Fotbal lacustru

11 băieţi au ridicat un teren pe apă! Cu flotoare, cu scînduri vechi, cu cuie. Cînd au dat de iarbă, au devenit campioni. De şapte ori la rînd. Panyee FC, din Thailanda „Închiriaseră” un televizor de la Rapanga, şmecherul satului. […]

11 băieţi au ridicat un teren pe apă! Cu flotoare, cu scînduri vechi, cu cuie. Cînd au dat de iarbă, au devenit campioni. De şapte ori la rînd. Panyee FC, din Thailanda

„Închiriaseră” un televizor de la Rapanga, şmecherul satului. La el văzuseră, pe video, „Top Gun”. 1986. CM din Mexic. Da, da! Atunci i-a venit ideea lui Suthep. Îl botezaseră aşa pentru că semăna, la mustăcioară, cu marele actor de comedie thailandez. A zis, scurt. „Mă, noi de ce nu jucăm?” Chiar, de ce nu jucau? S-au muiat repede. Le lipseau doar trei lucruri. Echipa, mingea şi terenul. Atît. În rest, aveau de toate.

Nouă graşi, unul şi mai gras şi un ochelarist
Primul „caz” a fost rezolvat repede. Erau 11. Nouă graşi, unul şi mai gras şi un ochelarist. Urlau că ei o să fie campioni. Rapanga a ieşit pe interval şi i-a curentat: „Bă, ce dracu’ aveţi? Linişte că speriaţi peştii!” Cînd s-au dus la singurul supermarket din sat să întrebe de-o minge, custodele locului a scăpat ibricul opărit peste picioare. Cînd şi-a revenit, i-a întrebat. „Da’ pe Dum nu vreţi să vi-l aduc antrenor?” Dum era porecla lui Natee Thongsookkaerw, Hagi al lor…Un turist englez le-a dat un „Adidas”. Apoi, tot Suthep i-a scos. „Ne facem terenul nostru!”. Unde, cînd pe străzi n-aveai loc unu la unu?

Au cărat scînduri, au găsit flotoare de la bărci vechi. Mergeau la şcoală. După, vopseau porţile. „Bă, să nu jucaţi pe cornere, că atunci cînd le executaţi vă pupă rechinul pe ouă!” Mda, încurajare de la Rapanga.

Fault era la cui intrat în picior!

S-au apucat de treabă. Fault era doar cînd se opreau să-şi scoată cuiele intrate în picioare! Duş făceau cam din 40 în 40 de secunde. Se aruncau după mingea căzută în apă…După un meci, cărau spre case „obiectul” cu roaba, aşa de greu era…
Într-o zi, Suthep prinse a urla ca din gură de varan. Un porumbel călător adusese o invitaţie la un turneu de o zi. Au plecat cu barca. „Bă, cu pijamalele alea pe voi vreţi să scrieţi istorie? Luaţi de colea tricouri şi ghete!” Rapanga îi urmărise aproape un an…

Gazonul mirosea a iarbă, nu a peşte
Au dat de gazon. Mirosea a iarbă. Nu a peşte şi lemn putrezit. Porţile erau mari, terenul, la fel. Nu văzuseră niciodată aşa ceva! Au ajuns în „semi”. Ăilalţi aveau 2-0. A început să plouă. Iar a vorbit Suthep. „Mă, să mor, am jucat ore întregi pe apă, asta ne trebuie nouă acu’, ploaie în şoşoni, ce dracu’? Ai mei s-au făcut de patru kile”. Au rămas desculţi. Ca Bikila-n ’60.
N-au putut mai mult de locul trei. Cînd Suthep s-a suit pe podium, din tribună, Rapanga urla: „Băăă, să fiţi mîndriiiii de voiiiii. Daaa, băăăă, mîndriiiiii!”

Pe bandana sa scria Panyee FC

Asta-i istoria trupei din Koh Panyee, un sătuc lacustru, cu 200 de familii musulmane, din Thailanda. Băieţi între 11 şi 17 ani au ridicat un teren pe apă, singuri-singurei. Apoi au cucerit şapte campionate legate, la tineret, în partea de Sud.
Spre bucuria lui Rapanga.

Aşa arăta terenul şi aşa a fost construit!