Duşul care ucide de Revelion!

Unul dintre cei mai mari antrenori de fotbal american, George Allen, a decedat după un „The Gatorade Shower”. Tradiţionala glumă s-a transformat într-o tragedie

„Băieţi, ia, puţină linişte! Antrenorul vrea să vă spună două vorbe”. „The Coach” se ridică, drege […]

Unul dintre cei mai mari antrenori de fotbal american, George Allen, a decedat după un „The Gatorade Shower”. Tradiţionala glumă s-a transformat într-o tragedie

„Băieţi, ia, puţină linişte! Antrenorul vrea să vă spună două vorbe”. „The Coach” se ridică, drege glasul şi zice: „Să fiu al naibii dacă am auzit aşa ceva! Cică pe 4 iunie 1923, un jocheu, unu’ Frank Hayes, a murit în timpul cursei. Atac cerebral, la 22 de ani! Calul lui, «Sweet Horse», a galopat, a trecut primul linia de sosire, iar amărîtul ăsta a devenit primul şi singurul sportiv din istorie medaliat cu aur post mortem!!!” În autocar se rîde, deşi povestea e tristă. Băieţii de la Long Beach State merg spre meciul decisiv cu cei de la Universitatea din Nevada. Antrenorul George Allen i-a obişnuit cu  poveşti înainte de joc, să-i facă să uite de stres. Acum a pus mîna pe o carte cu decese stranii…

De două ori tehnicianul anului!

Ar fi putut să se lase. La 72 de ani simţea că nu mai are rost să apară în trening, cu fluier la gît. Dirijase în fotbalul american echipe din Chicago, Washington ori L.A., fusese de două ori tehnicianul anului, avea ceva premii la bord. Dar copiii ăştia erau prea cool, nu-i putea lăsa. „Un an, atît! Un an! Luăm campionatul, apoi mă retrag la grădina mea”, le spusese. Acum urma „decisiva” cu cei de la Nevada.

Surpriza fatală

…Nu l-au dezamăgit. Au spulberat inamicul. Bucurie mare în vestiar, urlete…A ieşit, pentru presă, din vestiar direct pe gazon. Tabela electronică arăta 10 grade. Era doar în tricou şi geacă „de colegiu”, plus şapca. Bătea vîntul. Iarba trăgea, se simţea şi niscavai miros de ceaţă. Băieţii s-au apropiat, tiptil din spate. De prin 1985 apăruse tradiţia cu „The Gatorade Shower”. Se luau kilograme bune din sucul-minune, se mixau cu gheţă într-o găleată mare şi…trosc!, direct în capul antrenorului, după un succes de răsunet, chiar cînd el nu se aştepta!

N-a simţit nimic. Mai bine zis, nu i-a simţit. Tiptil, tiptil, pe la spate. Căpitanul ţinea „pubela”. Pacccc!!! 20 de kilograme de „Gatorade” şi bucăţi de gheaţă i-au făcut un duş pe cinste la 22.30, în noaptea de 17 noiembrie 1990…

Aşa a plecat. Ud leoarcă. Tradiţia era tradiţie! A trecut prin vestiar, unde era cald. A plecat spre autocar. Frig. A urcat în el, cald. A coborît spre casă. Frig. A intrat să-şi pupe soţia, care-l aştepta deşi trecuse binişor de 2 noaptea. Cald.
S-a stins de Revelion. Pneumonie. Medicii ar fi vrut să scrie asta, dar „Gatorade” era un sponsor prea mare, nu dădea bine…I-au spus „cauză naturală”. Din 18 noiembrie şi pînă în ultima zi a anului, „The Coach” s-a tot plîns apropiaţilor că duşul acela de pomină o să-l termine.

Pe 17 martie 1991, la reeditare, cartea aceea cu decese stupide devenea mai groasă cu 19 pagini…

Allen (cu şapcă, în centrul imaginii), cu patru luni înainte de duşul tragic