„Bătrînii” şi marea

Au lăsat pescuitul şi au venit la un Campionat Mondial. Unii au mers pentru prima dată cu avionul. N-au prins podiumul, dar au fost la o undiţă de el. S-au întors acasă şi au cerut, dacă se poate, doar o […]

Au lăsat pescuitul şi au venit la un Campionat Mondial. Unii au mers pentru prima dată cu avionul. N-au prins podiumul, dar au fost la o undiţă de el. S-au întors acasă şi au cerut, dacă se poate, doar o barcă mai mare…

Prin 2004, l-au sunat pe Cruz, antrenorul cu 10 ani vechime în SUA. „Nea Israele, matale ai ceva experienţă, hai să revigorăm fotbalul salvadorian! Ce zici?” S-a gîndit că-l iau peste picior. Păi, nu se putea planta nici măcar un fir de iarbă, peste tot erau numai mangrove, care gazon, care teren?

Atunci i-a venit ideea. I-a adunat pe băieţii din insulele Rancho Viejo, San Sebastian şi La Pirraya. Vreo 15 echipe. A năşit un campionat. De fotbal pe plajă!!! De aici, a apărut şi echipa naţională.

Peşte nonstop
Băteau mingea toata ziua. Tehnică, ioc, tactică, ioc, cunoştinţe despre regulament, ioc. I-a strîns la analize video, le-a spus că în afară de lapte de peşte, pîine de peşte, ciorbă de peşte, cotlet de peşte ori gem de peşte mai există şi altceva de mîncare, le-a pus antrenamentele dimineaţa – pentru că seara mergeau la pescuit – , le-a făcut rost de vize şi au ajuns la primul lor Campionat Mondial, cel din Mexic, 2007. I-au „curentat” toţi, rău de tot. Agustin Ruiz, „căpitanul”, a rupt paşaportul, pentru că avea rău de avion, vreo 12 dintre ei au rămas pe-afară din camere, neînţelegînd cum o cartelă poate lua locul unei chei…Dar făcuseră primul pas.

La al doilea, în 2009, au terminat pe ultimul loc, dar au dat 11 goluri. Nu puteau juca amicale, n-aveau timp de antrenamente, trebuiau să pescuiască, să facă rost de bani pentru familii. Dar o ţineu, întruna, pe a lor: „Credem în noi, în visul nostru!”

Au început cu un 2-11!
La a treia prezenţă, la Ravenna, în Italia, acum 20 de zile, Portugalia a trecut cu şenilele peste ei: 11-2! Rudis Gallo, selecţionerul, n-a urlat la ei. Le-a vorbit calm. „Aia cu visul a fost abureală? Amărîţii de acasă nu merită nimic? Am avut 12 ani de război civil, nu le puteam da o mică bucurie?” 4-3 cu Oman, pe final, cu 26 de secunde înainte de fluier. La fel cu Argentina. Senatul din El Salvador şi-a întrerupt lucrările. 6-5 cu Italia, gazda, după prelungiri. Patru goluri Frank Velasquez, 21 de ani, student care-şi omoară vremea cu fotbalul pe plajă. Apoi, în semifinale, Rusia, nucă prea tare, 3-7. De la egal la egal cu Portugalia, pentru bronz, 2-3, greu. Ştirea: „Selecţionata statului El Salvador, locul patru la Campionatul Mondial de fotbal pe plajă”. Da, ei erau, echipa de pescari!

Măcar trei terenuri!
S-au întors printre ai lor. „Am avea nevoie măcar de trei terenuri amenajate, de antrenament, şi unul mai arătos, de oficiale. Dacă s-o putea…Dacă nu, ne mulţumim şi cu o barcă, poate ceva mai rapidă şi mai solidă. Ştiţi, de luni trebuie să ieşim pe mare, la pescuit…

Foto: Roberto Membreño (stînga) şi Medardo Lobo se pregătesc de meci. Cu peştii.

Foto: Ruiz şi soţia sa sau, altfel spus, „căpitanul” echipei de pe locul patru alături de consoartă