„Un uomo solo al comando”

Fausto Coppi a fost totul. Cinci „Il Giro” şi două Tururi. 13 fracturi. O amantă căsătorită, un copil nelegitim. Amfetamină. Descoperitor de talente. Prizonier de râzboi. Un sportiv uriaş, ucis de malarie acum 50 de ani

A fost un ciclist […]

Fausto Coppi a fost totul. Cinci „Il Giro” şi două Tururi. 13 fracturi. O amantă căsătorită, un copil nelegitim. Amfetamină. Descoperitor de talente. Prizonier de râzboi. Un sportiv uriaş, ucis de malarie acum 50 de ani

A fost un ciclist genial. A pornit de jos, într-o Italie fascistă, a adunat 144 de victorii după 666 de starturi. A spart zeci de cronometre, a doborît sute de bariere şi recorduri. Campion mondial, a pus pedala pe cinci „Il Giro” şi pe două Tururi.

A fost un descoperitor de ciclişti geniali. Federico Bahamontes, ibericul, „Acvila din Toledo”, îşi aduce aminte. „Venise la mine, în Spania. M-a privit drept şi mi-a spus să uit dracului de faptul că sînt căţărător. A adăugat că-mi caută el echipă serioasă, mi-a găsit şi m-a făcut om”. La 81 de ani, azi, Bahamontes, varsă o lacrima. Vedeţi ce nume stă alături de Tour de France, ediţia 1959…

A fost prizonier de război. Soldatul 7375, din Regimentul 38 Infanterie. În martie 1943 l-au trimis în nordul Africii. Pe 13 aprilie, englezii l-au luat prizonier. Pe 8 iulie 1945, cucerea Circuitul Milanului. Nu se mai urcase în şa de fix patru ani!

A fost prizonierul iubirii. În ’54, fotografii au prins, într-un colţ, imaginea unei femei bucurîndu-se după o victorie a lui Fausto. Avea o imensă pălărie. Albă. Era Giulia Occhini, consoarta medicului lui Coppi. Şi-a abandonat soţul, el, soţia. Scandal monstru, biserica italiană, dar şi legislaţia nu permiteau un copil. Sau, dacă acesta se năştea pe pămînt macaronar, ajungea în braţele jumătăţii Giuliei. Au fugit la Buenos Aires. Acolo s-a născut Faustino…Rodul relaţiei sale cu „Doamna în alb”, cazată, trei zile, în puşcărie, pentru adulter.

A suferit 13 fracturi. Nu l-au interesat prea tare. Cu una dintre ele a alergat, de la Napoli la Milano, 814 kilometri în 48 de ore. S-a oprit, apoi, şi a zis: „Parcă mă înţeapă aici!” A urlat, însă, de durere cînd Serse, fratele, şi-a spart capul, în ’51, la asaltul Piemontelui, şi s-a stins de hemoragie cerebrală!

A introdus amfetamina. Camera sa era plină de cutiuţe de plastic, garouri, seringi. Întrebarea reporterului. „Şi tu ai luat ‘bomba’?” Răspuns: „Da!”. Întrebare: „De cîte ori?” Răspuns: „De cîte ori a fost nevoie!” Întrebare: „Şi de cîte ori a fost nevoie?” Răspuns: „Tot timpul!”

Răpus de malarie

Eddy Merckx a fost mare. Indurain, uriaş. Cu Pantani am crescut. Armstrong e cel care a arătat câ imposibilul este posibil. Dar Coppi a fost primul. A fost spectacolul. Prieten cu Papa, fumător convins, amic al paharelor de „rosso”. S-a stins acum 50 de ani, după o vînătoare în Volta Superioară. A venit, de acolo, cu malarie, a fost tratat de gripă A murit pe un 2 ianuarie, pentru a nu le strica apropiaţilor Revelionul. Inainte să plece, cel botezat de Mauro Ferretti, ziaristul, „Un uomo solo al comando”, a mai cerut doar o picătură de aer.
Cît pentru o ultimă căţărare..