Mielul, raţa şi cocoşul

Un behăilă, o măcănitoare şi un moţat au fost primii vizitatori ai Cerului, chiar în grădinile de la Versailles, sub ochii regelui şi ai reginei. De la ei a pornit totul

Baaanggg. Jacques Etienne se uită spre Pilatre de […]

Un behăilă, o măcănitoare şi un moţat au fost primii vizitatori ai Cerului, chiar în grădinile de la Versailles, sub ochii regelui şi ai reginei. De la ei a pornit totul

Baaanggg. Jacques Etienne se uită spre Pilatre de Rozier. Ceasul bate de 13. „Le-ai adus?”. „Da!”. „Pe toate?”. „Da, pe toate!”. „Păi hai să le urcăm!”. Orchestra atacă un menuet subţire, de toamnă, cînd mielul, raţa şi cocoşul apar pe scenă. Regele aplaudă, bucuros. Regina, la fel. Curtea se ia după ei.

Primul e Montauciel, care behaie. Răţoiul se zbate niţel, dar pare un tip de treabă, se linişteşte repede. Cocoşul pintenat e mai năstruşnic, gălăgia-l cam afectează.
Baaanggg. Iar gong. E 13 şi 11 minute cînd Pilatre de Rozier se uită către Jacques Etienne. Jacques Etienne priveşte către Joseph-Michel, iar acesta înalţă ochii către Rege. Atotputernicul face semnul de „OK”, cele 260.000 de palme încep să aplaude, iar maşinăria se pune în mişcare. Mielul, raţa şi cocoşul…

Fabulă de La Fontaine?
Nu, nu-i o fabulă de La Fontaine! Sîntem în 1783, toamna, pe 19 septembrie. Grădinile de la Versailles. Se cîntă, se simte miros de parfum şmecher. Regele, Ludovic al XVI-lea, ajuns la trei decenii de viaţă, a binecuvîntat „acţiunea”. La stînga sa stă Maria Antoaneta, lîngă, fiica, Maria Teresa. Uite-l şi pe Diderot, marele Diderot, mintea cea… iluminată, cu a sa „Enciclopedie”. E bătrîn, dar a venit. D’Alambert, matematicianul, n-a putut. Lumea bună, masoni, dar şi 130.000 de pămînteni. Toţi au venit sa vadă minunea.

Joseph-Michel şi Jacques Etienne sînt fraţii Montgolfier. Inventatorii globului aerostatic. Pe limba noastră, balonul cu aer cald. O minune ce se ridică de la sol şi zboară. Pilatre de Rozier e un fizician renumit, cel care avea sa devină unul dintre primii oameni… în spaţiu. Pînă atunci, ca pasageri, i-a adus pe Montauciel, mielul, o raţă şi un cocoş. Patrupedul e bun pentru că se apropie, ca fiziologie, de om. Raţa-i interesantă pentru că ştie să zboare, nu se sperie de înălţimi, aşa că merge ca experiment. Moţatul e pasăre, nu cunoaşte însă a plana prea mult, aşa că e de urmărit cum se va descurca la niscavai metri deasupra coteţului.

E 19 septembrie 1783, ora 13:11 cînd balonul fraţilor se înalţă. E meşteşugit de Jean Baptiste Reveillon, starostele imprimeriilor regale. Are 18,47 metri, 400 de kilograme, e făcut să reziste. Vreo 1.060 metri cubi. Şi… se înalţă! E un moment unic în istoria Omenirii, chiar dacă animalele sînt vedetele. Aerul cald umflă „drăcovenia”, mulţi îşi fac cruce.

Opt minute, 460 de metri
Ajunge la 460 de metri, zboară cam opt minute, se duce trei kilometri. Curge frumos, e de un albastru fin, cu cele 12 zodii desenate şi cu logoul Regelui. O fisură îl duce spre pămînt dar nu brusc, nu cade să doboare pomii. „Aterizează” lin, lîngă pădurea de la Vaucresson. Pilatre şi fraţii fug cu inima la gît. Mielul behăie, raţa plescăie din aripi iar cocoşul dă cu ciocul. Toţi trăiesc! Primele vietăţi din istorie urcate-n ’naltul cerului se întorc nevătămate. Sînt graţiate de Rege, devin locatare ale menajeriei de lux. Versailles freamătă. Orele astrale ale omenirii, cum ar spune Stefan Zweig. Urcat pe o colinuţă, de Lorimier importalizează momentul. Cu pensula şi şevaletul.

Sînt mai bine de două sute de ani de atunci. Regele şi regina au făcut cunoştinţă cu opera domnului Joseph-Ignace Guillotin. Montgolfierii s-au stins. La fel şi de Rozier. Peste moment au trecut fraţii Wright, un Traian Vuia, un Charles Lindbergh, o Amelia Earhart, un Henri Coandă, o Laika, un Neil Armstrong. Totul a început, însă, de la nişte necuvîntătoare. Pe care le găsim şi la Marţihaz, în ograda bunicii…

Beeee, mac-mac şi cucurigu s-au auzit din primul balon din istoria omenirii înălţat de la pămînt

Grădinile de la Versailles erau renumite pentru că pe aici se ascundeau nişte ibovnice pe care regele le găsea cu uşurinţă. Din cînd în cînd, tufişurile asistau şi la evenimente epocale…