De 20 de ani, fanii Realului aduc un omagiu senzaţional celui mai ”frumos nebun” din istoria lor. Nu contează cu cine joacă ”albii”. La 420 de secunde de la startul jocului, ”Bernabeu” se cutremură!
Ultraşii lui Real: “La fiecare partidă, în fiecare minut 7. Juanito e cu noi!”
Liderul ultraşilor lui Real Madrid se uită la cronometru. 06.50, 06.51, 06.52. Ia portavocea, se ridică în picioare. 10.000 de suflete îi urmează exemplul. “Atencioooonnnnn, minuto siete”, urlă. “Uno, dos, tres y…Illa, illa, illa, Juanito, maravilla!”. Întreg stadionul “Santiago Bernabeu” se cutremură. Puştiul cu caş la gură, cîntă. Octogenara cu păr permanent şi mărgele “Majorca”, la fel. Cheliosul cu ceafă de taur şi 134 de tatuaje îi imită. 15 secunde ce par că mişcă Madridul, ca la cutremur. “Illa, illa, illa, Juanito, maravilla!” Toţi ridică tricoul cu numărul 7. Asta fac de două decenii ani…
Cel mai “cool” madrilen
10 ani. Atît a evoluat Juan Gomez Gonzalez, “Juanito”, la Real Madrid. “Albii” aveau nevoie şi de ceva spectacol, doreau pe cineva care să trăiască meciul nu numai pentru rezultatul de pe tabelă. Cînd se scosese aproape două milioane de dolari pentru băiatul ăsta venit de la Burgos, aşteptaseră să vadă ce şi cum. Nu-i dezamăgise.
În 1986, pe 26 august, Juanito evolua la Real în partida cu Steaua, scor 4-0, de la trofeul “Bernabeu”
În 1978, la un meci din Cupa UEFA, l-a “articulat” pe tuşierul Adolfo Prokop, o partidă cu Grasshoppers. A primit doi ani de suspendare. L-a călcat, intenţionat, pe cap, pe Lothar Matthäus. I-a trimis, apoi, o mantie de toreador şi o spadă, ca iertăciune. La al doilea titlu cîştigat cu Real, a luat microfonul şi i-a “dedicat” victoria preşedintelui Nuñez, de la Barcelona. Zisese despre el că lasă doamne gravide pe la fiecare colţ. Nu-l iertase nici pe Helenio Herrrera, marele H.H. Punctase contra catalanilor, unde acesta era antrenor, se oprise în faţa băncii lor de rezervă şi zisese: “Boşorogule, boaba asta-i pentru tine. Şi acu’, du-te la azil!” Mai are rost să amintim de suspendare?
Într-o zi, l-a prins la îngrămădelă chiar pe Amancio, propriul tehnician. Nu-l convocase pentru un meci la Bruxelles, cu Anderlecht. Îl luase, în schimb, pe Lozano. “Pe ăsta de ce l-a urcat în avion? A, da, avea nevoie de un papagal translator”. S-a dus la Colmenar, la o celebră coridă. Logic, cei de la Real nu-i dăduseră voie. A intrat în arenă, a fost toreador cu acte în regulă. Peste cinci zile, veneau cu autocarul, de la un meci. Cineva a cerut o casetă video. A dat el una. “Bag-o p’asta!”. Erau imagini cu el înfigînd suliţele în taur. I-au dat 16.000 de dolari amendă pentru încălcarea regulamentului clubului şi alţi 10.000 pentru glumă…După un meci pierdut cu Interul, la Milano, pe el, pe Lozano şi pe Butragueño l-au prins cu zeiţe ale sexului. Ultimii doi au scăpat. A luat toată vina asupra sa…
Circarul pe care nu-l pot uita
“Un circar!”, o să spuneţi. Da, dar unul cu cinci titluri pentru Real, unul cu două Cupe ale Spaniei, unul cu două Cupe UEFA, cu un titlul de golgeter şi cu altul de cel mai bun jucător iberic. Cu zeci de meciuri întoarse de la 0-2, cu 85 de goluri marcate pentru Real în 284 de meciuri. “Lumea mă face golan. Nu zic că nu sînt. Dar am udat cu sudoarea mea gazonul de pe «Bernabeu» mai mult decît au făcut-o toţi grădinarii din Madrid”, zicea.
Pe 2 aprilie 1992, venea spre Merida, unde era antrenor. Normal, fusese la meci, la Madrid, să vadă Realul. “Realul lui”. Un camion s-a răsturnat pe autostradă. Şoferul altui autotren, din sens opus, a oprit să-i dea ajutor. Preparatorul fizic de la Merida, cel care conducea Peugeot-ul 405, n-a mai putut evita. Juanito a plecat pe loc. Stătea pe locul mortului…Avea puţin peste 37 de ani…
Printre lacrimi, Valdano avea să-l caracterizeze. “Mereu creierul şi inima sa s-au luptat. Şi mereu inima a avut cîştig de cauză”.
Faceţi linişte la 06.50!
Sînt 20 de ani de atunci. Nu contează cu cine joacă băieţii, în ce competiţie, cine e şef de galerie şi cîţi sînt în tribune. Mergeţi pe “Bernabeu”. La 06.50, faceţi linişte. În 10 secunde veţi simţi cum tribuna fuge de sub picioare şi cum pielea vi se face ca de găină. “Atencioooonnnnn, minuto siete! Uno, dos, tres y…Illa, illa, illa, Juanito, maravilla!” “Minunea Juanito”… E omagiul lor…
Esteban Vigo, fostul tehnician de la Dinamo, i-a fost unul dintre cei mai buni prieteni. Nimeni nu l-a uitat
48 comments ↓
Totuşi, de ce minutul şapte?
@pepeman: Pentru că a purtat tricoul cu numărul 7
nea’ Oprisan!!!,,,,,,, restul e can can……(prin presa sportiva , a se intelege)
Bine ca nu a purtat tricoul cu numarul 99. Era celebrat odata la 30-40 de meciuri poate. Lasand gluma la o parte, omul asta e o adevarat istorie, un om care juca pentru culorile clubului.
Nea Oprisane esti un maestru,prin tine sportul este ridicat la adevarata lui valoare.Daca ni s-ar povesti la scoala astfel de lucruri sau ziarisii sa publice mereu poate am fi mai sensibili si buna.
Poate Sumi mai seamna cu el…
bv asa articole cat mai des… nu prostii cu arbitraje…valize…dezafilieri…retrogradari….dna….si tot ce e in fotbalul asta de pe la noi
ziaristii …buni
Respect! Asta da, omagiu…
Din nou un articol foarte bine scris, emotionant. Felicitari Cataline! Macar pe blogul tau mai putem citi si noi articole de calitate despre sport. Bravo!
Respect!
Brava Maestre!!!
felicitari pt articole
daca ar fi toti ziaristii k matale,altfel ar fi fost presa in rom si poate chiar si fotaasta mizer
Articolele tale sint un deliciu..
Catalin, multumesc !
no comment
Imi aduc aminte de el ca jucator al Spaniei. Intotdeauna mi-a placut echipa lor incepand cu primele mele amintiri din fotbal. Asta se intampla la CM din 1982 - Juanito, Carrasco, Santillana, Arconada, etc. Nici n-am stiut insa ca nu mai este printre noi. Un articol emotionant, asa cum ne-ai obisnuit.
senzational ,bravo maestre
nene oprisan ,nu pot decit sa-ti multumesc! tocmai mi-ai facut ziua mai buna…
multumim catalin oprisan.frumos articol
Felicitari ,ceea ce faci tu Cataline se numeste presa,restul e doar balacareala ieftina.Tot respectul pentru tine.
Un nou articol bun si interesant, ca toate celelalte. Multumim si succes pe mai departe!
bravo
bravo catalin multumesc mare multumesc!
ca de obicei, EMOTIONANT!!
Felicitari maestre! Un nou articol de colectie despre un fotbalist de geniu….
“Aaaaarriba, arriba, arriba, aaaaaaariba con ese balooooon/ Que Juanito lo prepara, que Juanito lo prepara/ Y Santillana mete goool” - asa continua fanii dupa minutul 7.
In 1986 dupa un meci pierdut in deplasare la Monchengladbach cu 5-1, a spus ca daca nu se intoarce rezultatul pe Bernabeu, se lasa de fotbal. In retur a fost 4-0, cu doua goluri Valdano, din centrarile sale. In 1977 la Belgrad, in meci decisiv cu Iugoslavia de calificare la CM din Argentina, si-a luat o sticla in cap dupa ce le-a aratat degetul mare in jos sarbilor. A facut cea mai frumoasa declaratie de dragoste Realului: “Llegar por el Madrid es como tocar el cielo”. Purta tricoul cu nr. 7. Dupa el, au mai fost septari celebri: Butragueno, Raul, acum Cristiano, dar Juanito era unic, era unul de-al nostru… Gracias Genio!
http://youtu.be/agKecGPUwF0
Esteban Vigo, un catalan, i-a fost prieten. Nimic de zis.
vrei sa spui: “Honor a Juanito”
esti cel mai mare ziarist , acum ma lasati sa postez si eu?
nota 10…asta da articol … la cat mai multe
bravo oprisane … esti printre putinii ziaristi care mai au suflet pentru sport . Nu te vinde, scrie la fel, din inima , sa ne putem bucura de frumusetea sportului ! Articol foarte smecher !
daca nu v’ati mai lua atata dupa marca, ce frumos ar fi! n’a trecut nicio luna de cand am citit asta http://www.marca.com/blogs/minuto7/2011/11/11/juanito-el-mito-de-carne-y-hueso.html
sunt atatea si atatea exemple de articole nu copiate, dar inspirate din marca. mai suntem si oameni care ne incepem ziua citind marca, l’equipe, gazzetta, si apoi ajungem la gsp si nu vrem sa citim acelasi lucru!
Cum sa compari un trisor notoriu, Sumudica, cu un jucator cu asemenea suflet? 6,7,8 extracomunitari, cat e nevoie, nu conteaza. Doar sa.si ia el malaiul. Un nenorocit macabru.
Articolele tale sunt adevarate enciclopedii. Esti tare Oprisane!
as vrea sa citesc un articol precum asta in fiecare zi, cred ca asta imi lipseste cel mai mult la presa de sport. felicitari, foarte-foarte bine.
Un articol la fel de impresionant ca si cel caruia ii este dedicat. La mai multe articole de genul asta Cataline, esti unul din putinii jurnalisti de sport adevarati din tara asta, spre deosebire de majoritatea care trateaza cotidianele sportive ca pe niste tabloide.
Super articol.
Multumesc autorului pentru imbogatirea culturii mele fotbalistice!
Felicitari, nea Oprisene pentru performantele gazetaresti, rusine Adriane pentru comparatia dintre Juanito si acea lichea numita Sumudica !
L-am prins jucind pe Juanito.Nu juca rau.Un fel de Lacatus mai artagos,mult mai artagos si nesocotit.Ce-i lipsea ca sa devina “cel mai”din istoria fotbalului spaniol era viteza.Oh,daca ar fi avut viteza lui Lacatus !
Am aflat acum,cu mult regret,ca unul dintre cei mai mari fotbalisti ai lumii s-a sfirsit. SOCRATE,doctorul fotbalist de la Corintians,cel care ne-a uluit si incintat la CM1982 .Cei care l-ati vazut jucind va mai amintiti golul dat lui Dino Zoff ?Socrate a fost brazilian pina la fanatism.A jucat 3/4 de sezon pentru Fiorentina in ‘84,dar in primavara a plecat de capul lui inapoi in Brazilia.Nu putea lupta impotriva dorului de tara natala. In 2004 a jucat 15 min pt un club englez obscur la cea de-a 100 aniversare.Cer iertare ca imi scapa numele clubului. S-a dus Socrate ,cel comparat deseori cu marele Didi,sau Platini.Virsta mi-a permis sa-i vad jucind pe toti trei,Socrate era cit ambii luati impreuna.D-zeu sa-l odihneasca in pace !!!
Cataline,noroc cu tine ! Singurul care scrie articole sportive de calitate ! Tot ce spun despre tine este la superlativ,intotdeauna ! Felicitari ! Si multumiri ! Si nu in ultimul rand, respect !
@gabi petre
D-le, faceti confuzie ! La meciul Yugoslavia-Spania ‘77 nu Juanito a dat golul ! Golul a fost marcat de Ruben Cano,argentinian naturalizat in Spania,iar cind acesta a fost inlocuit spre sfirsitul partidei un spectator i-a aruncat in cap o “sticla” de plastic plina cu apa.Intr-adevar,cind iesea de pe teren in huiduielile publicului s-a enervat si a facut gestul acela cu degetul mijlociu.
@gabi petre
Cu scuzele de rigoare , imi permit sa va corectez. La meciul Yugoslavia-Spania cel care a fost lovit de o “sticla ” de plastic umpluta cu apa a fost Ruben Cano,autorul golului,nu Juanito. In momentul in care a fost inlocuit Cano,publicul l-a huiduit si insultat.Acesta si-a pierdut controlul si le-a aratat degetul mijlociu miscat inainte si inapoi de citeva ori.Din tribune,cineva i-a aruncat in cap obiectul.Ruben Cano a fost un fotbalist argentinian naturalizat de spanioli.A avut de ales intre Argentina si Spania.A ales Spania fiindca simtea repulsie vis a vis de Pasarela,capitanul argentinian.Pacat,ar fi fost campion mondial fiindca Menotti il prefera fara discutie lui Luque,sau Houseman ! A fost factorul hotaritor in titlul lui Atletico Madrid si in atingerea finalei CCE. Puteti sa-mi spuneti cu cine a jucat Atletico in finala si care a fost scorul (scorurile) ?
imi aduci aminte de marele IOAN CHIRILA.CONTINUA
Fabulos articolul. Nu conteaza ca le traduceti/copiati. conteaza ca le puneti si la dispozitia celor care nu au timp sa citeasca marca, gazzetta si l’equipe si care citesc numai cateva bloguri care merita citite.
Multumesc pentru toate articolele pe care le scrieti.
Ar fi frumos insa pentru efortul celorlalti jurnalisti sa-i citati cand preluati un articol.
@herbert holyoake, s-ar putea sa gresesc d-le, m-am luat dupa un clip de pe youtube. Nu am spus ca Juanito a marcat golul la Belgrad ci doar ca si-a luat o sticla in cap. Atletico Madrid a jucat finala din 74 cu Bayern: 1-1 si 0-4 la rejucare.
Iata clipul de pe youtube cu sticla luata in cap de Juan:http://youtu.be/nOmFmVcLEoo
Desi tin foarte mult la Catalin Oprisan , pe care il consider un jurnalist mult peste medie,nu pot avea aceeasi opinie referitoare la Juanito,mai ales ca sunt un mare fan al lui Lothar Matthaus si al fotbalului german in general,iar ceea ce a facut Juanito impotriva lui Lothar Matthaus pe 8 aprilie 1987,nu are echivalent in istoria fotbalului modern la nivel de comportament intre mari jucatori.
-Era printre primele meciuri mari vazute de mine in cupele europene cu ajutorul televiziunii sarbe si gestul lui Juanito a fost de o cruzime inimaginabila ,dupa ce-l calcase pe Lothar Matthaus undeva pe spate ,a urmat o calcare evident voita in zona fetei,asa ceva n-a mai fost vazut intre mari fotbalisti si de aceea acestui om nu pot sa-i port respect niciodata[ nu stiu daca mai sunt imagini pe you-tubeclare dar daca mai sunt sigur multi imi vor da dreptate] !
Bravo dl. Catalin Oprisan. O placere sa va citesc articolele.
mai nea’ oprisane, mereu ne incanti! bv taticule! te citesc cat ai zice peste! nici nu stiu cand se termina articolul! felicitarile mele!
Leave a Comment