Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

„Reagan”, spărgătorul de bănci

Cu o mască cu chipul preşedintelui american, maratonistul austriac Johann Kastenberger a făcut ravagii acum 25 de ani în Viena. Între două concursuri cîştigate „amorţea” seifuri şi omora oameni

Buffff!!! Scrumiera zboară prin aer, ia contact cu peretele […]

duminică, 6 ianuarie 2013, 10:26

Cu o mască cu chipul preşedintelui american, maratonistul austriac Johann Kastenberger a făcut ravagii acum 25 de ani în Viena. Între două concursuri cîştigate „amorţea” seifuri şi omora oameni

Buffff!!! Scrumiera zboară prin aer, ia contact cu peretele şi pierde. „Tu-i paştele mă-sii de alergător cu tot cu masca lui de Ronald Reagan! Băăăă, ăsta o să mă bage-n groapă!”. Herr Willf, starostele Poliţiei Austriece, spumegă. „Am pus 450 de oameni pe urmele lui. De la copoi ce iau urma la hîrţogari care află şi ce lapte a supt cînd era prunc. Şi el, el ce dracu’ face? Rîde de noi şi, la interogatoriu, sare pe geam şi scapă! Mamăăă, ce tare! Cu mîna mea-l zdrobesc cînd l-oi prinde. Cea mai mare desfăşurare de ofiţeri vienezi după cel de-al Doilea Război Mondial şi nenorocitu’ se joacă”…

Cu cine avem onoarea?
„Nenorocitu’” e Johann Kastenberger. Austriac la vreo 30 de ani. Pe cînd abia deprinsese a se bărbieri în răspăr, spărsese o bancă. Începător, lăsase urme, tot dichisul. Plecase cu „mălai” puţin, vreo 5.000 de euro în banii de azi. Îl dibuiseră scurt. Şapte ani la răcoare.

Acolo îi începea, practic, povestea. Era topit după alergări. Zi şi noapte. La început, prin curtea puşcăriei. Apoi, pentru că nu era violent, primise dezlegare să zburde pe coclaurii din apropiere. Înghiţea kilometri după kilometri.

Cînd a ieşit la căldură, îl mîncau palmele. Pe 13 august 1985 a spart un „Raiffeisen”. Poliţia l-a încolţit, dar Erika, prietena, l-a ajutat cu un alibi. În paralel, s-a apucat de maratoane. Pac, mai cîştiga unul!, pac, o spargere! Pac, iar primul la finiş!, pac, iar un atac armat! Willf se încuiase în birou cu psihologii, încercînd să înţeleagă ce se petrece. „E un hobby pentru el”, auzise. „Ceeee? Dacă vrei hobby colecţionezi cutii de chibrituri, capace de sticle de bere sau te sui pe munţi! Nu spargi bănci şi omori oameni!”. În noiembrie ’87, alt „Raiffeisen”. 6.400 de euro zburaţi. Pe 19 februarie 1988, trei la rînd. Paguba? 133.000 euro! Apoi recordul de la Kainach Mountain Marathon, ceva monstruos, sub trei ore şi 20 de minute, care se mai păstrează şi azi. 43 de kilometri prin păduri şi munţi, cu diferenţe de nivel de 1.800 de metri! Daaa, 1.800 de metri. Acolo erai şmecher şi dacă scăpai cu viaţă…

Trioul perfect: masca, puşca şi fuga
Willf îi cunoştea viaţa mai bine decît pe a sa. Cîştigase curse afară, i se cîntase imnul. Iar el trebuia să-l prindă pe atacatorul cu puşcă şi mască de Ronald Reagan pe chip! Cine putea să înţeleagă aşa ceva? Dacă ar fi fost un amărît, înţelegea, i-ar fi dat el bani din buzunar, numai să scape. Dar aşa? Pînă la finalul lui 1988, alte trei. „Shotgun Ronnie” era în mînă… Gluma se îngroşa. Ajunsese să ucidă oameni. Unu, doi, trei…

S-a bucurat enorm cînd l-au prins. A stat de vorbă cu el, a mărturisit tot. L-a întrebat doar atît. „De ce? Erai idolul copiilor mici, alergătorii voiau să devină Kastenberger, unii îţi adoptaseră chiar şi stilul de fugă. De ce?”. „De plăcere”, a venit răspunsul. A crezut că-i crapă capul cu ceva. „De plăcere omori oameni?”. Adică, da, aşa îi spuseseră şi psihologii…

A sărit de la primul etaj…
S-au dus acasă la el. 400.000 de euro „dormeau” în două seifuri. Nici măcar la toaletă nu l-au lăsat. L-au anchetat nonstop! Peste două zile, la interogatoriul de la etajul 1, a sărit pe geam, a căzut pe o maşină şi… dus a fost. Șefului Poliţiei nu-i plăceau filmele cu poliţiştii care pică de „fazani”.

Pe 15 noiembrie 1988, la cîteva secunde după ce spărsese a 40-a scurmieră în care stinsese a 806-a ţigară, l-au anunţat: „Lîngă Sankt Pölten l-au împuşcat. Rănit, a fost încercuit. S-a sinucis, trăgîndu-şi un glonţ în cap. Gata, Shotgun Ronnie a fost prins!”.

„Prins pe dracu’, iar a rîs de noi…”, a mai spus Herr Willf printre dinţi. Apoi a zîmbit amar. „De plăcere, de plăcere”…

1.jpg
Aşa ataca Kastenberger: cu masca lui Ronald Reagan pe chip

3.jpg
Presa de atunci a prezentat cu lux de amănunte ultimele zile ale lui „Shotgun Ronnie”

Comentarii (22)Adaugă comentariu

al (17 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 10:47

Superbaaaaaaaa poveste!!Incredibil flacau dar si cum scrii mereu!! FELICITARI!!

peccatum (1 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 11:14

1985-euro?serios?

arpiriki (1 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 11:17

‘nea oprisane, eu zic sa faci o carte in carte unde sa adaugi toate articolele astea minunate pe care le-ai scris de-a lungul timpului pe blog. nu de alta, dar cred ca ar deveni foarte repede un „bestseller” – Intamplari cu si despre sport, cu si despre sportivi ADEVARATI!

magus1349 (6 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 11:18

Sunt convins ca ai fi fost un mare arheolog , prea stii unde sa faci sapaturi !!
Felicitari !

chriss (3 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 11:25

Excelent articol! Oprisan rules as always!

magus1349 (6 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 11:55

@ peccatum
„vreo 5.000 de euro în banii de azi” , doar nu era sa spuna mereu :echivalentul a 6400 de euro , aproximativ 133000 de euro in zilele noastre , etc.
Prea cauti pete-n soare !

JOHN DOE PE VARZA (4 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 12:34

@peccatum:nu vorbi cu gura plina!!!Nea Oprisene,respect,maxim!!!

lolz (3 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 12:35

asta este o poveste buna de un film,ar fi ceva…

kostash (6 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 12:40

Probabil de aici sa inspirat Caterine Bigelow cind a facut ,,POINT BREAK” cu Patrik Swayze spargator de banci avind masca lui Reagan pe fata..Merci de informatie !

ex-pitesteanul (98 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 12:41

m-ai facut sa zambesc 🙂

Gabriel Bratu (14 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 13:32

lolz, s-a si facut un film, se cheama Der Räuber…

durden (109 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 13:44

adevarat,subscriu la ce zice arpiriki.ce ar fi sa publici o carte cu toate articolele astea superbe?eu,unul,sigur o cumpar!

Gogu (1 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 20:39

peccatum, atat ai retinut din poveste ??? Vezi ca scrie clar acolo, „euro, in banii de azi.”

Cinezan Vladimir (6 comentarii)  •  7 ianuarie 2013, 6:50

Oare din jafurile recente operate la băncile de pe la noi nu ne-am alege cu oarece sportivi atacând cu măști pe față ? Bunăoară, un atac al unui sportiv garnisit cu masca lui Ceaușescu sau Iliescu ( pușchea pe limbă ! )! O ordonanță de urgență ar putea da verde pentru mască la purtător, deocamdată se poartă ilegal pe culoarele legal rostuite, poate așa îi va prinde și poliția noastră pe cei cu bube plantate pe creștet, știind că trebuie să caute printre cei mai de rând: fotbaliști, atleți sau oiniști. Doamne ferește, nu printre boxeri, rugbiști sau halterofili. Acolo placajele și „directele” judecătorilor pot fi maligne…Cât despre greutăți, acestea sunt suportabile, coșul zilnic nu atârnă, chiar dacă se pune acolo și masca obișnuită !

Pelendava (6 comentarii)  •  7 ianuarie 2013, 7:51

La mai multe, azi chiar a meritat sa navighez!

Bibi (213 comentarii)  •  8 ianuarie 2013, 19:59

La multi ani, Catalin !

Si filmul merita vazut.

tavizio (3 comentarii)  •  9 ianuarie 2013, 11:58

Oprisane, tata, daca vrei sa fii un jmeker, pai fii un JMEKER! Spune-le cititorilor ca pot vedea si filmul artistic austria numit Der Raeuber. Uite-l aici: http://www.imdb.com/title/tt1339161/

Grid (23 comentarii)  •  10 ianuarie 2013, 0:48

Ești de-a dreptul fabulos, domnule Oprișan, mereu excelent, cum dracu reușești?

Tavi (2 comentarii)  •  10 ianuarie 2013, 2:58

Bun articolul. Daca tot esti la capitolul spargeri date de sportivi de succes, ti-l recomand si pe Lee Murray, luptatorul englez care a pus la cale si executat cu succes, cea mai mare spargere din istoria UK.

S-a intamplat in urma cu numai 7 ani.

Tavi (2 comentarii)  •  11 ianuarie 2013, 3:51

s

Curiosu’ (16 comentarii)  •  12 ianuarie 2013, 12:40

Oare nu o fi fost chiar Reagan ? Ca si ala a fost impuscat.

dariusgon (1 comentarii)  •  12 ianuarie 2013, 13:53

Te coplesesc fiorii cand auzi asemeana intamplari, ceva ce chiar s-a intamplat, si chiar foarte aproape de Romania, sa fie 500 km de Carei. Ne-am saturat de atatea filme americane SF cu „happy end”. Am reusit sa vad si filmul intr-un tarziu, e minunata povestea, coplesitoare. Imi place sa studiez asemenea povesti, sufletul meu sa hraneste din ele! RIP Johann Kastenberger!

Comentează