Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Doctorul ce rupe bara!

La 15 ani debuta pentru FC Barcelona cel mai tînăr jucător din istorie: Paulino Alcantara. Marca mai mult de un gol în fiecare partidă. Şuta cu atîta forţă încît frîngea lemnul! Făcea malarie, dar refuza să ia medicamente pînă […]

duminică, 4 noiembrie 2012, 10:54

La 15 ani debuta pentru FC Barcelona cel mai tînăr jucător din istorie: Paulino Alcantara. Marca mai mult de un gol în fiecare partidă. Şuta cu atîta forţă încît frîngea lemnul! Făcea malarie, dar refuza să ia medicamente pînă cînd părinţii nu-i promiteau că-l lasă la fotbal

Se reazemă într-o mînă, pritocind finalul depeşei. „De aceea, iubite Paulino, te rog să te gîndeşti să revii la echipă. Suflarea noastră te aşteaptă, barcelonismul nu mai e la fel fără tine!”. „Da, am zis-o bine”, îşi spune şi trage semnătura. Hans-Max Gamper Haessing, Presidente del Futbol Club Barcelona…

…Peste mări şi ţări, departe, în Filipine, un băiat deschide, cu mîinile tremurînde, scrisoarea. Are undeva la 20 şi un pic de ani. A luat malarie. Gata! Rîndurile astea l-au convins. Va face cel mai nebun gest din viaţa sa. „Mamă, tată, vreau să joc fotbal. Să mă reîntorc la Futbol Club Barcelona! Altfel, nu iau nici un medicament. Semnaţi aici că mă lăsaţi, altfel o să aveţi de înmormîntat un copil!”. Oamenii n-au ce să facă, se sperie! Pun tocul pe hîrtie şi îi iau bilet de vapor. Doar dus!

Aşa începe cel de-al doilea descălecat al lui Paulino Alcantara la FC Barcelona. „Da”, o să spuneţi! „Un nebun de care n-a auzit nimeni, care făcea acte de bravadă cînd nici nu deprinsese a se bărbieri în răspăr, care juca foot-ball pe vremea cînd portarii aveau pieptene la şort, iar tricourile le deranjau gleznele”.

Primul, primul, primul
Alcantara a plecat la drum, în viaţă, în Filipine. La trei anişori, cînd lega prietenie cu domnişoara pelotă, Barça nu apăruse. Ajungea în Spania, locul de baştină al tatălui său. Pe 25 februarie 1912, la 15 ani, 4 luni şi 18 zile, într-o partidă din campionatul catalan, debuta, oficial, la FCB. Devenea şi aşa şi rămînea, cel mai tînăr jucător din istoria locatarilor de pe „Camp Nou” şi întîiul asiatic ce păşea pe gazon european! Un 9-0 sec, în care el puncta de trei ori, atenţie, pe un teren cu nocturnă, acum fix 100 de ani!!! Evolua numai cu o batistă albă la pantaloni, petrecută pe afară, cu care se ştergea de sudoare sau de nisip. Aşa l-a ştiut lumea, aşa a rămas tras în poze!

L-au rugat să se întoarcă
Pe la 1916, tatăl, ofiţer, a trebuit să se reîntoarcă la Manilla. A plecat şi el, cu familia. S-a îmbolnăvit de malarie. Joan Gamper, cel mai luminat preşedinte de club din toate timpurile, omul care a fondat trupa, i-a scris scrisoare. Că să se returneze. Că lumea nu mai e la fel fără el. Nu cu abureală, cu lacrimi de crododil. Aşa era: toţi îl doreau. Le-a forţat mîna părinţilor, s-a întors.

Tehnicianul de atunci l-a tras fundaş. Nu dădea randament. Fanii plătitori ai catalanilor, „sociosii”, au ieşit în stradă! A „urcat” acolo unde-i era locul. Colegii de vestiar, nume grele pentru acea vreme, „Paco” Bru Sanz, Jack Greenweel se jurau că „Nino” îşi dădea cu briantină înainte de a intra pe gazon, dar lovea atît de frumos, cu capul, mingea încît frizura nu i se modifica!

Un fotbalist a terminat o facultate! Şi nu era zidar!
S-a ţinut de şcoală. Stop! Un fotbalist? Da! Şi nu de oricare. A terminat Medicina. L-au cooptat în „La Roja”, echipa naţională. Într-o partidă contra Franţei, a şutat de la 35 de metri şi a rupt bara. Da, era putredă, da, nu se poate aşa ceva, e făcătură, dar, de atunci, omului i se spune „Rupe Ziduri!”. L-au băgat în lot, Olimpiada de la Anvers. Cînd au dat să plece, Paulino le-a zis, scurt: „Domnilor, nu merg! Am examen la facultate!”. „Nepoate, poate n-ai înţeles, discutăm despre Jocurile Olimpice!”. „Nu, e clar, n-aţi priceput voi: sînt student!”. „La Roja” a făcut rost de medalia de argint. El, de un „bine” la „Bacteriologie”.
S-a retras în 1927, la 31 de ani. Primul fotbalist din istoria omenirii care şi-a povestit viaţa cînd încă era activ. O duzină de sezoane la FC Barcelona. A devenit medic. Şi nu doar pe hîrtie.

A, scuze: 369 de goluri în 357 de partide oficiale. Un fleac!



ed1-1.jpg
Primele imagini cu Paulino la FC Barcelona, în sezonul competițional 1911-1912


ed1-2.jpg
Paulino cu familia. Mama şi tatăl care au trebuit să-l lase la fotbal pentru a nu-l vedea…mort!

Comentarii (24)Adaugă comentariu

lucius (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 11:15

Tare.. Da` o intrebare: Asta care e acum la Barca, Thiago Alcantara e ceva descendent ? ca la ei se poarta (valdes, busquets)

Toader Bogdan-Antoniu (2 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 11:30

Prin tine, prin articolele pe care le redactezi, pana si oamenii care nu pricep fenomenul pot sa inteleaga ca e mai mult decat o adunatura de oameni care alearga dupa un „cerc”.
Acest articol este unul dintre cele mai bune pe care le-am citit in ultimii ani si aici includ articole din toata presa si nu doar cea sportiva.
In acest articol observ o pasiune pentru munca pe care o faci, incat parca este palpabila.
Deosebit si rar ceea ce faci ! Multumesc !

t.rex (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 12:27

Foarte frumos scris. Banuiesc ca ati fost martor la toate cele povestite, altfel ati fi mentionat niste surse, ceva…

razvan (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 12:30

Felicitari pentru articol. Avem nevoie de oameni ca dvs. nu de articole „soc”. Ridicati, va rog, nivelul presei scrise din Romania, dvs, cei care puteti schimba lucrurile.

corectorul (11 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 13:03

frumos,ca de obicei. multumim.
@lucius: Thiago Alcantara si Rafinha sunt fii lui Mazinho,campion mondial cu Brazilia,alaturi de Bebeto si Romario. Juca tot mijlocas,ca si baietii lui.

ab (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 13:54

Pana si Barca tot de un Hans a fost infiintata….

Victor (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 14:20

Inca un articol foarte bun… de astfel de articole are nevoie presa sportiva( si presa in general) din Romania.

Petru (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 15:19

Superb articolul !!!

gima (99 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 15:23

bravo tata! sa-ti creasca mare bebicul!
frumos. impresionant. ciocoflenderii nostri de azi ar trebui sa mai „citeste” si ei.

cronicasportiva.com (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 15:59

nota 10 pentru articol

Ride bene chi ride ultimo (6 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 17:35

@t.rex – tie trebuie sa-ti povesteasca omul despre cei de nivelul tau, Gigi Becali sau Borcea, despre care poti sa scrii orice fara a cita surse…..habar nu ai ca Domnul CATALIN ORISAN este unul dintre cei mai buni ziaristi sportivi din Romania

doru (26 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 18:20

salut.mersi.

Pavel (6 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 19:08

Barcelona, o echipă frumoasă încă din cele mai vechi timpuri.

Racul (2 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 19:19

Adica daca scriu ceva despre Stefan cel Mare tre sa citez surse? 🙂

ade (3 comentarii)  •  4 noiembrie 2012, 19:40

si tot asa…cataline….sa imbatranesc cu tine….

Timo (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2012, 12:53

Sunt uimit, in sensul cel mai bun al cuvantului. Am citit multe despre sporturi , articole , documentatii , etc…. Consider ca e cel mai „frumos” articol citit. Superbe cuvintele folosite. Cel mai interesant este ca am simtit efectiv placerea de a citi acest articol. Simt ca trebuie sa va felicit cu mult drag si sa continuati sa scrieti cu aceeasi pasiune. Pentru ca o simtim noi cei ce citim. Respect si stima.

haine barbati (2 comentarii)  •  5 noiembrie 2012, 14:24

Legendele nu mor niciodata !

Danut (39 comentarii)  •  5 noiembrie 2012, 20:38

Asta da articol.Ai revenit la normal Cataline.
Multumim!

Calin (1 comentarii)  •  6 noiembrie 2012, 0:00

Superb articol..asa cum m-am obisnuit. Am vizitat muzeul Nou Camp si am vazut ca Thiago alcantara are locul lui de cinste, nu numai in istoria Barca.
E impresionant sa vezi cu cata importanta sunt expuse ghetele unui fotbalist de acum 100 ani.
Multumesc autorului articolului pentru ca mi-a adus aminte de acele momente magice.

DD (23 comentarii)  •  6 noiembrie 2012, 12:06

Da, impresionant ! Bravo Cataline ! Ne incanti de fiecare data !

Cristi (1 comentarii)  •  6 noiembrie 2012, 13:16

Nu stiu de cate ori sa va mai multumesc pentru aceste articole, domnule Oprisan. Sunteti mult peste ce se practica la noi in materie de articole sportive.

Murmurel (1 comentarii)  •  7 noiembrie 2012, 3:13

Asemenea exemple ar trebui safaca majoritatea articolelor daca cineva chiar ia in serios misiunea didactica a ziaristicii.

yaruk (4 comentarii)  •  7 noiembrie 2012, 13:48

frumos

ovidiu (1 comentarii)  •  10 noiembrie 2012, 10:51

frumos articol, frumoasa poveste.

Comentează