Pele şi Di Stefano i-au fost epigoni

Mulţi îl consideră cel mai mare fotbalist sud-american din toate timpurile. Arsenio Erico ajunsese la o medie de 1,43  goluri pe meci. Cînd s-a stins, admiratorii au mers 65 de kilometri pînă la mormîntul său

„Prinţilor, ia, olecuţă de linişte, […]

Mulţi îl consideră cel mai mare fotbalist sud-american din toate timpurile. Arsenio Erico ajunsese la o medie de 1,43  goluri pe meci. Cînd s-a stins, admiratorii au mers 65 de kilometri pînă la mormîntul său

„Prinţilor, ia, olecuţă de linişte, vrea să glăsuiască Săltăreţul!”. Tînărul de 23 de ani, cu cărăruie pe-o parte, e scurt. „Puilor, am 43 de boabe marcate pînă acum. Mai avem două partide de campionat, pot să-i iau la mînă şi pe amărîţii ăştia, dar ştiţi că cei de la Cigarrillos 43 dau 2.000 de pesos celui care marchează cît scrie pe cartoanele lor. De aia o să mă opresc aici, să le iau mangosuţii. Cînd ajung în faţa porţii, dau pasă. Antonio sau Vicente să staţi geană! Aşa împuşcăm mai mulţi iepuri. Eu salt banu’, voi deveniţi golgeteri. După aia, mergem la Virtuoso şi facem chef mare!”

200.000 de la argentinieni
Ăl de le vorbeşte e Arsenio Pastor Enrico Martinez. Vestiarul celor de la Independiente. Se ştie că nu glumeşte. Marchează din toate poziţiile: cînd doarme, cînd stă pe tron, cînd se rade în răspăr. În 1937, a intrat pe teren în 34 de meciuri şi a marcat de 48 de ori. La CM din ’38, argentinienii au vrut să-l deranjeze cu 200.000 de pesos, să transpire pentru ei. A refuzat, fluturînd steagul Paraguayului. Como comparacion, cea mai şmecheră maşină costa, atunci, pe Dorobanţiul lor, 5.000…

Fotbalistul de la Crucea Roşie
Îl găsiseră la Crucea Roşie. Da, da, la Crucea Roşie! În 1932, Paraguayul şi Bolivia se apucaseră de război. N-avea vîrsta de oaste, aşa că se înrolase voluntar la sanitari. Dădea reprezentaţii şi aduna bani pentru răniţi. Aşa l-a ochit River, dar Independiente s-a mişcat mai cu talent…

A jucat o viaţă acolo. 295 de goluri marcate, bornă în istoria Argentinei. Pentru patria natală, cel mai mare fotbalist paraguayan din toate timpurile nu a jucat niciodată!!! La Mondialul din 1930 avea 15 ani. A trecut, apoi, graniţa şi, pe atunci, stranierii n-aveau dezlegare la naţională…

70 de ani înaintea lui Higuita
Pe teren, a făcut ce nimeni n-a putut. Nici măcar marele Pele. Prin 1934, la un meci cu Boca, De la Mata a centrat. „Săltăreţul Roşu” s-a aruncat în piscină, a lăsat mingea să-i gîdile niţeluş numai şira spinării şi, cu ambele călcîie, la „şto”, a plesnit-o în vinclu. „Scorpionul”, aceeaşi arahnidă făcută, peste 70 de ani, de Higuita la meciul cu Anglia…
L-au botezat „Paraguayanul de aur”. Ba, nu! „Omul de gumă!” Nu, „Dracul săltăreţ!”. Nu, nu, „Mistergol”, „Regele golului”, „Magul”…

S-a tras la casa lui. Fotbalul i-a dat picioarele, fotbalul i le-a luat. Din cauza leziunilor, prin anii 70 i-au amputat dreptul de aur. Părea că-şi revine. Dar cum poate trăi un goleador fără obiectul muncii? S-a stins pe 23 iulie 1977. L-au dus la cimitirul Moron, pe ploaie, 65 de kilometri. Atît au mers pe jos fanii. Dictatura argentiniană nu se apucase de făcut autostrăzi…

Lîngă mormînt i-au pus o scrisoare. Se termina cu ” Eu am fost doar un mic imitator de-al dumneavoastră!” Semnase Alfredo di Stefano.

Arsenio (dreapta) a refuzat naţionala din patria tangoului, spunînd că e paraguayan. Presa de la Buenos Aires a scris doar atît: „Ce păcat că acest mare suflet nu e argentinian!”