6 februarie 1958. Tragedia celor de la Manchester United, pe aeroportul din Munchen. Astăzi, doar patru fotbalişti de atunci mai trăiesc. Bill Foulkes este unul dintre ei
Stătea în picioare, nemişcat. Nu avea ochii umezi, dar sufletul îi plîngea. Nu s-ar fi umilit în veci, însă avea mare nevoie de bani. “Douăzeci de obiecte vom scoate azi la licitaţie. Toate aparţin domnului William Anthony Foulkes”…El era! Ajunsese la 60 de ani, lumea îl cam uitase… Scosese de la naftalină jambierele din meciul cu Arsenal, celebrul meci cu Arsenal, din ‘58, tricoul din FA Cup Final, medalia de campion al Europei cucerită la 36 de ani… Le dusese la “Christie’s”, celebra casă de licitaţii. Nu plîngea, deşi ar fi urlat de furie.
Sticla de gin şi jocul de cărţi…
Chiar? Plînsese vreodată? NU! Îşi aducea perfect aminte. Era la începutul lui februarie, 1958. Intrase pe poarta spitalului din Munchen, “Rechts der Isar”, ajunsese în camerele coechipierilor, îi văzuse pe Duncan Edwards, pe Berry, pe Jackie Blanchflower, păreau OK, apoi întrebase o asistentă: “Dar ceilalţi, unde sînt ceilalţi?” Într-o engleză aproximativă, femeia îi răspunsese: “Care ceilalţi? Ăştia-s toţi de-au scăpat!” Da, da, atunci lacrimile au pornit contraatacul. Le-a oprit, elegant, fair, cu toată tăria fundaşului din el, pe linia ce delimitează ochiul de obraz. Ce naiba, Duncan se uita la el, cum să se smiorcăie???
…Cu o zi înainte, pilotul avionului încercase de trei ori să-i ducă pe “diavolii” de la Manchester, acasă, de la Belgrad, după escala din Germania. Puţin după ora trei, “Elizabethanul” se prăbuşea, se lovea de o casă şi se dezmembra… Primise o sticlă de gin cadou de la Ambasada Regatului din Belgrad. Juca împreună cu coechipierii cărţi cînd s-a produs tragedia. Avionul s-a rupt chiar de sub el, sticla i-a căzut în cap şi, ironic, asta a fost singura zgîrietură… Şapte coechipieri pieriseră pe loc…
Au reînviat după 10 ani!
A doua oară era să plîngă în mai ‘68. Trecuseră 10 ani de la despărţirea de “băieţi”, iar Manchesterul cucerea Cupa Campionilor Europeni, contra Benficăi, chiar pe “Wembley”. Ar fi cutremurat Albionul, ca o refulare, pentru deceniul de greutăţi, pentru locurile 7 şi 15 din campionat, pentru Johnny şi Jackie, care, de la Munchen, nu mai jucaseră niciodată fotbal, pentru… Dar avea, la gît, medalia. A privit cerul şi, neauzit de nimeni, a murmurat. “E şi a voastră, Busby Babes, e şi a voastră!”
…Acum, din spatele geamului, vedea cum sumele “urcă”, cum doamne bine îmbrăcate îi licitau cupele. Ştia că-şi vînduse, practic, sufletul, dar ce era să facă? Îmbuna medicamentele cu lacrimi?
Astăzi, pe 6 februarie 2012 se fac 54 de ani de la tragedia celor de la Manchester United. În afara sa, doar trei jucători mai trăiesc azi. Dar el e cel mai bătrîn. Şi nu poate garanta nimănui că atunci cînd va ajunge în cimitirul Dudley, acolo unde merge an de an, în faţa mormîntului lui Duncan Edwards, nu va lăcrima, pentru întîia dată în viaţă…
Ultima fotografie a “Diavolilor” inainte de partida de la Belgrad
…Roger Byrne abia aştepta să se întoarcă în Anglia. În burtica soţiei, Joy, lovea cu picioruşele primul lor copil. Roger cel mic nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, dar a ajuns băiat de mingi pe “Old Trafford”.
…Marion Bent, soţia lui Geoff, i-a păstrat cu sfinţenie decupajul dintr-un ziar. Poza reprezenta iubirea vieţii sale “furîndu-i” un balon lui Tom Finney…
…Eddie Colman, “Şolduri de şarpe”, avea doar 21 de ani şi 3 luni. Cel mai tînăr din avion…
…Mark Jones avea un Labrador, Rick. Patrupedul a decedat la scurtă vreme după 6 februarie. În toată aceasta perioadă, refuzase să se mai atingă de mîncare…
…David Pegg adunase o selecţie la “naţională” şi era considerat demnul urmaş al uriaşului Tom Finney. S-a stins la doar 22 de ani…
…Duncan Edwards, cel mai tînăr jucător selecţionat în naţionala Angliei, a mai rezistat 15 zile. În stare de şoc, s-a ridicat, pe patul de spital, în poziţia şezut, şi şi-a întrebat secundul: “Jimmy, la cît începe meciul cu Wolves?” Din păcate, dragostea lui Molly, logodnica cu care trebuia să se căsătorească, nu a fost de ajuns pentru a-l ţine în viaţă…
…Tommy Taylor a decedat pe loc. De la Belgrad îi telefonase logodnicei, Carol. “Pune ceva Guinness la rece! Abia aştept să ascultăm melodiile noastre”…
…Liam Whelan era cel mai religios dintre băieţi. Şi acum Harry Gregg se jură că, înainte de ultima încercare de decolare, l-a auzit spunînd: “Dacă se va întîmpla ceva rău, sînt pregătit să mor… Sper că şi voi!”
76 comments ↓
10
Trist , dar totodata… frumos articol.Sa ne traiesti Cataline… se pare ca esti singurul de la gsp care isi merita salariul !
Felicitari inca o data !
absolut superb si tulburator
Esti fan Manchester United?
pentru trifu
Nu, doar stiam de tragedia de la 6 februarie…
supercatalin!
iti multumim!
10 ar fi prea putin. Chiar daca nu sunt fan Manchester United nu pot sa nu ma cutremur cand citesc acest articol. Felicitari .
frumos articol. Pacat de acei oameni care pierit si sper ca si altii au fost pregatiti, nu numai Whelan.
faza cu licitatia se intmplase in 94′ parca acuma omu are vreo 80 de ani:)si inca sanatos tun:D
esti mare bun articol.sunt satul de barfa din fotbalul nostru.
esti mare
Superb articolul. Sunt un fan Manchester United de prin ‘95, si asta datorita lui Eric The King Cantona…
articolele cu care imi incep fiecare zi
tin cu united de vreo 17 ani, de cand televiziunea prin cablu a adus in casele noastre spectacolele de gala de pe “Teatrul Viselor”, cunosc toata istoria clubului si as da orice ca sa privesc “live” un meci chiar in inima Angliei, in Manchester. Jos palaria pentru articolul tau, Cataline! tine-o tot asa…”bend it like Bechkam”
frumos articol! felicitari!
vb ta cataline - “sa ne traiesti nea oprisene”
Felicitari! THNX
bineinteles ca 6 februarie a trecut neobservat de catre maestrii jurnalismului sportiv de la gsp.am citit iarasi o mie de stiri cu becali si borcea dar nimic despre asta.esti ca o gura de aer proaspat,cataline.multumim!!tine-o tot asa!!!
Nene Oprisene….si eu sunt fan United…si sa stii, chiar m-am gandit ca poate o sa scrii tu ceva referitor la tragedia aia…..cutremurator articolu….Multumim.
Bravo, Cataline! Frumos de tot.
Am citit de mai mult ori relatari, articole si analize referitatoare la acel tulburator accident dar aceste rinduri m-au miscat cu adevarat. Cataline multumesc!
RESPECT!
adevarata echipa din manchaster este city!!…doar strainii (japonezii filipinezii, pakistanezii,etc) tin cu utd. Localnicii sunt fani city! Sa va mai spun ceva,apropo de educatia in fotbal:stiati ca la derbiurile city-utd in tribune vezi asa: un tricou rosu, un tricou albastru, un tricou rosu…etc…cu asta am spus tot!
De 30 de ani tin doar cu Liverpool FC. Coincidenta ciudata, nu cinica, este ca 6 ferbruarie este ziua mea de nastere… Stiind ce a insemnat petntru noi Hillsborough si Heysell niciun suporter Liverpool nu va considera vreodata ca ce s-a intamplat acum 51 de ani a fost altceva decat o tragedie cumplita.
RIP
YNWA
Salut! Nu am fost niciodata un simpatizant a celor de la United. Asta nu inseamna ca nu am stiut de marea tragedie si de faptul ca au fost nevoiti sa se ridice din propria tarana sa isi formeze o noua ehipa…si ce echipa. E bine Nea Oprisene sa ne mai aduci aminte de marile valori ale fotbalului si marile evenimente nefericite ale sportului in general. Asa ceva nu se uita si nu se trece neobservat. Si eu, care nu sunt un suporter a lui United, m-am cutremurat sa citesc articolul. Poate faci unul la fel de interesant despre finala Cupei Campionilor Europeni dintre Liverpool si Juventus(1985).. din Belgia. Poate unul despre odioasele crime din Sud America( Pablo Escobar) de exemplu.
Bravo tie..esti mare…
re3pect
nu prea te ascult … chiar nu aveam o parere buna despre tine … credeam k faci niste emisiunu ,, neinteresante ” datorita reclamei domnului badea care zicea k te batea intr-una la rating … dar am ramas placut impresionat de acest articol , chiar dak sunt suporter CHELSEA .
tine-o tot asa
O mica propunere. Poate incepi sa scrii macar de 2 ori pe saptamana. Sunt constient ca esentele “tari” se pastreaza in recipiente mici…precum si cei ca tine isi etaleaza ideile o data pe saptamana. Cred ca de 2 ori ar fii cel mai potrivit. Faci altceva decat suntem noi obisnuiti si abordezi subiecte “neatinse” de alti ziaristi. Nu vreau sa ma intelegeti gresit…dar ..doar marele Chirila atingea astfel de subiecte extrem de interesante…Bravo tie si te asigur de respectul meu neconditionat….Ai un mare 10 de la mine
super tare! felicitari!
lasa-ne id-ul tau de mess…
Salut…unul dintre cele mai reusite articole citite in ultima vreme.Felicitari ptru ca nu pacalesti meseria de gazetar sportiv si nu ne torni si tu povesti gen… cate fire de par pubian are iubita lui Tanase
Din raspunsurile oamenilor care iti citesc articolele,poti sa iti dai seama c mult ne lipseste oamenii de calitate ta, CATALINE. Sper sa continuii ceea ce faci si poate o sa mai vina cineva din urma sa iti urmeze exemplul.Lumea are nevoie de articolele tale care compenseaza mizeria si balacarelile din sportul romanesc si nu numai. Iti multumesc mult, si as dori sa iti cer inca o data daca poti (si daca exista) sa ne dai exemple cu oameni din zilele noastre care sant implicati in fenomenul sportiv.Vrem sa-i cunoastem si sa le multumim (daca exista asa ceva).iti multumesc inca odata pentru tot ceea ce faci.
foarte frumos. mult respect deoarece arati respect fata de cititori. ne mai trebuie si cate un articol de calitate, si apreciem atat de mult asta, pentru ca se intampla cam rar pe gsp si in romania. ai facut putina educatie. felicitari inca o data.
Un articol excelent, ca de obicei ! Felicitari ! Nota 10 (zece) ! ! !
cutremurator!!!
De fiecare data cand citesc despre Munchen imi dau lacrimile, iar articolul asta este intr-adevar unul lacrimogen. Curios cum l-ai ales ca erou pe batranul Bill Foulkes, si intr-unul din cele mai ciudate momente ale istoriei lui personale. Puteai sa spui despre momentul in care, din postura de capitan, a condus o echipa decimata pana in finala cupei, despre cum, in momentul incare s-a retras era al doilea jucator ca numar de meciuri, dupa Bobby Charlton, fiind de atunci depasit doar de Giggs, despre cum clubul l-a pastrat alaturi pana cand a decis singur sa plece, in ‘70, sau despre cum l-a primit inapoi la sfarsitul anilor ‘90.
Toate momente la fel de memorabile, dar care l-ar face pe batranul Foulkes sa lacrimeze de bucurie, nu de tristete. Pana la urma, viata e formata doar din momentele pe care ni le amintim, nu din cele care s-au intamplat.
Mi s-a parut doar ca e putin necinstit fata de Manchester United, un club care a avut mereu grija de legendele lui, chiar si cand de club n-avea cine sa aiba grija.
pur si simplu impresionant…Sa ne traiesti
Tot ce aveam de zis..au scris cei de mai sus..iti multumim ca existi in presa sportiva, ca scrii acest gen de articole, despre lucruri ce merita amintite.Esti unic si sper sa ramai asa. Faptul ca la articole despre borcea sau tanase sunt 500 de commenturi, si la unul ca acesta 42 e insignifiant. Cele 42 de aici fac cat 4200. Eu personal sunt un fan al celor de la Liverpool, deci rival cu United..insa de fiecare data cand am citit acest articol mi s-a facut pielea de gaina. La urma urmei, fotbalul ne uneste pe toti..Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !
Bravo nea OPRISENE,sper sa te tina inspiratia macar cat l-a tinut pe nea VANEA. RESPECT.
un articol deosebit si emotionant scris in stilul caracteristic.Sa ne traiesti nea CATALINE.
Catalin, multumesc !
Un articol cutrmurător… Așa ceva nu pare să fie presă sportivă ci mai degrabă dramaturgie. Scrii prea frumos ca să rămâi la stadiul doar de jurnalist sportiv. Adună datele necesare și cu romantismul ăsta care ar înmuia și o inimă de piatră, eu ți-aș sugera să scrii romane, ba chiar ar fi o idee excelenra pentru un scenariu de film. Foloseste-ți acest dar de la Dumnezeu și va ști mult mai multa lume despre tine, despre ceea ce s-a intâmplat. Nu vei fi dezamăgit! Este prima dată când intru pe blogul tău. Nu prea mai citesc mare lucru din sport de ceva vreme pentru că se vorbește mereu despre aceleași personaje fără caracter care au transformat sportul din artă în afacere… Spectacolul a dispărut și odată cu el au dispărut încet-încet și jurnaliștii și comentatorii aceia inimoși. Ești foarte bun Cătăline, meriti mai mult decât respectul nostru.
Absolut superb!
Respect, Catalin!
ESTI ”AL DREACU”!
O comemorare a unui eveniment foarte trist din istoria lui United. Ati vazut aseara, in disputa cu Chelsea, ce fel au jucat baietii acestia ? Adevarat, pe multi bani, insa c-o determinare extraordinara. Si nici Chelsea n-a fost mai prejos. E de vazut Valencia-Barcelona, Miercuri 8 Febr.,in semifinala Cupei Regelui. Sa castige cel mai bun !
ziua peste care as vrea sa trec in fiecare an, chiar daca nu am prins niciunul din acesti jucatori pe teren. dar sunt onorat ca sunt nascut in aceasi zi cu bobby charlton, si sunt onorat ca sunt fanul uniu club care poate oferii fiecaruia o lectie de viata, un club care a renascut din propria cenusa!! DUMNEZEU SA-I IERTE!!!
nene oprisene! tot respectul meu! pentru acest articol te voi respecta mereu!!
GLORY GLORY MAN UNITED!
Multumesc Catalin ca esti unul din ziaristii care nu uita valorile, chiar daca nu sunt ale romanilor. Busby Babes nu trebuie uitati.O spun ca un fan United….Multumesc pentru material.
Ce ne-am face dar nu ar exista macar aceste articole.Superb!
Felicitari Catalin, frumos articol. Sunt satul de cancan-ul din ziarele noastre de sport…iar articolele tale sunt printre putinele pe care le mai citesc cu placere.
superb articol….pentru cei care vor sa vada un film foarte bine realizat despre aceasta tragedie, recomand filmul “UNITED”
SUNT FAN MANCHESTER UNITED, SI VREAU SA TE FELICIT PENTRU ARTICOL. UN ARTICOL EXTRAORDINAR. CAT DESPRE MAN UTD., CEA MAI MARE ECHIPA DIN LUME…NICAIERI NU AI SA GASESTI ATAT SPIRIT SI LEGENDA CA PE OLD TRAFFORD, UNDE FIECARE FIR DE IARBA RESPIRA FOTBAL.POATE BARCELONA SAU REAL SA CUCEREASCA TOTUL , ORICE CUPA… CAND INTRI PE OLD TRAFFORD INTRI PE SCENA UNUI TEATRU, CEL MAI MARE SI CEL MAI INCARCAT DE ISTORIE. PENTRU MINE , AI CASTIGAT PREMIILE “IOAN CHIRILA” 2012.
Nu e prima data cand le infloresti… Oprisane, articolul e lacrimogen, bine scris dar le infloresti cu labradorul mort la cateva luni, cu guiness-ul la rece…
Jos palaria, Cataline !
continuati,continuati…
Multumim…
Nu sunt fan MU DAR,ASEMENEA ARTICOLE MA FAC”SA MA ZBARLESC TOT”….BRAVO CATALINE!!!…HAIDETI FRATILOR “SA-L CLONAM”POATE ASA O SA AVEM SI NOI PRESA SPORTIVA DE CALITATE!
Cum se mai rugau profesorii de Catalin, in facultate, sa aleaga orice alt domeniu decat sport, ca sa nu isi risipeasca talentul, ziceau ei… Dar era imposibil, respira sport. Si presa de calitate. Bravo, Catalin, dupa cum stii eu nu-s cititoare de articole cu fotbalisti, dar asta e cel mai bun material de sport pe care l-am citit vreodata. Vezi ca era nevoie de tine in domeniul asta.
astept o carte in care sa pui editorialele tale de pana acum..ar fi un best seller…negresit..
Foarte frumos. In zilele noastre te apuca plansul doar cand vezi ce se intampla in fotbalul romanesc
Nu sunt fan Catalin, din Anglia tin cu Liverpool dar aceasta tragedie si felul in care a fost expusa este remarcabila. Pacat de ei, sper ca fotbalul sa nu ii uite!
Frumos articol.frumoase cuvinte,exceptional.multumim!
Felicitari, domnule Oprisan pentru faptul ca ramaneti un ziarist, acelasi ziarist preocupat de orice altceva de scandalurile becaliene, glumele de gaz ale lui Borcea si ironiile mimisciene.
“Keep going”
[…] Mai sus e BBC-ul din acea zi, iar aici aveţi un articol al lui Cătălin Oprişan. […]
Sarumanutele, esti magistral!
O mica recomandare se poate? Dupa ce lasi la macerat articolul asta o buna perioada, incearca ceva despre A.C. Torino si Superga. Desi nu se poate cuantifica magnitudinea unor astfel de dezastre, vizitand Superga m-a impresionat mai mult povestea lui ‘Grande Torino’, cu 9 din 11 jucatori ai Squadrei Azzura (Campioana Mondiala in 1934) dati de ‘Toro’. Recordurile si palmaresul echipei sunt fantastice dupa orice standarde.
Sunt italieni la mijloc, e epoca de aur a fotbalului, e o drama uriasa, e mult mult pedigree acolo. Toate cele bune!
PENTRU JDERUL… FRATE…O DRAMA NU ESTE MAI MICA CA ALTA. RAMANE O DRAMA. CE ESTE MAI FRUMOS, LA CATEVA LUNI DUPA DEZASTRU , MANCHESTER INCROPESTE O ECHIPA SI JOACA FINALA CUPEI ANGLIEI , PIERDUTA DIN PACATE, CU MATT BUSBY SI SIR BOBBY CHARLTON. CREZI CA E PUTIN ?
Pentru a nu stiu cata oara bravo maestre, un demn urmas al lui Ioan Chirila, Fanus Neagu si alti gazetari sportivi si nu numai. Unul din comentariile de mai sus spunea faptul ca esti singurul de la GSP care-si merita salariul, eu as reformula si as spune esti singurul ziarist din presa sportiva care-si merita salariul. Tine-o tot asa si astept cu nerabdare urmatorul articol.
frumos articol!
Dom profesor Catalin esti prea bun pentru presa din Romania..Scrie o carte, fa altceva ca esti prea bun pentru aceste timpuri..Te citesc cu placere din Stockholm in fiecare saptamana..si daca candva ajungi pe aici esti invitatul meu la o cafea in Gamla Stan..AAAA.. si inca o rugaminte…scrie pt domnul acela un articol despre Danemarca sau Rinus M…TE ROG FOARTE MULT
Impresionant! Meriti o bere data viitoare cand te vad in Cora
Foarte trist articolul!! foarte bun dar foarte trist!!! ce ”ti-e” si cu viata asta fratilor!!! cu respect pt d-l gazetar!!
Marele Jerry Lee Lewis , intrebat daca se considera cel mai mare cantaret rock din lume a raspuns ,, nu sunt cel mare, sunt singurul” - cam asa e si cu tine cataline.
La tine si la Tolontan se simte pasiunea pentru scris.
10 cu steluta
UITE CA MAI EXISTA SI ZIARISTI NE-BECALIZATI…CARORA LE PASA DE TRECUT….SI ADEVARUL ESTE CA…ACEA ECHPA ESTE,POATE,CEA MAI FRUMOASA DIN ISTORIE…(DESI EU SUNT FAN YNWA !)
buna ziua (la ora la care scriu aceste randuri)!de obicei citesc articole si nu obisnuiesc sa las comment.vreau sa fiu scurt si concis :sunt mandru ca sunt contemporan cu un asa ziarist ca si Catalin (si aici ma refer numai la el) si ma bucur sa vad ca sunt romani cizelati si educati ca aceia care au lasat commenturi mai sus de cel lasat de mine.in speranta ca nu v-am plictisit cu commentul meu va urez la toti sanatate si o zi cat mai placuta.la revedere!
Vad ca este unul din cititori care confunda tragedia de la Superga[”jderul”]cu generatia Italiei senzationale din ‘34 si’38 cu Meazza si Ferrari,dar si cu Piola, Collauzzi,echipa din pacate disparuta la Superga este uriasa trupa a lui TorinoA.C.,din care facea parte daca nu ma insel si tatal lui Sandro Mazzola,Valentino, celebrul mijlocad al lui Inter din anii ’70si de asemenea acolo disparand si tatal marelui jurnalist sportiv Giorgio Tossati,unul din marii jurnalisti sportivi alaturi de Brian Glanville sau Rethacker,toti trei prieteni ai NEMURITORULUI Ioan Chirila!
…extraordinar..ca de obicei…..mai poti sa citesti ceva deosebit in ziua de azi…..superb…acelasi catalin…felicitari..
Bravo, un articol excelent. Citeam, undeva pe net, ca Johhny Berry isi pierduse pasaportul si avionul a fost decalat cu o ora din cauza asta.Decalarea s-a produs la Belgrad iar oprirea la Munich a fost planificata pentru re-alimentare.
Felicitari inca o data pentru articol.
Catalin, stiu ca e imposibil, dar, mi-ar placea sa citesc zilnic articole scrise de tine. Articolele tale sunt singurul motiv pentru care abia astept duminica dupa amiaza sa intru pe situl asta…
Multumesc.
Leave a Comment