Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

75 de ani printre stele

Conrad Anker a fost cel care l-a descoperit pe George Mallory, celebrul alpinist britanic dispărut pe Everest. N-a stabilit dacă acesta ajunsese, ori nu, la 8.848 de metri în 1924. Dar a adus linişte într-un suflet…

„Da, am găsit şi […]

duminică, 1 aprilie 2012, 9:46

Conrad Anker a fost cel care l-a descoperit pe George Mallory, celebrul alpinist britanic dispărut pe Everest. N-a stabilit dacă acesta ajunsese, ori nu, la 8.848 de metri în 1924. Dar a adus linişte într-un suflet…

„Da, am găsit şi un pulover. Din bumbac. De la Junior Stores. Senzaţional cît de bine s-a păstrat eticheta! Over”. „Altceva? Over”. „Un fular, cred că era un fular”… Păcănele specifice unei transmisiuni walkie-talkie. „Mă auzi? Conrad, mă auzi?”. „Da, te aud… Stai, stai puţin… Cred că e vorba despre George Mallory. L-am găsit pe George Mallory!!! Oh, Doamne, cineva să-mi spună că e adevărat!”.

E una dintre acele ore astrale ale omenirii de care vorbea Stefan Zweig. De fapt, minut astral. Mai exact, secunde. Un alpinist camuflat în roşu se lasă în genunchi, coboară gluga, deşi sînt minus 18 grade, îşi face cruce. În faţa sa, la 20 de centimetri e cadavrul lui George Mallory. Celebrul alpinist britanic dispărut în 1924 şi negăsit de nimeni. E 1 mai 1999, 8.160 de metri, drumul spre Everest. 75 de ani printre stele…

Ce s-a petrecut cu camera foto?
În anii ’20, englezii şi-au pus în cap să cucerească Acoperişul Lumii. La a treia expediţie, George Mallory şi prietenul lui, Andrew „Sandy” Irvine, au jurat că vor reuşi. Reporterii l-au întrebat de ce vrea să se ia la trîntă cu Everestul. „Păi, dacă tot e aici…”, a venit răspunsul.

Ultima oară au fost văzuţi pe 8 iunie 1924. Plecau la cucerit ceea ce părea de necucerit. Mallory avea la el o cameră foto. Curios, trebuia să tragă cu ea imagini, dar să o lase acolo, în vîrf, drept dovadă. Nu s-au mai întors, niciodată. „La 12:50 i-am văzut cum se ajutau să suie. Apoi, ceaţa i-a luat la ea”. Vorbele lui Noel Odell. Ultimii ochi care i-au văzut… Atinseseră ori nu cel mai înalt punct de pe Planetă? George devenise primul om pe Chomolungma, cu aproape 30 de ani înaintea lui Sir Edmund Hillary? Făcuse acele poze şi dacă da, unde era camera?

Misterul n-a mai putut fi dezlegat… Nişte şerpaşi anunţau că au zărit doi oameni albi urcînd mai sus decît ei… Pioletul lui Irvine fusese găsit, pe la 1933, aproape de vîrf… Dar nu în vîrf…

Părea că doarme la peste 8.000 de metri…
Conrad Anker l-a zărit. Nu ştia ce e acolo. Aerul uscat şi temperaturile joase conservaseră perfect. Era cu faţa în jos, cu mîinile în poziţia omului care se predă. Murise epuizat. Părea că doarme. A crezut că e Irvine, apoi a găsit o brăţară cu George H. L. Mallory. Şi-a dat seama. Şi-a chemat colegii. L-au îngropat sub pietre. „Domnul nostru este plin de iubire faţă de semenii Săi… Şi cum într-o zi îşi cheamă la El toţi copiii, aşa şi George se întoarce în ţinuturile cu verdeaţă”…

Iunie 1999. Santa Rosa, undeva în California, SUA.

Un tip blond, atletic, cu barbă şi faţa arsă de soare, bate la uşă. O bătrînică pe la 80, poate 85 de ani, îi dă bineţe. Necunoscutul duce cu el o cutie. I-o întinde. Tremură toată, dar nu se sprijină de uşă. Parcă l-a mai văzut prin ziare pe acest domn… Deschide… Un ceas de mînă, unul de buzunar, un briceag, o pereche de ochelari, o cutie de chibrituri veche, dar în perfectă stare, nişte curele, o sfoară, bretele… Şi o fotografie… Simte cum pămîntul se învîrte, dar nu vrea să cedeze. Se sprijină de uşă. Trage aer în piept… Tot aerul din lume. Pe bărbatul din poză l-a văzut ultima oară în 1924. Pe cheiul din Liverpool. O ţinea pe genunchi şi o mîngîia…

Pînă ca omul să-şi poată trage mîna, bătrînica i-o ia şi i-o sărută. Apoi i-o duce la inimă.

Se numeşte Claire Mallory Millken. E fiica lui George. Din acel moment ştie că tatăl ei doarme liniştit…

sase.jpg
Mallory (în picioare, rîndul de sus, al doilea din stînga), cu cîteva minute înainte de plecarea spre nemurire
mallory_corp.jpg
Corpul său, perfect conservat după 75 de ani

conrad-anker.jpg
Conrad Anker, cel care n-a lămurit misterul, dar a adus linişte…

Comentarii (36)Adaugă comentariu

adriani (4 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:07

Impresionant. Asa cum ne-ai obisnuit, Catalin.

lucian (1 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:10

Cataline!daca asi fi Dumnezeu as face ca ziua de Duminica sa cada macar de 3 ori pe saptamana! e prea mult sa astepti 7 zile sa citesti un material adevarat!felicitari si nu te opri aici!

L (1 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:20

super!!

Vicris (2 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:39

esti un jurnalist adevarat.absolut minunat materialul.total impresinant.ca de fiecare data…JOS PALARIA!!!

Mircea (15 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:40

super ! Stau si ma intreb cum au putut sa ajunga atat de sus cu echipamentul pe care il aveau atunci..fulare, palarii si sacouri, fara corzi fixe, fara scari de aluminiu peste crevasele Khumbu icefalls, fara aparate de oxigen sofisticate..

vasile (7 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:46

esti dat naibii!

vasile (7 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:51

mircea:vointa…..asta tot…….

Roman Gy (3 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:54

Un sincer bravo

DARA2501 (2 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 10:58

Oameni nemuritori.
Oameni ce merita tot respectul nostru.
PACE tie George Mallory acolo unde te afli!

alexandru_clujean (6 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 11:14

O poveste care merita spusa, intr-un stil inconfundabil. Felicitari si multumesc, maestre!

gelu (8 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 11:47

bravo nene !!! esti tare ca ntotdeauna !

Adrian (1 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 12:08

Oprisan ar trebui clonat, asa vom avea si noi o media sportiva si nu numai de calitate. Multumesc Cataline, astept cu nerabdare urmatoarea poveste!

Gabriel (1 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 12:21

Frumos….

doru (26 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 13:38

salut.mersi.

kom (9 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 14:26

ESTI UN DOMN….SCRII INCREDIBIL DE IMPRESIONANT…RAMANE VALABILA INVITATIA MEA LA O CAFEA IN GAMLA STAN-SUEDIA…..DACA VII AICI CU TREABA ESTI INVITATUL MEU…VORBA CUIVA DE MAI SUS….E MULT SA ASTEPTI 7 ZILE PENTRU UN ARTICOL DEOSEBIT…RESPECTELE MELE

gabriel (4 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 14:46

Cataline,

Sunt 100% pentru propunerea lui Lucian la punctul 2.
Duminica: cafea, tutun, calculator si sa te tii nene ca… a scris catalin…

Minunat…

O sugestie – in calitatea ta, ‘de vector formator de opinie’ – (ca sa citez un clasic), ai 1-2 tineri sub aripa ta pe care sa ii indrumi???
Imi doresc pentru copii si nepotii mei ca cineva sa scrie si peste 30-40 de ani in acest fel…

:) tare (1 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 14:47

la fiecare articol citit ma cutremur si-mi dau lacrimile(aproape-sunt baiat :)… ). cele mai tari articole…

dan (1 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 17:10

Bravo Catalin, asa cum spune cel care a postat înaintea mea, aproape la fiecare articol de-al tau îmi dau lacrimile.
Cred ca o colectie a tuturor scrierilor tale ar fi extrem de apreciata de publicul cunoscator. Îti multumesc pentru clipele de desfatare pe care le daruiesti noua, fidelilor tai cititori. Sa auzim numai de bine.

Corson (5 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 18:14

Iesi din tipar. Nu birfe, nu ce-a mai zis X despre Y, nici ce masina si-a cumparat Z.
E bine ca dai si cite-un chix, cind si cind. Sa nu te zeifice admiratorii. Sa ramina cu picioarele pe pamint, sa nu uite ca si tu esti om, potential supus greselii.

„Un alpinist camuflat in rosu…”, pentru idolatrii.

Estraven (1 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 19:14

Povestea e transpusa intr-un film, cu Conrad Anker in rol de povestitor, numit „The wildest dream”. vi-l recomand 100%, este incredibil.
RIP George Mallory

flobits (4 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 20:22

Chapeau!

moromete ANM (24 comentarii)  •  1 aprilie 2012, 21:22

nea’ Oprisan e la inaltime ca intotdeuna!!!chiar buna observatia lui #16 gabriel…asa talnet este rar si se poate irosi intr-o viata de om…mi-se pare o idee geniala sa puteti oferi unor stundenti talentati de la jurnalism posibilitatea de a participa la conceperea/redactarea/publicarea unui articol de genu……mii de multumiri pentru articole….

biju (42 comentarii)  •  2 aprilie 2012, 9:02

…un singur amendament, mallory avea cu el o fotografie a sotiei, careia ii promisese ca o lasa pe varf, nu camera foto. fotografia respectiva nu a fost gasita asupra lui, de aici si teoria ca ar fi atins varful si a murit la coborare. oricum, pt mine ei sunt primii, indiferent daca au atins varful sau nu. sa nu uitam ce echipament aveau.
respect cataline !

biju (42 comentarii)  •  2 aprilie 2012, 9:09

p.s. firma kodak, sustine ca daca, s-ar gasi aparatul foto, ar detine tehnologia necesara de-a developa filmul dupa atata timp. ar fi prea frumos

Tiffi (2 comentarii)  •  2 aprilie 2012, 16:00

Vroiam să scriu şi eu ceva, o părere, o opinie, un mesaj de apreciere, dar nu pot, dom’le, că tot ce vreau să scriu eu, au scris alţii înaintea mea…! Aşa că eu doar am să repet! Ne trebuie o clonă a lui Oprişan, cît mai repede!
Ştiu că poate părea exagerat, dar cred că, datorită talentului tău, eşti OBLIGAT de-acum, să-i înveţi pe alţii să se-apuce de jurnalism adevărat, nu de bîrfe. Ştii cum e: odată cu talentul vin şi mari responsabilităţi. Mai ales că tu eşti ascultat, nu doar citit, de opinia publică. Te rugăm, apucă-te să instruieşti cîţva viitori jurnalişti. România are nevoie de exemple demne de urmat, nu de falşi idoli!
Spor în toate şi mii de mulţumiri!

Admin (14 comentarii)  •  2 aprilie 2012, 16:58

Multumesc tuturor!

Ma maguliti! Ideea este ca fata de ceilalti colegi de-ai mei, am un avantaj: scriu o singura data pe saptamana si am timp sa-mi aleg materialele! In rest, multumesc ca ma cititi!

Adrian (2 comentarii)  •  2 aprilie 2012, 17:44

Cataline, avantajul tau este ca sti ce sa scrii, ca sti sa creezi o poveste, astea nu sunt simple articole sunt capodopere jurnalistice. Tu esti un domn sa vorbesti frumos despre colegii tai,dar noi, „criticii”, stim exact ce suporta comparatie si ce nu!

nicolae (1 comentarii)  •  2 aprilie 2012, 20:30

ff frumos d-l catalin,te rog daca se poate un articol despre regretatul AURICA RADULESCU fast jucator la sp studentes cred ca poti da mai multe detalii as fi fericit sa afu mai multe, multumesc

noob (1 comentarii)  •  3 aprilie 2012, 6:52

sunteti nebuni, 80% din comentarii dau limbi, ati citit povestirea doar pentru ca e scrisa de guru?

moromete ANM (24 comentarii)  •  3 aprilie 2012, 10:08

@#29 noob…pretene…daca nu citesti presa sportiva si ai chef de can can poti citi orice aproape orice articol din ziarul asta, random….sigur iti va satisface pofta de scandaluri…..daca nu ….citeste Libertatea, Can Can,Click…sau ce vrei tu….dar avem si noi un JURNALIST SPORTIV pe care il citim odata pe saptamana….nu ne mai deranja….ne scuzi…..j3t

Adrian (2 comentarii)  •  3 aprilie 2012, 14:19

@noob
tu esti coleg de redactie sau poate din mediapro? :)) daca tot ce poti sa faci este sa jignesti, esti penibil. Nu e treaba ta ce pareri au unii de acest articol. In caz ca nu ai inteles trebuie sa citesti articolele si nu comentariile.. sa ii dea cineva noob-ului o harta si niste instructiuni de utilizare.

Mircea (15 comentarii)  •  3 aprilie 2012, 15:20

@noob > comentariile sunt magulitoare pt ca articolul abordeaza un subiect in mare parte necunoscut publicului larg si anume alpinismul si o face foarte bine dpdv calitativ.

Dan Curic „Blonder” (1 comentarii)  •  3 aprilie 2012, 20:02

S-a stabilit ! Facuse varful…locul unde a fost gasit corpul lui….si pozitia in care era era…nu putea fi decat la coborare!.
Dar asa ceva nu a putut fi recunoscut,,,pt ca darama un intreg imperiu….insusi Edmund Hillary….s-a aparat cu o fraza de genul ” nu a facut Everestul pentru ca nu a ajuns viu jos” (citat aproximativ)

Cristian (9 comentarii)  •  4 aprilie 2012, 16:54

Bravo, Cataline! De cand ma rog de colegul tau AG sa mai lase dracului fotbalul si mai scrie si de alte sporturi, in speta despre alpinism…Te astept si cu articole despre alti uriasi ai acestui sport: Lionel Terray, Reinhold Messner, Jerszy Kukuszka, Eric Shipton, H.W. Tilman… Si lista e lunga… Ce zici?

DD (6 comentarii)  •  4 aprilie 2012, 17:18

Super articolul ! Extraordinar ! Tine-o tot asa !

dan (11 comentarii)  •  4 aprilie 2012, 23:47

@Dan Curic „Blonder” –din pacate nu ai dreptate!! in lumea alpinismului doar cativa britanici mai sustin teoria asta ..restul sunt alaturi de Hillary..dar ce este cel mai important orice shepas a fost intrebat vor confirma exact opusul teoriei tale..pozitia corpului era pe directia de urcare chiar rasucit spre „poteca” nord-vestica care desii este mai lunga este singura care permitea cu echipamentul vremii urcarea..coborarea se putea face si prin stanga dar in cazul asta corpul lui trebuia safie cu 300 m mai jos..nu este teoria mea ci a oamenilor care chiar au fost pe Everest..Mallory a fost aproape incredibil de aproape dar echipamentul la impiedicat sa ajunga in varf..au fost necesari de inca 30 de ani si alte cateva incercari ca cineva sa ajunga acolo sus!!Oricum nu vom rezolva noi problema asta..britanicii vor continua sa o sustina pt ca desii expeditia in care Hillary a cucerit Everestul a fost britanica nu neo zeelandez si un nepalez au fost primii sus pe acoperisul pamantului..

Comentează