Ziua cînd primul ministru a fost hooligan

15-04-1989.14:53:49. Hillsborough. 96. Între 10 şi 67 de ani. 766. 2 surori. 3 perechi de fraţi. Tată şi fiu… 2 taţi care n-au mai apucat să fie taţi. Şi David Cameron. Omul care a făcut o plecăciune

…Pelicula curge. […]

15-04-1989.14:53:49. Hillsborough. 96. Între 10 şi 67 de ani. 766. 2 surori. 3 perechi de fraţi. Tată şi fiu… 2 taţi care n-au mai apucat să fie taţi. Şi David Cameron. Omul care a făcut o plecăciune

…Pelicula curge. 36 mm… Imagini color. Sonor. Comentariu BBC. „Este momentul în care Poliţia începe să scoată spectatorii pe teren”. Zoom pe ceas. 3:06 PM. Zoom pe arbitru. Ray Lewis. Opreşte meciul. E momentul în care toţi îşi dau seama că ceva tragic se petrece… Din rolă curg lacrimi. Mari. Sărate… Prim plan cu fani întinşi pe iarbă, copii cu faţa ascunsă în mîini, femei care aleargă brownian, fără noimă…

… „You’ll never walk alone”. Aşa scrie. Sub, o listă. 96 de morţi. 21 de ani, 17 ani, 24 de ani. Rezumat. 96 de morţi între 10 şi 67… Două surori, trei perechi de fraţi, un tată şi un fiu. A, şi doi viitori taţi… N-au mai apucat… Vorbeşte Jerry. Cine-i Jerry? E preşedintele „Hillsborough Justice Campaign”. Vindem tricouri, postere. Adunăm bani pentru victimele victimelor. Ştiţi că trei dintre ele au avut nevoie, anul acesta, de consiliere psihologică chiar dacă de atunci au trecut mai bine de două decenii? Văd morţi, aud voci. Îi simt pe cei dragi, care-i strigă”…

Liverpoolul era un pol al huliganismului
Aşa era. „Heyselul” fusese mai ieri, oraşul colcăia de crime, de prostituate. Bad reputation. Rola toarce. Vorbeşte Terry. Cine-i Terry. Reporter la „The Sun”. „Nu exista autostradă directă Liverpool – Sheffield, aşa că lumea a întîrziat mult. În plus, pe M62 erau 13 puncte de lucru. 13!!!. Zoom pe chipul lui Aldridge. John Aldridge, 83 de meciuri pentru „cormorani”. „Cînd am sosit la teren, cu două ore înainte, nu era nimeni. Lumea nu ajunsese încă. Ceva nemaiîntîlnit!”. Apoi, cozi. Cozi uriaşe. Camera merge de la un capăt la celălalt al şirului indian. Unul? Sînt zeci de şiruri indiene. Privirea pe ceas. Captură video de pe o cameră de supraveghere. 15.04.1989. Ora, 14:53:49. Aceste e momentul!!! Acesta e momentul! Stadionul e plin, afară e plin! Clic, clic, clic. Rola merge… Pentru prima oară în istoria omenirii, Poliţia decide ca cei de pe stradă să fie evacuaţi înauntru, în arenă!!! Vorbesc Terry şi Tony. Cine-s Terry şi Tony? Fraţii care au scăpat. „S-a dat drumul la porţi. Cu 7 minute înainte de fluier afară erau 10.000 de oameni. Stadionul, full. Am intrat pe tunel. 15 minute am stat pe el. Nu mai aveam aer! Unde să te duci? În faţă, plin, din spate te împingeau zeci de oameni, mii de mîini îţi schingiuiau coastele. Cîtă forţă să ai să rezişti?”.

„Băieţi, afară se moare!”
„Aşa ne-a zis Kenny. Kenny Dalglish”. Iar vorbeşte Aldridge. Tremură şi la 23 de ani de atunci. „Am intrat la vestiare. Trecuseră doar 6 minute. Era presiune”. Rola merge mai departe. Simţeau moartea care trecea pe lîngă ei. Kenny a ieşit afară. A văzut măcelul. Au urcat, după 45 de minute, la oficială. BBC. „Sînt 30 de morţi, pînă acum. Şi rola, clic, 36, şi iar clic, 38, şi iar clic, 40”. „Kenny, ce dracu se petrece? E real?”.

Prim plan cu doi tineri care rup panourile publicitare. Ca să le facă tărgi. „Sharp”, şi „Pepsi”, şi „Pizza” devin brancarde pentru copii storciţi. 46 de ambulanţe nu au voie pe gazon. Poliţia crede că e vorba de hooligans. „Lasă-i să moară, sînt derbedei”.

Faţa lui Gerrard. Da, marele Steve Gerrard. „Am aflat de la radio că l-am pierdut pe Jon-Paul”. Steve avea 8 ani. Verişorul său, cu doi mai mult… Rola nu vrea să se termine… Diana, „Prinţesa Inimilor”, a venit la spital, să-i vadă. 766 de răniţi. 766 de răniţi şi un infinit de răni…

Justice for the 96
Zilele noastre. David Cameron, primul ministru, cere scuze victimelor. Poliţia şi Guvernul „Doamnei de Fier” au ascuns totul. Fanii n-au fost vinovaţi. Cu nimic. A mai rămas un capăt de film. Cît un capăt de viaţă. Trevor Hicks plînge. Pe „Hillsborough” şi-a pierdut ambele fiice: Victoria avea 15 primăveri. Sarah, 19. Au trebuit opt guverne şi 23 de ani pentru ca cineva să spună adevărul. Terry, cu dinţi din faţă lipsă şi faţa brăzdată de bere: „Mama a plecat în mormînt crezînd că fratele meu, mort atunci, a fost hooligan. N-a fost!”

Şi banda se termină. Şi filmul iese de pe rola, pălmuind aerul… Clic, clic, clic…

Mustaţă… ochi căprui… buze groase… chip senin… copil incocent… tată… frate… soră… bunic… verişor. Victimele!

Au fost 30 de voluntari la meci. Unul avea 12 ani! 12 ani la o semifinală FA Cup! Fără cuvinte..