Rasunda, pătuţul lui Pele!

Arena suedeză a fost dată la casat, după 75 de ani de istorie. Zidurile mai păstrează impregnate strigătele comentatorului brazilian după golurile „Regelui” Pele, puştiul de nici 18 ani: „Brasssil, campeaoooo”!

Se retrage uşor, ca şi cum ar […]

Arena suedeză a fost dată la casat, după 75 de ani de istorie. Zidurile mai păstrează impregnate strigătele comentatorului brazilian după golurile „Regelui” Pele, puştiul de nici 18 ani: „Brasssil, campeaoooo”!

Se retrage uşor, ca şi cum ar dori să dribleze linia ofsaidului. Vacarmul l-a terminat. Vrea linişte. Găseşte o ieşire, pipăie clanţa pe la spate, ca-n filmele cu 007, şi gata, e afară, pe scări! Trage aer în piept… Doar el şi gîndurile sale. Miroase a iarbă. Coboară spre dreptunghiul verde.

O, pe Sfînta Paulina, parcă mai ieri a fost!… Niciodată nu mai zburase cu avionul. Cînd pilotul a tras de manşă, l-a apucat de braţ pe Didi. Şi a transpirat instant. Da, chiar, ce trupă! Cu Bellini, căpitanul, căruia i-au făcut statuie în faţa celebrului Maracana, cu Gilmar în poartă, cu „Mane” Garrincha, „Pasărea Paradisului”, cu Vava, cu Zagallo, cu Nilton Santos. Nu adunase 18 ani cînd a intrat aici. În „sferturi” trecuseră greu, de Ţara Galilor. Cum să uite? Era 24 iunie. „Mergem pe Rasunda!”, i-au spus. Semifinala cu Franţa lui Fontaine, fotbalistul, nu cel cu „Vulpea şi barza”, Franţa lui Kopa, Franţa lui Piantoni.

Nici măcar nu le cunoşteau steagul!
Vorbeşte doar pentru el şi pentru vîntul de toamnă. „Lumea nici măcar nu ne cunoştea. Jucaserăm o finală după război, cînd nimănui nu-i ardea de fugărit mingea. Cînd am ajuns, ne-am dat seama că nici steagul nu era cum trebuie. L-am trimis pe Lobo să le zică să-l potrivească!”. Le-a dat trei bucăţi. În 20 şi ceva de minute. 27.000 de fani au început să-i înveţe numele, chiar dacă era cam greu de pronunţat.

La cinci zile distanţă, „vulcanul”. Era obişnuit cu stadioane înţesate de lume, dar ăsta, al naibii să fie!, parcă apăsa pe tine, n-avea pistă, n-avea nimic. Cine zisese că nordicii-s reci? A dat să intre pe gazon, dar a simţit că ceva nu e-n regulă. O mînă i s-a aşezat pe umăr. Cea a antrenorului Vicente Feola. „Îţi tremură nădragii de la vînt ori de la frică?”. Ghiduşia asta l-a ambiţionat. 51.800 de suflete zbierau contra lui cînd a călcat acceleraţia. I-a luat la mînă, două goluri şi alte milioane de faze… Suedia-Brazilia, 2-5, 29 iunie 1958, finala Campionatului Mondial. Trupa „carioca” devine, pentru întîia oară, regina lumii. Băiatul e purtat pe braţe. 103.600 palme aplaudă. De fapt, îl aplaudă. Iar îşi aminteşte. „Cînd am venit la arenă din sătucul Hindas, unde aveam cantonamentul, cu autocarul, toată lumea se întreba ce naţională e asta a Braziliei: de polo, de volei, de hochei pe gheaţă? Cînd am plecat, ne-au condus vreo cinci kilometri”.

De pe iarbă, direct pe prima pagină!
E linişte, nu ca atunci. Aici a primit botezul. Aici a devenit star. Aici l-au tras în poze, dacă avea, pînă atunci, cinci, de aici a plecat direct pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Acum o să-l demoleze. O să-l radă de pe suprafaţa pămîntului. O să le dea fanilor voie să ia o amintire de pe el. Orice: iarbă, porţi, scaune, vestiare. Adică istoria. Pe ei, pe eroii de atunci, i-au chemat la o partidă amicală. După care, adio Rasunda!!! Una dintre cele două arene din lume ce au găzduit două finale de CM: una feminină, alta masculină. La mai puţin de un kilometru vor sălta „Friends Arena”, o chestie demnă de 2013. Ăsta era vechi, din 1937.

Gata! L-au dibuit. Îi simţeau lipsa. „Domnule, îmi cer mii de scuze, trebuie să reveniţi. Vor să le spuneţi două-trei vorbe!”.

Da, aşa e! „La revedere, Rasundastadion, la revedere!”.

N-a avut vechimea arenelor englezeşti…
…nici prestanţa celor italiene…
…nici muzica de la iberici de acasă.

Intră pe tunelul ce duce la oficială. Zeci de poze. Înrămate. Se opreşte în dreptul uneia. Surîde. Sub ea scrie, simplu: „Pele, 1958”. Iar surîde. „Cine eşti tu, băieţaşule, de porţi numele şi chipul meu?”.

În culori, Pele cel de acum. Alb-negru, cel de atunci

Regele e cel cu 10, marcînd contra Suediei, în finală. Cîte arene din lume se pot lăuda că l-au prins pe Pele în pamperşi?

Adversarii de atunci, prietenii de acum. Un ultim omagiu adus Rasundei…