Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ben Hur, o echipă de film

Atunci, la mijlocul lui 1940, Rafaela e un târg ce tinde să devină oraş. Undeva în Santa Fe, Argentina, fondat de un băiat pe nume Guillermo Lehmann. Ar fi fost uitat de lume dacă, într-o zi, un matematician aiurit nu […]

...

Coana Miţa Biciclista din Boston

 „Uite cum facem: eu spun că nu se poate, tu zici ba! Vin cu 20.000 de dolari şi mă prind rămăsag. Să fie clar! Nicio femeie de pe acest pământ nu e capabilă să străbată lumea, de la un capăt […]

...

Primul avocat cu jambiere

Da, aşa e! Nu e o imagine pe care o vezi zi de zi! O dimineaţă în Londra, intrarea într-un cimitir. Din câteva maşini negre coboară nişte tipi traşi la costume. Unul dintre ei e Steven Gerrard, căpitanul Angliei în […]

...

”Şi ultimul minut are 60 de secunde!”

Pe terasa patului odihneşte o fotografie: el e pe fotoliu şi, în spate, străjer, Fernando Torres, „El Niño”, „Copilul”. Ex-fotbalist? Niţeluş mai la dreapta, un fel de dulap mustind de acareturi: tăieturi de ziare, poze, printuri. A, fost ziarist! Colo, […]

...

”Îs babă! Da-s babă rapidistă!”

La fiecare fault vrăjmaş, sălta bastonul către cer, asemenea pumnului lui Laocoon către şerpii trimişi de zei să-i sugruşe fiii. Prinsese loc acolo, la „oficială”, adică pe gazon, în dreptul unui steag de corner. Urla din toţi bojocii. De sus, […]

...

Moartea lui Ipu din Giuleşti

„Tăticu, Copos vrea să dea afară 40 de oameni. Nu salvez decît unul, dar dacă pot ieşi la pensie şi pot ajuta un amărît să nu devină şomer, de ce să nu o fac?” Rică Răducanu, autorul celui mai fair […]

sâmbătă, 30 mai 2009, 8:03

„Tăticu, Copos vrea să dea afară 40 de oameni. Nu salvez decît unul, dar dacă pot ieşi la pensie şi pot ajuta un amărît să nu devină şomer, de ce să nu o fac?” Rică Răducanu, autorul celui mai fair gest din cariera sa

Petru Lascău, un pastor român stabilit în America, povesteşte că într-un salon de spital se găseau doi bolnavi. Unul dintre ei, cel care suferea cumplit din pricina plămînilor, era ridicat zi de zi de către sora medicală lîngă geam, unde trebuia să stea în picioare o jumătate de oră. De acolo îi povestea colegului de suferinţă, ţintuit la pat de o semiparalizie, ceea ce se petrecea afară. Cum primăvara zarzării erau în floare, cum arăta, vara, verdele mătăsos al ierbii, cum în parcul din apropiere, toamna, un vînt molatec unduia pletele unor tineri îndrăgostiţi şi cum iarna copiii făceau Moş Crăciuni din zăpadă, cu nas din morcovi. Luni în şir, an de an…Orele treceau, parcă, mai uşor, şi paraplegicul aştepta, cu înfrigurare, să vină o nouă zi. Simţea cum în trupul său reînvie pofta de viaţă, cu fiecare descriere a ceea ce era de cealaltă parte a geamului.

Într-o noapte, însă, ochii săi spre lume au început să tuşească. Tare de tot. Ar fi vrut sa facă ceva pentru cel prin care trăia. Dar mîinile, imobile, n-au putut apăsa butonul. De dimineaţă l-au scos din camera şi l-au dus la morgă. „Şi mie cine o să-mi mai povestească?”, s-a întrebat. I-a venit o idee! Asistenta l-a tras lîngă geam. Cu forţări supraomeneşti s-a rdicat, după zeci de luni de nemişcare, într-un cot. S-a uitat „dincolo”, să vadă măcar un crîmpei din minunata lume descrisă de minunatul său coleg de suferinţâ. În faţa ferestrei era un perete mare, alb şi gol.

Băiatul cu inimă de aur
La mijloc de săptămînă nu l-au mai putut ajuta. Pe el, cel care de atîtea ori îi susţinuse. Fie cu o poantă, fie cu un sfat, fie cu o chetă de carne cînd pe bucătaria Pro Rapidului se pusese lacăt. Poate că nici nu avea nevoie de ajutor. În el, în Ipu din Giuleşti, trăseseră toţi, dar nu se supărase. S-a bărbierit, şi-a pus straiele de sărbătoare şi-a zis sec: „Tăticu, Copos vrea să de afară 40 de oameni. Eu am formele de pensionare gata. De ce să nu salvez un amărît? De ce să-l las să-l transfere la şomeri? Mai bine mă retrag eu. E unul singur, nu pot mai mult, dar decît deloc…? Mi-am trăit traiul, mi-am halit mălaiul”…

La mijloc de săptămînă, Rică, cel cu Atlasul în loc de Atlantic, cu cartea poştală cu imaginea Operei din Timişoara „trimisă” de la Belgrad, cu geamul deschis la avion, cu „BAC”-ul luat după licenţă, el, cel mai jovial dintre pămînteni, a făcut un gest URIAŞ. Secole-lumină de acum încolo, dis de dimineaţă, cînd se va bărbieri şi se va privi în oglindă, George Copos va simţi, pe obraz, o palmă de portar, mare, fără mănuşi…

Comentarii (49)Adaugă comentariu

drucker (3 comentarii)  •  30 mai 2009, 22:27

bravo

sandoval (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 22:28

tragem nadejde sa nu ne traiasca mister copos secole-lumina de acum inainte.cel putin,nu ca si patron al Rapidului.

ghita (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 22:34

Bravos!

rafa the gaffa (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 22:36

Exceptional articolul, felicitari!

miky (4 comentarii)  •  30 mai 2009, 22:44

10

Nic R (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 22:52

Chapeau bas pentru Rica si articol!

dan torino (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 23:03

felicitarii pt. articol DOMNU RICA VA UREZ MULTA SANATATE CA ESTE CEA MAI BUNA DINTRE TOATE !!! tre sa mai treaca multi ani sa mai intalnim o persoana ca dv. !!

affu (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 23:14

Asta e Rapidul! Fara gluma,fara ironii,nicio urma de misto: RESPECTUL MEU PENTRU UN RAPIDIST ADEVARAT ! Semneaza: un caine !Ricule,toata viata ai fost un suflet mare,nu dezamagesti niciodata!

veronas (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 23:16

super articol

GRadu (8 comentarii)  •  30 mai 2009, 23:18

Am indoieli ca Copos simte ceva, dimineta, cind se uita in oglinda (obraz gros, de activist). El probabil este mindru ca a „salvat” un club. Cei 40 de oameni disponibilizati reprezinta doar niste pirderi colaterale.

Catalin (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 23:28

Ce-a facut Rica nu cred ca voi putea face eu daca as fi pus in situatia asta.”Secole-lumină de acum încolo, dis de dimineaţă, cînd se va bărbieri şi se va privi în oglindă, George Copos va simţi, pe obraz, o palmă de portar, mare, fără mănuşi…”… s-o crezi tu! Unul ditre primii 3 escroci ai Ro. v-a trage pe turta lui aceasta poveste.Si ii va da afara si pe cei 40 si va economisi si salariul lui Tamango

coco (1 comentarii)  •  30 mai 2009, 23:38

Nea rica sunt dinamovist…am fost prieten bun cu mopsu..dar esti mare tata..mare om ..mare caracter…sa ti dea dumnezeu sanatate!

martin_dinca (4 comentarii)  •  30 mai 2009, 23:39

BRAVO !!!! ESTI O MARE VALOARE RICA !

SI TU OPRISAN !!!

Bibi (191 comentarii)  •  30 mai 2009, 23:44

2 X Bravo !

Isbasescu George (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 2:14

1.Nu ne mira este vorba de Rica… 2.FucK George Copos !

catalin (2 comentarii)  •  31 mai 2009, 2:25

superb articolul.
jos palaria ptr Rica.
un caine.

Spiridus (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 2:35

Felicitari pentru articol!
Uite ca sunt si jurnalisti care au mai citit o carte. Povestea e frumosa, chiar daca a mai aparut (si) in presa de vreo doua ori (cel putin). Nu conteaza.
Si jos palaria pentru gestul lui Rica.
Un ne-rapidist.

andrei (6 comentarii)  •  31 mai 2009, 2:39

Cred ca e cel mai bun articol pe care l-am citit anul asta. Ai avut ceva inspiratie domnule Oprisan!Felicitari!

lorenzotns (2 comentarii)  •  31 mai 2009, 3:00

ce frumos era cand fotbalul era jucat de oameni, nu de fotbalisti…..

Cezar Petrescu (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 3:47

Cataline mi-ai rupt inima cu articolul asta…….felicitarile mele,sincer.

nime.n.lume (6 comentarii)  •  31 mai 2009, 3:55

Dl Rica esti o legenda! Nu doar de acum. Acum ai aratat inca odata doar biletul care te legitimeaza sa fi acolo sus in inimile noastre! Acum ne-ai aratat, inca odata, cine e Tamango.
Ne-ai aratat ca putem fi inca oameni.
Multumesc dl Rica Raducanu.
Multumesc si dl Catalin Oprisan.

doru (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 3:55

Sunt dinamovist insa am auzit de celebrele patanii fotbalistice ale Domnului Raducanu. pe langa un umor foarte bine dezvoltat dumnealui are si caracter. Am avut placerea sa il vad intr-o zi cand dansul isi spala masina la o spalatorie vis-a-vis de stadionul Rapidului iar eu eram cu un amic in benzinarie sa faca plinul. Fiind foarte aglomerat, dansul, marele Tamango, a venit sa ne dirijeze pentru a putea iesi. O vedeta, o legenda a fotbalului s-a confundat cu doi pusti. De atunci am zis ca este un mare caracter. A facut un gest pe care „vedetele” de astazi nu l-ar face niciodata. Parca ii si vad pe astia din generatia de astazi stand cu geamul deschis, flegmatici, cu aere de vedete. Trecand peste toata rivalitatea dintre cele doua echipe, eu, caine pana la moarte si dincolo… nu pot spune decat RESPECT DOMNULE RICA RADUCANU!

ROMANESCU (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 4:51

Fascinant si cutremurator !!!
„Inima” lui RICA este mult mai mare decat palmele lui mari !
Felicitari pentru articol si…. NOROC in viata ,RICA !
DUMNEZEU SA-I OCROTEASCA PE ROMANI (indiferent de nationalitate si unde s-ar afla pe glob )!!!!

igelu (3 comentarii)  •  31 mai 2009, 7:05

Super articol si supe gest!
Pacat ca nu va iesi nimic de aici pt. tovalu de Copos!

cornel (6 comentarii)  •  31 mai 2009, 7:58

asta e diferenta intre RAPIDUL lui TAMANGO si rapidul lui copos

Adi (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 9:00

M-ai miscat! Incredibil Tamango si greu de spus cat de bolnav este Copos. Numai un psihiatru bun ar putea da verdictul.

Mircea Nicola (2 comentarii)  •  31 mai 2009, 9:29

Un articol care nu este caracteristic balacarelilor cu care ne-a obisnuit gsp. Mirare mare ca a trecut de cenzura conducerii. Pai voi ce paziti, mai tovarasi ?

un Utist (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 10:25

Asemenea oameni,precum Domnul Raducanu,ar trebui clonati.Poate asa am avea si noi un fotbal cu zambetul pe buze precum Barcelona(chiar daca nu am avea rezultatele acestora).
P.s.bravos nenea Oprisan,iti promit sa ma uit la smileyTV:D

remm (5 comentarii)  •  31 mai 2009, 10:51

extraordinar! Bravo maxim 🙂

super scris! numai bine master-chief!

marinciu (2 comentarii)  •  31 mai 2009, 10:58

bai nea cataline, esti fenomenal….BRAVO!, idem si lu` RICA.

liviu craiova (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 11:16

pentru oameni ca rica se mai invirte pamintul si ne pastram speranta.se aude si prin ghencea,stefan cel mare si lantul ana?

fisherking (2 comentarii)  •  31 mai 2009, 11:46

Macar jumatate din sangele care se incapataneaza sa tina Rapidul in viata, e pompat de inima generoasa a vesnic boemului Tamango. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, viata lunga si fericita, ‘nea Rica!
Un stelist

geopolistul din iasi (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 11:51

felicitari.e unul din cele mai frumoase lucruri citite in ultimul timp.super gest.

bogdan (2 comentarii)  •  31 mai 2009, 12:39

afara copos din giulesti!

bogdan (2 comentarii)  •  31 mai 2009, 12:45

„moderation” pentru suporterii rapidului care sufera cu adevarat cand se vad reprezentati ,mintiti si dusi cu vorba de copos?

bruz li (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 13:02

n-o sa simta copos nimic pe obraz, ca are soriciul prea gros. poate pe chelie sa simta ceva, dar nu merita nici macar o scatoalca de la Rica…

alegzandru (16 comentarii)  •  31 mai 2009, 13:06

Va aflati intr-o grava eroare, Catalin nu scrie articole. Scrierile sale sunt medicamente pentru suflet. Sufla colb de aur peste parti ruginite ale fiintei noastre. Acesta, aici de fata, are darul de a sensibiliza si cel mai impietrit dintre oameni. E ceva in caracterul si umorul simplu, necomplicat, al lui Tamango, care atrage toata atentia asupra sa. Multumim pentru ca ne luminezi macar pentru cateva momente, Catalin. Multumim pentru lectia de moralitate predata, Maestre Rica!

George (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 13:56

Rica Raducanu sta pe strada cu mine si e foarte de treaba si deloc infumurat ..mereu pus pe glume.Nu zic strada ca poate se gaseste vreun ”amabil” sa faca vreo gluma desi nu cred ca isi permite cineva.

ovidel (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 15:09

Nea Oprisane vad ca ai origini mistice.Lascau n-o zice de la el, te iertam de data asta.Da vezi sa citezi din preasfintii nostri de acuma,sa-i lasi pe sectanti ca noi suntem popor cu radacini sanatoase, de atata vreme suntem crestini ca nici Hristos nu aparuse inca pe vremea cand eram noi crestini ortodoxi.Da d-le, daca nu stiai Adam si Eva au fost botezati direct ortodoxi.

banderras (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 15:14

Povestea cu cei doi bolnavi nu este o relatare a nu stiu care pastor din america, este un film polonez din anii `60 scrisa dupa o nuvela ruseasca. De mentionat ca cei doi pacienti nu aveau probleme legate de mobilitate, iar cel care statea langa sonerie nu a sunat pentru ca a vrut sa moara colegul de la geam ca sa vada si el cu ochii lui. Tocmai asta e esenta nuvelei, nu faptul ca nu putea ajunge la sonerie! Toata lumea va lauda, dle Oprisan, pt acest articol, dar nivelul inculturii este ridicat la noi in tara si daca relatati o poveste schimbata lumea tot va aplauda. e jenant acest articol. nu ati prins deloc esenta nuvelei.

RAISON (11 comentarii)  •  31 mai 2009, 15:59

Domnule Oprisan,nu sunt un suporter de0al lui Copos,ba chiar din contra,dar de aici pana la a incerca sa dictam unui om de afaceri strategia bussines-ului sau mi se pare o cale lunga. E usor sa stai in fata unei coale de hartie si sa cauti un subiect miscator pentru cititori,dar incercati odata sa va inchipuiti ca stati sa gasiti solutia salvarii (macar)a catorva angajati. Puteti incerca ?

Daniel Dobre (1 comentarii)  •  31 mai 2009, 21:20

Fara cuvinte pentru gestul marelui RICA!

tavu (1 comentarii)  •  5 iunie 2009, 13:41

oprisane mi s`au inmuiat picioarele cu articolu asta.bvo tata esti mare

Brady (10 comentarii)  •  9 august 2009, 14:43

Fabulos .. Toate felicitarile mele Cataline 😉

denis (1 comentarii)  •  8 februarie 2014, 13:35

bravo catalin frumos articolul! am vazut un scurt metraj englezesc cu deznodamantul trist din prima parte a articolului, numai ca la final cand femeia (in film era vorba de doua babute) reuseste sa se ridice, era numai un desen pe perete cu nishte copii jucandu-se in parc.

marian (1 comentarii)  •  8 februarie 2014, 16:22

Ca de obicei un articol punctat cu umor si o lectie de viata.Multumim Cataline.Zi-le mai departe ca le zici ca nimeni altul.

one-driver (1 comentarii)  •  8 februarie 2014, 18:04

cine nu il iubeste pe Rica Raducanu,indiferente cu ce echipa simpatizeaza,sa nu caute explicatii la intrebarea „fotabalul este facut de oameni,jucat de oameni,pentru oameni?”

Marinell (2 comentarii)  •  8 februarie 2014, 20:01

Felicitari domnule ziarist

Luca Vasile (1 comentarii)  •  9 februarie 2014, 11:16

Primul meu cuvant despre fotbal a fost Raducanu ,Rapid.Atat de indragostit eram de Rapid incat ma rugam la Biserica pentru acest minunat club.Va multumesc ca existati Mia-ti facut viata mai fericita.