În 1950, americanii au învins Anglia în cea mai mare surpriză a fotbalului de pînă atunci. Apoi s-au întors la treburile lor: profesori, dricari, bucătari…
“Sfinte Andrei, ce dracu e, mă, aşa de cald?”, se întreabă William Jeffrey, tehnicianul. Molfăie chewing-gum cu putere, pentru a-şi masca emoţiile. Dă roată ochii prin vestiar, ca vulturul care ocheşte popîndăul între porumbi. “Vai de capul nostru! Băieţii sunt minunaţi, dar poţi să le ceri imposibilul?”. Se stăpîneşte să nu rîdă. “Auzi, trupa de fotbal a Statelor Unite!” Ha, ha!
Păi Bahr, Walter Bahr, a prins avionul pe scară. Ce antrenamente, ce zile de concubinaj cu ceilalţi coechipieri. Era profesor, avusese ore pînă în ziua plecării. Mijlocaş…Borghi, Frank Borghi, portărelul, venise cu dricul la aeroport. “Mister, am avut de livrat ceva marfă, au răposat doi, cazuri grave!”Nu era de rîs, după război îşi găsise de lucru la un neam. Conducea muritorii pînă la Hades acasă. Gino Pariani, macaronarul, atacantul, ţinea o pizzerie. “Signore, mă fură angajaţii, tre’ să stau să număr toţi firfireii!”, îi zisese în timp ce gesticula. Italian, ce să-i faci! Ăştia erau, cu ăştia defila!
Cotă 500-1
Final de iunie 1950, CM din Brazilia. Naţionala SUA se echipează pentru matchul cu Anglia. Pardon, cu cea mai bună echipă din lume. 23 de victorii, patru înfrîngeri şi trei egaluri, astea după 1945. Cotă 3-1 pentru titlu. Ei, yankeii, tari ca zmeii. 2-45 golaveraj. Cota 500-1. Jeffrey, scoţianul, dă să zică tactica. Bătăi în uşă. Intră trei blonzi. Parcă i-a mai văzut pe undeva, prin ziare. Joe Maca, Ed McIlvenny şi Joe, Joe Gaetjens. “Boss, acu’ am ajuns şi noi, mai e loc?” “Sigur, tată, sigur, cu plăcere, chiar titulari!”
Un rigips îi desparte de englezi. Alf Ramsey e acolo. Va fi uns “Sir” din fotbal. Tom Finney. Toată viaţa la Preston. 433 de meciuri. Alt Sir. Laurie Hughes, 303 număr de ordine la “cormorani”. Dar Ed, “căpitanul”, se ridică în picioare. “Mister, e probabil ca ăştia să ne toace! Dar noi sîntem americani, avem mîndrie! Mîndrie!” Da, aşa e! Unul cu kilt, doi nord irlandezi, un friţ, vreo doi italieni, un belgian…În mod normal, Bahr poartă banderola. Dar azi l-au ales pe McIlvenny. E născut în Regat…
Şase ocazii pînă-n ‘20
Pînă în minutul 20, Jeffrey îşi înghite de vreo şase ori guma. Două bare laterale, o transversală, trei intervenţii. Dar ei au mîndrie! În ‘38 Bahr trage cu sete, Williams e pe minge, Gaetjens o “şterge” niţel. 1-0 şi stadionul explodează. Cînd ies de la cabine din nou, americanii dau impresia că se vor tăia. Însă au mîndrie şi rezistă. Cea mai mare surpriză de pînă atunci din istoria fotbalului mondial iese din cuptor. Dent McSkimming, singurul jurnalist yankeu ajuns în Brazilia, pe banii lui, se apucă de cronică. În vestiarul perfidului Albion se sparge tot. “Tu-i naţia mă-sii de viaţă. Ne-am făcut de rahat! Nu mai putem juca împotriva lor mîine?”, zice Wilf Mannion.
Ha, ha, istă treabă nu merge! “Bă, să mor de nu mi-e milă de ei. Cum dracu o să mai iasă pe stradă după ce i-am caftit?”, se întrebă Harry Keough. E 29 iunie. Pe 2 iulie pleacă acasă, la ale lor. De pe ultimul loc. Ce mai contează, doar au jucat meciul vieţii. Cu mîndrie!
În 1950, o mînă de yankei născuţi prin toate colţurile lumii, rîdeau de cea mai bună echipă de fotbal a momentului
21 comments ↓
Este şi un film despre acest succes, The Game Of Their Lives, din 2005. Reuşit chiar!
foarte interesanta povestea.. exista si un film Meciul Vietii. Merita vazut!! Numa bine Oprisane.
Felicitari ! Foarte frumos! Asa cum ne-ai obisnuit !
Interesant ca de obicei. Multumim Cataline.
ARTICOL DE MARE JURNALIST:))
o sa iau si eu filmul dupa articoul asta, bravo, la mai multe !
Superb,superb,superb!
In cartea sa ”Si noi am fost pe Conte Verde”inegalabilul Ioan Chirila povesteste o intamplare inedita pe care a avut-o la acel meci un bun amic de al sau grecul Tassos Verghitsis cronicar american de origine greceasca ce era corespondentul ziarului grecesc ”Proini”[ dimineata] din New York si care povestea ca nici ei americanii nu cunoasteau prea bine lotul nationalei S.U.A si spunea Tassos, ca pentru prima data de cand urmarea el fotbal [ si vazuse chiar si mondialul din uruguay 1930] dupa marcarea golului de catre haitianul Gaetjens pe care grecul il descria ca fiind tipul acela negricios care marcase in ”marele gag de la Belo Horizonte”cum scriau si francezii.La finalul povestirii Tassos spune ca la telefon cand transmitea catre ziarul la care lucra ”Proini” -England- midhen, Americhi-ena! , stenografa n-a vrut pur si simplu sa-l creada punandu-l sa repete de cateva ori pana grecul s-a enervat strigandu-i acesteia” Fetito draga,scrie asa cum ti-am spus . Secundele in plus costa bani!!!”.
Multumiri Catalin Oproisan pentru astfel de articole despre fotbal adevatat!!!!
@gery76-Povestea ca pentru prima data de cand urmarea el fotbal un stadion intreg a izbucnit in ras cand americanii au marcat golul.
Iti multumesc !
superb articol, ca de altfel toate intamplarile din istoria sportului povestite parca altfel de acest aparte juranlist! bravo cataline!
si imaginile de atunci http://www.youtube.com/watch?v=8gSR8lfUocU&feature=related
Catalin, multumesc !
Si filmul a fost excelent.
[…] “Sfinte Andrei, ce dracu e, mă, aşa de cald?”, se întreabă William. Jeffrey, tehnicianul. Molfăie chewing-gum cu putere, pentru a-şi masca emoţiile. Dă roată ochii prin vestiar, ca vulturul care ocheşte popîndăul între porumbi. “Vai de capul nostru! Băieţii sunt minunaţi, dar poţi să le ceri imposibilul?”. Se stăpîneşte să nu rîdă. “Auzi, trupa de fotbal a Statelor Unite!” Ha, ha!. Păi Bahr, Walter Bahr, a prins avionul pe scară. … Go to Source […]
Frumos articol,Cataline!Dupa acea surpriza au mai fost si altele la turneele finale ale campionatelor mondiale de fotbal.
militianul , toata viata s-a ridicat, mentinutm, rezzistat prin santaj,, mojicie, tycalosie. acum si-a scris memoriile ca iese la pensie.dupa el potopul. ca sa ne arate luiga lui curat murdar, cum a resusit el sa conduca cloaca lui mitica cu brichete, sacose, valize, dinozauri, blonde, terenuri, arbitrii, observatori, patroni, conducatori cu care el a impartit 40 de ani de cascaval, cozonac, blaturi, ierarhii, etc.in 2003 cind copos a vrut sa-l schimbe, a facut aliante cu cei care acum l-au prins la mantinela. numai pt acest santaj si frf, uefa, parchetul, dna ar trebui sa-l scoata din fotbal si sa-l trimita urm 40 de ani la gherla linga paszcany.
meciul vietii mitica-antynmitici?
[…] Citeste continuarea in ziarul: Gazeta Sporturilor […]
Bun bun bun!
Foarte bun!
ai scris altele si mai bune la viata ta :d lasa ca iti revii tu!
de mult n-am mai ras asa. 5min criza. foarte tare.
bravo tata!
Bv inca odata pentru articolele pe care le scri
Iti multumesc iar, si iar, si iar, pentru articolul Dobrin.As avea cateva sugesti, peste care ai putea sa te apleci
- Rinus Michels
- Mike Tyson
- Danemarca `92
….Pana la urmatorul articol..Sanatate si sa-ti mearga bine
P.S. Astept un raspuns despre propunerile mele
Leave a Comment