Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Catolicul protestant

Pe hîrtie, Jock Stein este cel mai performant antrenor din toate timpurile. Şi asta pentru că într-un singur sezon a cucerit tot ceea ce s-a pus în joc. Cînd a intrat, în acea dimineaţ răcoroasă de martie 1965, pentru prima […]

sâmbătă, 9 mai 2009, 9:50

Pe hîrtie, Jock Stein este cel mai performant antrenor din toate timpurile. Şi asta pentru că într-un singur sezon a cucerit tot ceea ce s-a pus în joc.
Cînd a intrat, în acea dimineaţ răcoroasă de martie 1965, pentru prima oară în vestiar cu catalogul sub braţ, a tras puternic aer în piept. Atît de tare, încît i s-a părut că goleşte o întreagă butelie cu oxigen într-o secundă. Ca jucător, se echipase între aceşti patru pereţi vreme de şapte ani şi lumea nu comentase nimic. Dacă evoluai cum trebuie, puteai să te naşti oriunde, era problema ta în ce apă fusesei botezat, nu a fanilor. Ca manager, era, însă, altceva: cum să le vorbească unor catolici convinşi despre precepte morale, cînd el era cel mai mare protestant???

Născuţi pe o rază de 20 de kilometri
Cu excepţia lui Bobby Lenox, ceilalţi jucători se născuseră, toţi, pe o rază de 20 km faţâ de „Celtic Park”. Dar boşii au decis că, după opt ani fără titlu, e cazul să nu se mai uite în buletinele antrenorilor, aşa că l-au adus pe Jock Stein, primul adept al lui Martin Luther din istoria lor. Băiatul plecat de lîngă minele din Lanarkshire s-a apucat, imediat, de treabă. La şase săptămîni de la numire, Cupa. Sezonul următor, titlul, primul dintr-o serie de nouă consecutive şi întîiul din 1954. Apoi, în 1967, Everestul. Adică tot ce era pe masă, plus Cupa Campionilor Europeni, la urma acelei finale de vis, de la Lisabona, cu Inter, maşinăria de fotbal al lui Helenio Herrera, după ce Mazzola deschisese scorul în minutul 7. Imediat după joc, cu cîteva secunde înainte de a reveni pe gazon pentru a-şi primi medaliile, Stein a auzit o voce în spatele său: „Din acest moment, eşti nemuritor!” Vorbise Billy Shankly, cel mai mare antrenor pe care l-a dat Albionul lumii. Din acel moment, era clar că nu mai are nevoie de CV.

Mortul care a înviat
13 ani a stat la Celtic. 10 campionate, nouă Cupe. În 1975 a suferit un accident de maşină. Aproape că l-au declarat mort, dar protestantul catolic a anunţat că nu şi-a spus ultimul cuvînt în fotbal. Un an a stat în letargie, apoi a revenit în iarbă. Cînd a făcut-o, Celticul nu mai era trupa de care se temea toată lumea. A plecat la Leeds, dar nu pentru mult timp. A ajuns la naţionala Scoţiei. A şters praful de pe o echipă în declin şi a dus-o la Mundialul iberic, unde doar două goluri în plus ale URSS-ului au trimis-o acasă. Apoi, în ’85, la finalul uni meci cu Ţara Galilor, inima l-a invins. S-a stins în vestiar, în timp ce fanii celebrau, afară, obţinerea biletelor pentru CM Mexic ’86. Legenda zice că a murmurat cuvintele aceluiaşi Shankly: „Fotbalul nu este o chestiune de viaţă şi de moarte, e mai mult decît atît!”

Comentarii (18)Adaugă comentariu

explorish (5 comentarii)  •  10 mai 2009, 2:15

se zice „fuseseşi”. altfel, mulţam’ de poveste, habar n-aveam.

Orlando (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 6:32

F frumos articolul, bravo, nota 10.
Oare de ce suntem pedepsiti, noi natia Romaneasca, doar cu antrenori romani? SI nu adevarati antrenori romani ci doar acei care au fost refuzati de „afara” sau nu s-au descurcat. Normal ca stiu raspunsul, interese proprii. Poate ca si eu faceam la fel ca sandu sau sleahta. .. vorba aia, latin sunt si eu chiar daca sunt departe.
Mult noroc Lucescu, indiferent care din ei !!! Asta e caruta, noi dulaii (da, sunt cu Dinamo) cu ea defilam.

ion (2 comentarii)  •  10 mai 2009, 6:58

misto

mitrita (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 7:50

Eheee… pe timpuri erau foarte multi oameni cu foarte multa „frica de Dumnezeu” , cu foarte mult bun simt. Azi din pacate au ramas foarte, foarte putini . Sunt mai „liberi(tini)!?!?”. Din ce in ce ,mai mult parca a fi mojic (e.t.c.) e o virtute nicidecum asa cum il defineste dex-ul. Auzi tu, sa stai 13 ani la un club?!??? In ziua de azi , la noi, daca stai 13 etape linistit la un club e lucru mare. Bine, pe marginea acestor lucruri se poate discuta enorm, sunt multe de spus: ca a ajuns industrie de bani fotbalul, ca la noi e si o lovitura de imagine, multe chestii donle!! Da uitate domnule in gradina vecinului si mai vezi domnule si ce are bun, nu comenta si lua domnule numai ce vezi rau!!!!! Huliganii englezi la ei n-au garduri, si azi la echipele din anglia mai stau antrenorii cu anii, la noi…. Totusi eu cred ca tot de la cei 7 ani pleaca totul. Asta daca si cel care povatuieste ia avut… Daca nu macar de dragul artei ar trebui sa-si invete progenitura ce scrie „la carte”. Hai ca la un subiect dinasta, un neavenit in ale scrisului ca mine sare repede de la una la alta si mi-am cam pierdut sirul ideilore pe care am vrut sa le expun. Dar nu-i rau nici asa.Multumesc celor care au avut rabdarea de a citi.

lol (2 comentarii)  •  10 mai 2009, 8:28

Celticul lui Stein e una din cele 2 echipe europene care au castigat CCE fara nici un jucator strain in lot. A doua fiind Steaua, in 1986.

Cat despre moartea lui, s-a intamplat dupa meciul ce a adus Scotiei calificarea pentru meciul de play-off impotriva Australiei (pe care aveau sa-l castige, insa Stein n-a apucat sa mai vada calificarea).

lol (2 comentarii)  •  10 mai 2009, 8:48

Si niste citat de-ale lui Stein (tocmai bune pentru amatorii si profesionistii fotbalului din Romania):

„Cel mai bun loc unde sa te aperi e careul advers.”
„Daca esti indeajuns de bun, arbitrul nu mai conteaza”.
„Avem cei mai tari suporteri din lume, insa n-am vazut niciun fan inscriind un gol”.

Ce le-a spus jucatorilor inaintea finalei CCE din ’67: „Trebuie sa jucam ca si cum asta ar fi ultimul meci, ca si cum n-ar mai exista ziua de maine”.

Si o intamplare (tot pentru oamenii de fotbal din Romania):
La un meci din strainatate al Scotiei, capitanul echipei (Archie Gemmill) il intreaba pe Stein daca e in ordine sa il roage pe managerul hotelului unde era cazata echipa sa deschida barul. Stein ii spune: „TU esti capitanul echipei. Tu crezi ca e-n ordine?”. fost ultima selectie a lui Gemmill la nationala Scotiei cu Stein antrenor.

dan (2 comentarii)  •  10 mai 2009, 8:57

bravo oprisane!
mai scrie articole ca acesta…scoate-ne din banalitati si arogante!

tim_unltd (2 comentarii)  •  10 mai 2009, 9:27

ca de obicei, un articol interesant! felicitari pentru alegerea subiectului!

Alex Stelistu (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 9:51

Foarte frumos,intradevar un articol excelent.

Perfect Stranger (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 11:07

Un om adevarat! Pacat ca in ziua de azi avem parte numai de catolici care protesteaza. Daca ne uitam la cariera „prietenului nostru Maurinio” putea sa fie asemanatoare, la Porto a castigat totul… insa caracterul nu mai e un valuable asset in zilele noastre. Niciodata nu se va putea scrie un astfel de articol despre Jose!

no name (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 13:43

felicitari pt munca pe care o depui ca ziarist , respect

Keron (2 comentarii)  •  10 mai 2009, 14:41

Un foarte bun articol. Sper sa fie cat mai multe articole de genul asta. Poate ceva si din fotbalul romanesc, trebuie sa existe si la noi povesti demne de spus, povesti cu adevarati sportivi, antrenori, presedinti de club. In ziua de azi nu prea avem asa ceva.
In privinta nationalei eu speram sa fie adus un antrenor strain. Cu tot respectul pentru Lucescu jr, dar fara numele tatalui sau nu era selectionerul Romaniei azi.

sam (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 14:45

Fabulos. L-ati putea trimite fiecarui antrenor si fiecarui jucator sa-l citeasca si eventual sa-l memoreze.
Multumesc

flavioos (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 15:49

la ultimul alineat am simtit niste furnicaturi pe sira spinarii. bravo oprisane

nea gheorghe (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 16:28

Stiu ca nu spun nimic nou, dar…frumos articol

E.T. (2 comentarii)  •  10 mai 2009, 17:17

Bine asa, fiindca vom avea oamenii pe care ii crestem. Multumesc.

k pax commander (1 comentarii)  •  10 mai 2009, 18:54

a fost odata….alte vremuri badie…in ziua de azi doar ferguson se poate compara cu antrenorii din vechea garda.acum,multimiliardari rusi sau „investitorii ” nu au rabdare sau timp de pierdut cu antrenorii.

Brady (10 comentarii)  •  10 mai 2009, 21:31

Superb…
Imi amintesc ca am citit un articol, mi se pare chiar al d-voastra, in care se vorbea despre un portar al lui Celtic din anii 60′-70′, care spunea ca ‘si-ar da si viata intr-un asemenea meci’ si a murit la o saptamana, chiar in timpul meciului cu Rangers…

Dumnezeu sa ii ierte

Comentează