Cum a fost urmărită eliminarea Germaniei de jurnaliști: cei mai fericiți au fost italienii
Nu sunt iubiți nemții în Europa și, probabil, nici în lumea întreagă. Câștigă prea mult, de aceea supără.
Aproape invariabil, ei sunt sus, la înălțime, câștigând, jucând finala sau, cel puțin, semifinala.
Când se întâmplă, destul de rar, să joace slab și să piardă, mai rău, să fie eliminați din faza grupelor, cei din jur jubilează. Sunt în sărbătoare.
Exact așa s-a întâmplat miercuri, la Centrul de Presă din Kaliningrad. La golurile sud-coreenilor, mai ales la al doilea, care nu mai lăsa nicio șansă Germaniei, mulți jurnaliști au sărit de pe scaune, strigând și aplaudând de parcă naționala lor s-ar fi calificat. Nu era niciun sud-coreean acolo. Și, oricum, asiaticii nu prinseseră „optimile”, doar un loc în fața Mannschaft-ului.
Cine erau cei care se bucurau cel mai zgomotos că dispăruseră nemții din peisajul Mondialului? Italienii! Serios? Serios! „Păi, n-am văzut vestita squadra în Rusia”, ar comenta cineva. Nici n-a fost. A văzut turneul final tot la televizor, ca și tricolorii noștri. Și mai mare dezamăgire.
Probabil că e ceva în sângele latinilor, nu doar al balcanicilor. Dacă noi nu avem nimic de sărbătorit, ne bucurăm când sunt învinși alții. Ne mai atenuează puțin sentimentul de inferioritate, nu? Nu mai suntem doar noi jos, la pământ, simțind gustul amar al eșecului. Așa gândesc mulți.
Dar acel sentiment de inferioritate rămâne la noi. Continuăm să ne plângem soarta, în timp ce ei, nemții, se ridică și câștigă iar titlul mondial. Poate peste patru ani, poate peste opt, însă tot înving. Mereu și mereu.