631.065.600 secunde

Are două decenii de împliniri măreţe pe ”Old Trafford”. 862 de meciuri, niciun cartonaş roşu! Doamnelor şi domnilor, vă rugăm să vă ridicaţi în picioare: Cavalerul Ordinului Britanic, Ryan Joseph Giggs!

“Fiule, pe mine mă ştii. El e Joe. Joe […]

Are două decenii de împliniri măreţe pe ”Old Trafford”. 862 de meciuri, niciun cartonaş roşu! Doamnelor şi domnilor, vă rugăm să vă ridicaţi în picioare: Cavalerul Ordinului Britanic, Ryan Joseph Giggs!

“Fiule, pe mine mă ştii. El e Joe. Joe Brown, departamentul de scouting. Te pîndeşte de un an. Am fost şi eu geană pe tine la cîteva meciuri. Ştiu, ştiu că ai multe oferte, ştiu că unii ţi-au promis şi luna de pe cer. Îşi zic doar atît: semnează aici şi te asigur că vei avea totul. TOTUL!” Mai poate spune ceva? Ia pixul, temurînd: ”Ryan Joseph Wilson”.

Antrenorul ăla rumen în obrăjori…
Libby dorme de prînz. Zach Joseph, cel mic, la fel. E linişte şi-şi aduce aminte. Cum să poată uita? Mai avea două săptămîni pînă la 14 ani cînd cei doi au bătut la uşa mamei sale. Nu-i era bine, babacii urmau să divorţeze. Jucase prin echipa ”cartierului”, bifase chiar un meci la City, nu ducea lipsă de oferte, dar capul nu-i stătea la fotbal…Antrenorul ăla rumen în obrăjori i-a vorbit direct, cuvintele l-au liniştit, l-au uns la inimă…A semnat. Apoi, Italia, turneul ”Grossi Morera”. Macaronarii verificau paşapoartele. Citeau numele, te ridicai în picioare, primeai ok-ul, se trecea mai departe. ”Ryan Giggs!? Cine dracu e Ryan Giggs?” s-au întrebat toţi. EL ERA! Nu dorea să-şi mai aducă aminte de tată. Aşa îi spunea mamei înainte de căsnicie…Care căsnicie?

2 martie 1991
Devenise bărbat pe 2 martie 1991. Echipa scîrţîia. Rău de tot. Rezultate bune, ioc, trofee, nema, accidentaţi, gîrlă. Nu exista ”Teatrul Viselor”. Un fel de gazon, cu pete de iarbă, cu nisip, cu mocirlă. Acum, la meciul cu Everton, călcase strîmb şi Denis Irwin. La pauză, tehnicianul i-a zis să-şi facă cruce, că va uda tricoul acela albastru cu alb, cu ”Sharp” pe piept. 45.656 de oameni în tribune. A făcut un pas, al doilea, mingea a venit spre el, pregătită să-i ureze succes. N-a mai ajuns. Dave Watson, fundaşul celor din Liverpool, a băgat o alunecare. A simţit cum mii de cuţite, sute de ace, îi străpung genunchii. S-a ridicat. În vacarmul acela asurzitor a auzit doar atît: ”Bă noul George Best, doar nu vroiai să te aştept cu pişcoturi? Welcome to the big boys league!”…În vestiar, după meci, 0-2, la fiecare vorbă a antrenorului simţea cum un patent îi smulge carnea, bucăţică cu bucăţică.

Aşa a fost atunci…Acum…Acum, nişte prieteni de-ai lui i-au făcut cadou, după meciul cu Chelsea, o fotografie de la debut. Ce preciuni avea! Hahaha! Sub ea scrie 631.065.600 de secunde. Adică 20 de ani. Timpul scurs de la debutul lui Ryan Giggs la Manchester United!

Sună soneria. ”Mister Giggs, scuze, am ajuns. Suntem noi, băieţii care au venit să va ajute să mutaţi trofeele. Suntem Opt. Plus o macara!”.

Ryan Giggs, Cavaler al Ordinului Britanic, felicitat de Regina Angliei. Fără comentarii