Neri, martirul cu jambiere
A fost simbolul Fiorentinei într-o vreme în care fotbaliştii pictau, mergeau la muzee şi legau prietenii cu scriitorii. A murit împuşcat de fascişti, la două luni după ultimul meci
Moşu’ bate-n 85, poate 90 de ani, da’-i „verde”. […]
A fost simbolul Fiorentinei într-o vreme în care fotbaliştii pictau, mergeau la muzee şi legau prietenii cu scriitorii. A murit împuşcat de fascişti, la două luni după ultimul meci
Moşu’ bate-n 85, poate 90 de ani, da’-i „verde”. Şi sprinţar. Urcă potecuţa făcută de catîri cot la cot cu strănepoţii. Îl ştii de şugubăţ, aşa că-i bagi o alunecare. „Matale eşti ghidul de prin partea locului?”. „Pruncule, ăla-ţi ia marafeţii şi-ţi glăsuieşte din cărţulii. Io spui ce-am văzut şi trăit. Da’ bagi o răsucită şi-un Limoncello, să-mi facă poftă de masă, da?”.
Undeva prin Italia, dealurile Gamogna. Edenul, locul unde Doamne-Doamne a udat pensula numai în verde cînd a început a desena Pămîntul. Nu-l opreşti din turuit. De faci asta, nu mai continuă. Spune „Basta!” şi dus e.
Povestea de după castanul răcoros
„Aveam 16 ani. 16 ani aveam cînd s-a petrecut treaba asta de ţi-o voi spune. Aici era un castan, l-a trăsnit şi l-a doborît, da’ atunci făcea răcoare. 10 iulie 1944. Mă pitisem după el cînd a început nebunia. Batalionul Ravenna, cu vreo 40 de inşi, toţi antifascişti convinşi, trebuia să treacă dealul, să ajungă la tovarăşii lor. Nemţii colcăiau. Doi dintre şefi, Vittorio Bellenghi şi Bruno Neri, au zis că pleacă în recunoaştere. Au ţipat la ei, că nu-i bine să nu mai aibă capi, că dacă-i prind ce fac, că… N-au vrut să audă. Au strigat „Italia liberă!” şi-au plecat! Aici i-au prins. Friţii erau 25, poate 30, ei, numa’ doi. Şi-au făcut cruce, s-au pus pe tras. Au ras vreo 10 nemţălăi. Apoi… Apoi, i-au ciuruit. În cap, gît şi gură. Au murit îmbrăţişati. Sîngele li se unea”. Simte că nu mai poate. Trage din ţigară, alungă un fum şi un gînd negru şi continuă.
„Pruncule, Bruno Neri ăsta de care-ţi istorisii io era mare. Mare. Îl strigau «Comandantul Berni». Terminase Institutul Agrar. Era fiert pe artă, scria poezii, picta. Da, ce beleşti aşa ochii la mine? Un fotbalist care se trăgea de brăcinari cu scriitorii, mergea la muzee, se băga la reparat maşini, avea atelier… Jucase la Faenza natală. Apoi Fiorentina scosese 10.000 de lire ca să-l ia. Şapte ani a stat aici. Doamne, ce centromediano! 187 de meciuri, a dus Viola în Serie A, în 1931. Tot de atunci am şi fotografia, să nu uit să ţi-o arăt acasă! Inaugurau stadionul Giovanni Berta, după numele unui spurcat nazist. Toţi salutau cu mîna sus, el era singurul cu ea jos! Tupeu mare! Se ştia bine cu don Giovanni Gronchi, antifascistul, viitorul preşedinte al Italiei. Se înrolase pe front, să lupte contra călăilor. Azi avea meci, mîine era în tranşee. Da, nu crezi, zici că-s filme, dar ţine-o pe asta: pe 7 mai 1944 a avut meci! Logic, sub nume fals, să nu-l prindă nemernicii. A omorît la friţi cam cîte meciuri a avut prin prima ligă: vreo 220!”
Dorit de marele Pozzo
Mai bagă o fisă şi merge mai departe. „Mirosea a colonie, era pedant. După ce a terminat cu Fiorentina, a trecut pe la Lucchese, apoi Torino, apoi naţionala. N-o halea, era plină de mussolini, da’ se dusese acolo pentru cîteva meciuri că aşa-i ceruse marele antrenor Vittorio Pozzo. S-a stins sub ochii mei, aici, pe 10 iulie 1944. I-au pus o piatră de amintire colea, pe Mănăstirea din Gamogna”…
Moşu’ dă din cap c-a terminat. Îţi dai seama că nu ştii cum îl cheamă, dar eşti curios de unde cunoaşte atîtea. Te priveşte cu ochii mari, verzi. „Sînt puiul lui don Angelo Savelli”… Un nepot te lămureşte. „Savelli era preotul care-i adăpostea pe partizani în casa parohială. El i-a dat binecuvîntarea lui Neri, pe 9 iulie, seara”…
Moşul mai zăboveşte fix o clipă. Cît să dea drumul la o lacrimă. Care, driblînd cu fineţe obrazul, aşa cum o făcea Bruno pe teren, alunecă pe-un fir de iarbă, asemenea sîngelui „Comandantului Berni”, simbolul Fiorentinei.
Celebra poză din amicalul Fiorentina-Montevarchi. Neri refuză salutul cu mîna întinsă
Mănăstirea din Gamogna, acolo unde a fost ucis Neri…