Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Drumul coapselor

S-au retras după 606 meciuri oficiale şi 75 de goluri, unele dintre ele cu plasa ruptă. Cînd se supărau, trimiteau mingea şi cu 120 km/h. S-au aflat în posesia lui Roberto Carlos

„Chiar ieri sporovăiam cu surata de peste […]

duminică, 2 septembrie 2012, 7:54

S-au retras după 606 meciuri oficiale şi 75 de goluri, unele dintre ele cu plasa ruptă. Cînd se supărau, trimiteau mingea şi cu 120 km/h. S-au aflat în posesia lui Roberto Carlos

„Chiar ieri sporovăiam cu surata de peste drum şi ne chinuiam să ne aducem aminte cînd prinserăm a înţelege că băiatul e sandilău. Da, chiar aşa, cînd?”

„Să fi călcat cam pe 11, poate 12 ani. Atunci cineva i-a băgat în cap o prostie. Ba nu una, două! Două am zis? Trei au fost, precum şamponu’; trei într-una: în Sao Paulo, unde voia el să izbutească, erau, la acea vreme, şase milioane juma’ de oameni; din ăştia, şapte erau fotbalişti; pitic, nu prea se înălţase, brazilienii erau miez de la mijloc în sus, nu în apărare – corect, prin ’70 fuseseră ceva excepţii, dar, hai să recunoaştem, mingicari în defensivă, mai răruţ; apoi, numele său, acelaşi ca al celui mai mare cîntăreţ latino din toate timpurile: 100 de milioane de discuri vîndute. De el îşi va aduce aminte lumea sau de cel care făcea să plîngă şi o piatră?… Cum naiba să reuşeşti? Nimeni nu s-ar fi băgat la aşa ceva… Doar el s-a încăpăţînat… Omul cu cea mai mare voinţă din lume…”.

Ridica greutăţi din pietre
„S-o luăm uşor. La 12 ani văzuse un film cu Arnold, sau cum îl chema pe ăla cu muşchii mari. N-avea mălai de fitness, de sală. Scurt, că pierdem vremea. A legat nişte cataroaie de o sfoară, şi-a luat o bancă de lemn, s-a pus pe spate pe ea, a aruncat frînghia peste un scripete şi s-a pus pe făcut pulpane. Cu o bucată de cretă a scris pe perete „Gloria e devoçao”. Şi trăgea, mamă, trăgea…Trăgea de noi”.

„La Uniao Sao Joao a ajuns la 14 ani. Se antrena 3 ore pe zi! L-a ochit Palmeirasu’, pe la 18 ani. Două ligi. A trecut la Inter, dar hodorogu’ de Hodgosn şi-a bătut joc de el. Le-a dat gol la debut, cu Vicenza, a tras de pe la 10-12 kilometri de poarta macaronarului. Ajunsese la patru ore de antrenament cu echipa, una suplimentară, solo”.

„Pedja”, Davor, Clarence…
„Prin ’96, unu’, şmecher, dat cu briantină, don Lorenzo Sanz, l-a cărat la Real. Cu Mijatovici, cu Suker, cu Seedorf. Rupsese deja în Copa America, da’ ne rupsese şi pe noi. Ia de colea: gol cu capul cu Zaragoza, prinţilor, gol cu capul, în 1997!!! Ştachia aia din meciul cu Franţa, cînd cheliosu’ de-l pupa Blanc pe ţeastă şi-a făcut cruce! El şi toată Omenirea! Gol cu Tenerife, din acţiune, fără preluare, de pe linia cornerului, în februarie 1998. Bombazo cu Barcelona, pe «Bernabeu», prin 2000, mîhnitul ăla de Arnau mai că dete în plîns de umilinţă. 84 de meciuri într-un an. Tranquillo! 354 de zile de împărţit la 84, egal 4,21. Adicătelea un meci la mai puţin de cinci zile: Cupă în Tenerife, întîlnire de campionat la Vigo. Champions League la Trondheim, partidă de «pretemporada» în Hong Kong, «amical» cu Brazilia, la Rio, meci oficial în Venezuela, joc la Madrid… Oauuuu, nu mai ştiam cît e ceasul, dacă afară e Soare ori Lună, ne trezeam numai în avioane. Da’ nu zicea nimic!!! Şase ore de antrenamente pe zi. Cu trupa. Plus una, una juma’, solo. Apăruse ziduleţul ăla din oameni de plastic, dracu’ să-l ia, na, pe Jesus Redendor că vorbim şi urît, şi se chinuia să dea peste el! De 100, de 1.000, de un miliard de ori”.

Călcat de hoţi în 2005
„Hoţii l-au gîdilat pe 24 iunie 2005, în timp ce dădea un interviu. Le-a zis cine e, i-au luat doar ceasul şi mobilul. Peste un an, devenea jucătorul non-spaniol cu cele mai multe meciuri din istoria lui Real Madrid. Cu 330. Driblase un băetan, Di Stefano, sau cam aşa ceva, ăsta avea unu mai puţin”.

„A strîns, cu seleçao, 125 de partiduţe. Finală de Mondial, ratată, în 1998. Finală de Mondial, neratată, în 2002. A cucerit tot ce se putea cuceri pe istă lume, mai puţin Cupa Spaniei”.

„S-a tras mai spre Asia, la Fener, s-a repatriat, la Corinthians, iar ne-a luat la rost şi, la 37 de ani, a reînceput să dea boabe din corner, specialitatea casei. La 38 era deja la Anji, la Kerimov ăla acasă. Ruşii, da, cu glume pe ei, catapultau banane. Pe unele le-a aruncat pe margine, pe altele le-a păpat…ironic. Kerimov i-a luat un Bugatti Veyron”…
„S-a retras la început de august. N-aţi avut vreme de el, eraţi ocupaţi cu Olimpiada, cu Usain…Înţelegem, de aia vă şi iertăm! Hai, la revedere!”

„Scuze, am uitat să ne prezentăm. Sîntem coapsele lui Roberto Carlos. Fotbalistul, nu cîntăreţul. De care dintre ei aţi auzit mai mult?”

roberto2.jpg

Două lucruri i-au plăcut mult: viaţa şi să tragă la poartă!

Comentarii (31)Adaugă comentariu

DD (13 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 8:51

Bravo tata ! Inconfundabil ! Roberto Carlos….de vis !

Nea Vanea (1 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 9:02

Cataline, ai auzit de Zanetti?! Are 800 de bucati doar la Inter! Inteleg, totusi. Este exclus ca tu sa scri despre oameni seriosi…

hale (1 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 9:26

unul din cei mai mari fotbalisti ai lumii

Viorel (3 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 9:36

Oprișan lovește din nou! Ești tare!

moromete anm (45 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:15

Nea Oprisan……..

alex (1 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:17

esti tare.unde mai ai emisiune?

cosmin (10 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:18

Frumos, dle Oprisan, ca de obicei.
O corectura: Nu este „Jesus Redendor”, ci „Cristo Redentor”…

adinho (1 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:20

unul dintre marii fotbalisti ai planetei….mi-am petrecut adolescenta, sfarsitul anilor ’90, si inceputurile tineretii, inceputul anilor 2000, si am crescut alaturi de fotbalisti precum roberto carlos…si cati altii…parca astazi, in afara de messi si cristiano (ca ronaldo mi-e greu sa-i spun, ptr ca -l consider furt de identitate), nu mai sunt mari jucatori…sau poate sunt eu prea nostalgi deja la 33 de ani?

eugen (3 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:22

genial jucator…
multumim Catalin!

catalin (2 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:29

simplu si atat…FELICITARI….SUCCES PE MAI DEPARTE.

independentu (14 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:43

golul cu franta a intrat in istoria fotbalului

Toader Bogdan-Antoniu (2 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:50

Si-a pregatit fiecare retragere ca un adevarat campion. A plecat de la fiecare echipa in momentul in care bunul simt ii spunea acest lucru. Campioni sunt cei care castiga trofee, dar Roberto Carlos daca le-a castigat pe toate ce e ? Dupa parerea mea, e dovada ca munca si talentul, seriozitatea si daruirea l-au facut jucatorul de care isi vor aduce aminte cu drag si generatiile ce vor juca pe Bernabeu sau pe alte stadioane si peste 10 si peste 50 si peste 100 de ani… Si-a construit o cariera sportiva in care nu lasa in urma regrete, poate sunt, dar prea mici de luat in seama si coplesite de greutatea atator trofee pe care le-a castigat.
Imi place sa vad ca mai exista si oameni care nu uita, nu uita de adevaratii campioni si adevaratele caractere ! iar tu, domnule Catalin Oprisa, esti unul din acei oameni, oameni pe care ii respect si ii indragesc !

lucell (17 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 10:58

merci pentru articol,esti mare cataline:) roberto carlos va ramane un jucator special,sincer de cantaret nu am auzit 😐 sunt prea mic probabil.

tudor mosh (5 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 11:18

Domnule Oprisan, „chapeau”! Mi-a placut. Scris curat, cu imaginatie si oleaca de documentare se poate face un articol si cinstit, si amuzant, si devreme publicat la „Gazeta”! E de-ajuns doar sa vrei, vorba cantecului…
Aveti grija, totusi, la regionalisme, cam incurcati ardelenismele cu oltenismele si argoul de cocalari; doua limbaje specifice mai merge, dar nici chiar Roberto Carlos Silva (nu celalalt, marele Braga) nu poate sa aiba trei coapse care sa-si depene, intre ele, amintiri.

sek.91 (1 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 12:13

Mare jucator omul asta . Ce gambe avea pffff . Lovitura aia libera cu Franta o sa ramana in istorie, hai ca la golul ala din tusa i se poate imputa si portarului ca iesise aiurea ,a avut mingea efect,adevarat,dar nu ca la lovitura aia libera .
Oricum, inca un mare jucator se aseaza vitrina celor mai mari jucatori retrasi. Ce bine ii sta langa Zidane,Ronaldo,Maldini, imediat Raul, Thierry Henry, Zanetti, Van Nistelrooy am impresia ca s-a retras si lista poate continua.. A avut Rea o echipa cu adevarat galactica !

doru (26 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 13:02

salut.mersi.

sorin (10 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 13:39

N-AM AUZIT DE ROBERTO CARLOS CANTARETUL DAR FOTBALISTUL MERITA UN MECI DE RETRAGERE LA NIVEL PLANETAR .

Cantona (6 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 13:59

A avut talent Roberto – il primesc intre mine si Zidane

magus1349 (3 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 15:39

Bun , dar mai slabut ca alte dati .Ma rog , adevarul e ca ai si ridicat stacheta foarte sus .

nesv1234 (1 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 17:12

@Nea Vanea

Zanetti inca e in plin „camp al muncii”. Va veni si randul lui, de ce atata precipitare?:)

Da, Roberto Carlos e un zeu!!

alexandru_clujean (6 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 19:46

Felicitari pentru articol, maestre! Un sportiv mare, o cronica in stilul inconfundabil! Ca sa fiu carcotas: deviza era „Glorie si devotament” sau „Gloria este devotament”?

cosminb84 (1 comentarii)  •  2 septembrie 2012, 22:11

Roberto Carlos e cel mai bun fundas dreapta care l-a avut sportul rege,cum mai spunea unul pe aici si zanetti e mare fotbalist,dar placaciunile mele merg spre roberto carlos…tin minte faza din meciul cu franta,cand blanc a vrut sa il ia la bataie pe barthez,crezand ca pusese zidul gresit,dupa mine acel gol e cel mai frumos din istoria fotbalului si aceea acolada doar ”coapsele” lui carlos o mai pot descrie…felicitari opriseane pentru articol.

Herbert Holyoake (63 comentarii)  •  3 septembrie 2012, 3:55

Se vorbeste aici de lovitura libera din meciul cu Franta.Intr-adevar,punct de referinta in fotbal ! Nu s-a mai vazut asa ceva ! Nu stiu citi dintre dvs ati vazut o alta lovitura libera la meciul Corinthians-Santos .De pe semicercul careului de 16 a sutat cu DREPTUL peste zid,mingea a cazut pe linia de 6 si a intrat sub bara ca din tun. Traiectorie ce sfideaza toate legile fizicii ! Un singur jucator a mai reusit asa ceva,Garincha in meciul cu Bulgaria la CM 1966 . RC a fost cel mai bun fundas stinga din toate timpurile. Peste Fachetti si peste Breitner. Enjoy your retirement,you deserve it !

vasim (37 comentarii)  •  3 septembrie 2012, 15:06

In jucator deosebit!
Frumos articol, felicitari!

il pirata marco !! (10 comentarii)  •  3 septembrie 2012, 19:43

o executie ca cea din amicalul cu franta ramane memorabila si cred ca de neegalat…sa imprimi la basica efect cu exteriorul si mingea sa isi schimbe traiectoria spre interior nu am mai vazut pana acuma la nici un mare fotbalist !!!!

GABI (2 comentarii)  •  3 septembrie 2012, 22:45

Exceptional articol. Daca imi permiteti, am si eu o completare: am citit undeva ca juca cu doar jambiere facute ca cele normale se rupeau cand tragea la poarta :).

GABI (2 comentarii)  •  3 septembrie 2012, 22:45

* facute la comanda..scuze pentru eroare

Tiffi (2 comentarii)  •  4 septembrie 2012, 21:06

Un articol revigorant, care ne readuce în atenţie un fotbal mai spectaculos, parcă, decît cel de azi. Mereu am apreciat (şi m-a mirat, totodată) faptul că, cu tot talentul său şi în pofida salariilor mari pe care le avea, rămînea mereu un om simplu şi muncitor. Nu ştiu cum să mă exprim… la 169cm, MARE om, MARE caracter Roberto Carlos ăsta!!!
Sînt curios ce-ai putea spune, „nea’ Oprişene”, despre Jununho Pernambucano… Aştept cu nerăbdare un articol despre el, că eu nu ştiu să fi văzut la un alt fotbalist atîtea goluri din lovituri libere de la 35-45 de metri!!!!
Numai bine!

gima (99 comentarii)  •  4 septembrie 2012, 22:45

bravo tata! sa-ti creasca mare bebicul!

vasco (25 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 19:55

Din Primera Division eu tin cu Barca si sunt automat anti Real,dar trebuie sa admit ca RC a fost o figura legendara a fotbalului planetar.Felicitari pentru articol!

adrianokapa (1 comentarii)  •  19 septembrie 2012, 21:03

Mare jucator…un adevarat fenomen al fotbalului si un caracter deosebit.cel mai bun fundas care la avut Madridul,dar si un exemplu pt toti tinerii fotbalisti. R.Carlos the best!

Comentează