Raul şi Raul

Primul e cel mai important jucător din istoria celui mai important club din lume. Al doilea e cel mai important jucător din istoria unui club care nu-l consideră important

Cazul 1. Îngerul

 Sîmbătă 17 octombrie 2009, undeva în Madrid. Cînd […]

Primul e cel mai important jucător din istoria celui mai important club din lume. Al doilea e cel mai important jucător din istoria unui club care nu-l consideră important

Cazul 1. Îngerul

 Sîmbătă 17 octombrie 2009, undeva în Madrid. Cînd intră pe gazon, toată lumea se ridică în picioare şi-l aplaudâ. „Suflul” celor 150.000 de palme este atît de puternic încît, la 300 de metri de stadion, zahărul se amestecă singur în ceaşca de cafea, fără ajutorul linguriţei. De-a stînga sa stă nea Florică Perez, starostele celei mai galonate echipe din Omenire. La dreapta, e Georgică, Georgică Valdano. Acu’ a urcat în birouri, la costum şi cravată, dar, cu un deceniu şi jumătate în urmă, de sub cravaşa sa debutase în Primera, pe vremea cînd încă nu ştia dacă e bine să te razi şi în „răspâr” sau dacă a te bârbieri înseamnâ doar să te dai cu lama de sus în jos.

Cazul 2. Îngerul decâzut

 Sîmbătă 17 octombrie 2009, undeva în Barcelona. E atîta linişte în casă încît îşi aude ticăitul propriului ceas electronic. Nu-şi găseşte locul, nu ştie ce să facă. Brusc, faxul pleacă la drum. Îl extrage, cu lehamite. În stînga, e semnâtura lui Sanchez Llibre, starostele, în dreapta, bleahhh…nici nu vrea să se uite!!! Textul e simplu. „Din cauza evenimentelor petrecute în ultimul timp….bla bla bla…avem rugamintea de a NU ăâ prezenta la meciul cu Tenerife din data de…ora…bla bla bla…pentru a nu inflama, şi mai mult, spiritele. Gracias, cordialmente”….

 Primul e Raul Gonzalez Blanco, cel mai important jucâtor din istoria lui Real Madrid. La meciul cu Valladolid a adunat a 711 prezenţă oficială cu tricoul „albilor” pe el. A primit o statuie, a marcat două goluri, a fost eroul serii. 320 de reuşite şi vreo nouă recorduri „sparte”. A doua zi, de dimineaţă, duminică, s-a prezentat la antrenamentul neobligatoriu doar aşa, ca să nu piardâ mişcarea!

 Al doilea e Raul Tamudo i Montero, cel mai important jucător din istoria lui Espanyol Barcelona. În vară, Pochettino, antrenorul, cu care a fost coleg în vreo sută de meciuri, pe vremea lui Mauricio-jucătorul, i-a luat banderola. Apoi, i-a luat şi postul de titular. Omul termină contractul în iunie aşa că a cerut ca eventuala clauza de reziliere a contractului sâ-i fie coborîtâ, de la 30 de milioane la doar două, pentru a se putea transfera mai uşor în caz că ar exista oferte din Anglia, de la arabi sau de aiurea… Din acel moment, a devenit „persona non grata” „Leul din Santa Coloma” adunase 13 sezoane la „papagali”, 129 de goluri marcate dar degeaba.

 A doua zi împlinea 32 de ani. Halal aniversare! A dat o bere cîtorva prieteni şi…atît! A treia zi, de dimineaţă, s-a prezentat la antrenamente. Doar aşa, cît să afle că va mai prinde tricoul cu alb şi albastru cînd Sisif va urca bolovanul în vîrful pantei şi piatra va rămîne, cuminte, acolo.