

Lamiako, Jolaseta, Indautxu…
Manuel e dibaci, a „mirosit” că vor veni la el, aşa că şi-a făcut lecţiile, nu-i nepregătit. Juma’ irlandez, juma’ basc, e cel care a introdus stilul englezesc în arhitectura locală. Cunoaşte că trupa a mai jucat la Lamiako, s-a mutat pe „Jolaseta”, dar acum vrea ceva cu ştaif. Munceşte şi de Anul Nou. Face proiectul, desenează. E gata! Şi e aprobat! Toată afacerea costă 50.000 de pesetas. Aşa estimează el. Puţin peste 300 de euro, azi. Mustăcioşii se adună, pun ban pe ban, se mai face şi o subscripţie publică, se ajunge la 40.770 de pesetas, nu-i tot monetarul, dar se dă drumul la treabă.

Primul loc ales, Indautxu, n-a trecut examenul. S-au gîndit, atunci, că lîngă Biserica Sfîntului Mucenic Mamas ar fi loc. Afară din oraş… Mamas, Mames cum ii ziceau ibericii – „cel alăptat” -, fusese un baieţel ucis, la 16 ani, de prigoana contra creştinătăţii, pe vremea lui Aurelian, pe la 275. Îl aruncaseră în arenă, să-l halească leii. Dar el îi îmbunase, petrecîndu-şi braţul drept pe după gîtul lor… De atunci, de acum aproape 2.000 de ani, San Mames şi leii mergeau umăr lîngă umăr…

Construcţia a durat cam şapte luni. Treabă frumoasă, modernă pentru acele vremuri. Tribună de lemn, şase rînduri de scaune, loje, toată arena înconjurată de flori… Manuel Ortuzar, preotul bisericii de lîngă noul stadion, a binecuvîntat arena. 3.500 de spectatori… Finalmente, suma a urcat la 89.061 pesetas, undeva pe la 538 de euro…

1913, miez de Gustar
Era joi, 21 august 1913. Orologiile băteau de 17:15 cînd primul fluier pe noul stadion s-a auzit. Athletic Club Bilbao evolua contra celor de la Racing Irun. Trecuseră vreo cinci minute cînd Rafael Moreno, „Pichichi”, cel mai mare jucător al „leilor”, marca întîia oară. În memoria „uriaşului”, fiecare echipă ce vizitează, în premieră, arena, aduce o ofrandă golgeterului.

De atunci au trecut 100 de ani. Stadionul „San Mames”, fieful „leilor” de la Athletic Bilbao, e singurul care şi-a jucat TOATE sezoanele în Primera Division. Nici „Bernabeu”, nici „Camp Nou” nu se pot lăuda cu aşa ceva!

La un secol de istorie, va fi demolat. Ca gazda, nu a cresut şi nu a văzut la treabă decît jucători născuţi în Ţara Bascilor. Va merge mai departe. Va continua. Istorie nouă, frumoasă, demnă de 2014. Iar bascii de o parte şi de alta a Pirineilor vor continua să se întrebe. „Unde mergi?”. „La San Mames!”. „La biserică?”. „Nu, la Catedrală!”…

21 august 1913. În faţă, „Catedrala”. Pe fundal, biserica

A doua zi, presa bască relata inaugurarea

„San Mames”, la o zi de viaţă, primeşte binecuvîntarea. Azi are un secol…