Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Şi-altă dată, şi-altă dată, o s-o fac şi mai înaltă!

S-a tras pentru prima oară în poză acolo sus în 1990. Pe 11 mai 2011, „Apa Sherpa” atingea din nou vîrful Everest. Adunase 21 de ascensiuni perfecte şi 13.500 de kilograme de deşeuri Cînd cei de la Imigrări au venit […]

sâmbătă, 14 mai 2011, 2:43

S-a tras pentru prima oară în poză acolo sus în 1990. Pe 11 mai 2011, „Apa Sherpa” atingea din nou vîrful Everest. Adunase 21 de ascensiuni perfecte şi 13.500 de kilograme de deşeuri

Cînd cei de la Imigrări au venit la el acasă în Draper, Utah, unde încerca să se stabilească, nu l-au găsit. O vecină i-a fost purtătoare de cuvînt. „Maică, nu-i aici, iar e plecat să urce pe Muntele ăla!”. I-au lăsat cuvînt, să vină la birou, să lămurească ce şi cum. Cu butelia de oxigen în cîrcă s-a prezentat. „Matale îţi zice Lhakpa Tenzing Sherpa?”, l-au luat la iscodit. „Da!” „Ce etate posezi şi care ţi-e rostu’ în viaţă?” „Cred că bat pe undeva pe la 50 de primăveri şi de meserie-s căţărător pe Everest!”, a turuit dintr-o răsulfare. Au vrut să-l dea pe scări, afară. Cum adică nu ştie cînd s-a născut? Şi asta e ocupaţie, să urci pe Acoperiş, fie el şi al Lumii?

Tenzing din vecin în vecin
Scosese primul „oaaa” la 3.820 de metri deasupra nivelului mării, în Nepal, chiar la graniţa cu China. Cinci case mai pe stînga de a lui, la o aruncătură de piolet, şedea Tenzing Norgay, băiatul ăla care făcuse poze, pentru prima oară în istorie, cu Edmund Hillary, pe Everest, pe la 8.848 de metri. La 12 ani era deja tinerelul bun la toate care-i ajuta pe englezi, pe nemţi, pe neozeelandezi, pe americani să se acomodeze cu Chomolungma.

Cu Hillary-fiul
Apoi, pe la 25 de ani – sau, cel puţin aşa credea el, pentru că n-avea dată de start – s-a apucat să suie de unul singur. Pe 10 mai 1990 s-a tras, pentru prima oară, în poză, pe Everest. Chiar acolo, sus, în vîrf. Aparatul foto a fost declanşat de Peter Hillary, puiul lui Sir Edmund. Rîdea. Pe strada lui erau deja doi oameni ce se cocoţaseră pe Acoperiş. A rămas cu o slăbiciune. De fiecare dată cînd găsea o fereastră în program, băga steagul la 8.848 m. În mai 1991, în mai 1992, in octombrie 1992, iar in mai, dar 1993, aprilie 1997 şi tot aşa. Cînd întrebai de el, se găsea pe cel mai înalt munte al Planetei. În 1999, counterul i-a arătat că bifase deja a 10-a ascensiune completă. Pe uliţă au apărut atunci nişte trimişi de la Cartea Recordurilor. L-au înregimentat acolo.

Butelii, corturi, lanterne
Da’ n-avea stare. Numărul 13, mai 2003, mai, 19, 2006, cu băietanii de la „Team No Limit”, mai, 22, 2008, cu „The Eco Everset Expedition”. Atunci s-a apucat şi de curăţat tot ce lăsau pămîntenii pe acolo: butelii, corturi, lanterne, hrană solidă, spirtiere…Pe 22 mai, 2010, a schimbat prefixul ascensiunilor pe Everest: de la 19, a trecut pe 20…

Pe 10 noaptea a plecat într-a 21-a, din tabăra a IV-a, cea de la 7.950 metri. La 03.30 GMT, agenţiile de presă anunţau că Lhakpa Tenzing Sherpa, „Apa Sherpa”, cucerise, pentru a douăzecişiuna oară în viaţă, Everestul. În ultimele patru expediţii, echipa sa adunase 13,5 tone de deşeuri…

sherpa.jpg
De cînd lecturaţi aceste rînduri, e posibil ca el să se fi apucat – şi terminat – de cea de-a 22-a ascensiu

Comentarii (14)Adaugă comentariu

xzc (62 comentarii)  •  14 mai 2011, 14:57

Foarte interesant si in acelasi timp foarte tragic domnule Catalin Oprisan.
Iti citesc fiecare articol si de fiecare ma bucur ( cel mai mult m-am bucurat de cel cu “Dobrin”..deoarece sunt pitestean si m-am mai bucurat poate ca doar tu si domnul Adrian Paunesc {Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! }, care i-a dedicat o poezie mai scrieti ceva despre Dobrin.
Mi-ar placea foarte mult daca ati scrie un articol si de 4 randuri despre Danemarca 1992 sau Mike Tyson.
Numai bine…si …astept un raspuns de la dumneavoastra

biju (42 comentarii)  •  14 mai 2011, 15:43

…stiam de el. dar, stilu’ lu’ matale, nea’ oprisene, ma face sa zic ca, abia acum am auzit pt prima data de el. omu’ asta-lhakpa tenzing sherpa, “apa sherpa”- e in stare sa urce si in slapi pe everest, cand intarzie acasa, nevasta-sa il ia direct: ” ba, tu iar ai fost pe everest, uita-te la tine cum areti „.
… incredibil omu’ . respect !

Doc (7 comentarii)  •  14 mai 2011, 15:43

Ce e tragic!?

sandu (40 comentarii)  •  14 mai 2011, 19:00

….fara cuvinte Domnule Oprisan. Mi-ar placea sa stiu de unde iti alegi aceste informatii pentru a scrie aceste fabuloase articole despre realitati incredibile?.A doua intrebare pentru ca prima este tot o intrebare nu?.. cand si unde o sa m-ai apareti la un program tv? O sa-mi spune-ti ceva de B1tv,dimineata sau si m-ai sigur nu o sa imi raspunde-ti, dar va spun ca asteptam cu nerabdare emisiunile D-voastra de seara de la GSP pt ca lucrez de dimineata pana seara si asta era una din putinele mele placeri si ocazii de a privi un program din tara mea care sa ma binedispuna{am uitat sa va spun ca lucrez in Barcelona],nu e un motiv f important si nici o mandrie as fi preferat sa muncesc in tara mea si sa fiu mandru de asta dar astea sunt vremurile pe care le traim.In speranta ca nu o sa-mi raspunde-ti niciodata??va doresc tot binele din lume si macar scrie-ti mai des pe blogul D-vostra.Ma inclin in fata D-voastra nea OPRISENE, SALUDOS. Apropo sunt satul de emisiunile lui SAMUILA sau cum se cheama, ce as putea face in afara de a folosi telecomanda

dantomix (10 comentarii)  •  14 mai 2011, 19:56

Super articol !!!. Felicitari !!!. Esti genial, ca de fiecare data.

taio (2 comentarii)  •  15 mai 2011, 7:41

curios,nu ma steptam ,in afara de BECALI si DRAGOMIR,dar se pare ca inca nu te cunosc ,bun articol,in cea ce priveste maimutarelile de la GSPTV ,sint exact in nota postului GIGI SFINTUL PASTORUL TURMEI VAX

johnny (68 comentarii)  •  15 mai 2011, 10:32

Cataline, frumos articol. Apropo, te-am zarit azi la emisiunea „Generatia cu cheia de gat ” si mi-a facut placere ca dupa ce te-ai despartit de smiley tv , am avut ocazia sa te ascult mai mult de 5-10 minute.
Numai bine !

VALERIU (28 comentarii)  •  15 mai 2011, 10:44

Bravo, Cataline! Imi place foarte mult stilul tau, dar si faptul ca esti foarte documentat.

Cipi (5 comentarii)  •  15 mai 2011, 12:11

Domnule Oprisan, va multumesc pentru omul care sunteti si pentru adierea de civilizatie, respect pentru valori in sport si nu numai, si pentru lectia de profesionalism pe care ne-o dati, noua, celor care nu suntem inca destul de copti pentru asta. Nu sunt la jurnalism, dar va respect pentru ca ne aduceti zambetul pe buze cand nu avem un serviciu, cand toate cele ne apasa umerii si pentru arhitectura editorialelor dumneavoastra care ne incanta si ne uimeste pe toti. Sa traiti multi ani fericiti si sa creasca Afuriselul mare, sanatos, voios si norocos!

dan (226 comentarii)  •  15 mai 2011, 13:07

Interesant ca de obicei!

ggl (4 comentarii)  •  15 mai 2011, 15:07

Taio,
Iti recomand lectura integrala blog Oprisan
Daca te-ai saturat de ‘hahalere’ – ‘Omu’ e jupin, pe sistem daca te mint’

Domnule Oprisan – inca un multumesc.

Cu stima
Gabriel

Cătălin Oprişan (62 comentarii)  •  15 mai 2011, 16:21

pentru Sandu
Am plecat de la GSPtv unde totul a fost ok. Nu scuip acolo unde am pupat. Acum ne vedem, daca vrei, pe B1tv, de dimineata, din pacate pentru tine. Ai grija de tine! Besitos!
pentru taio
In ziua cand voi scrie mai mult de trei cuvinte despre Becali, rup diploma de licenta…
pentru Johnny
Multumesc!
pentru Cipi
Multumesc mult! Asemenea si tie!

moromete (45 comentarii)  •  17 mai 2011, 11:37

@Cătălin Oprişan : Toata stima Nea’ Oprisan…one man show!!!#1

Stan Alexandru (1 comentarii)  •  22 mai 2011, 1:46

Frumos ca Catalin (scuzati cacofonia si per-tu-ul, dar asa mi-a zis mai demult, sa nu-i mai zic cu dumneavoastra) isi gaseste timp si mai si raspunde unuia, altuia.
Interesant articol ca intotdeauna !
Salutare, cu respect !
Alex

Comentează