December 2007 ↓

Cu siguranţă ştiţi că Gică Hagi a lansat recent la Bucureşti primul DVD dintr-o serie de trei dedicate carierei lui. În măsura în care antrenorul Hagi urmează ori nu să convingă, e în afara oricărei îndoieli că jucătorul cu acelaşi nume a ieşit de pe teren ca să intre în legendă. A devenit un idol, fiind considerat, alături de regretatul Dobrin, cel mai mare din istoria fotbalului nostru. Ca atare, mai întîi în Capitală, apoi la Constanţa, Timişoara, Iaşi, Cluj, Braşov şi Craiova, iubitorii balonului rotund s-au îmbulzit să obţină autograful lui Hagi pe un DVD ce cuprinde imagini memorabile din meciurile disputate de acesta, pe parcursul a 18 ani, în tricoul echipei naţionale. Pentru ca, mai norocoşi, cîţiva să fi reuşit şi să se fotografieze cu căpitanul de altădată al “tricolorilor”. La rîndu-i, Hagi a ţinut să precizeze că toţi banii ce vor rezulta din vînzarea respectivelor producţii media vor fi folosiţi în scopuri caritabile. Că el nu va păstra nici un leu.

GSP a scris că la lansarea din Bucureşti a participat foarte multă lume. Nadia Comăneci, Adrian Păunescu şi alţii, precum şi, fireşte, componenţi ai Generaţiei de Aur, în frunte cu Gică Popescu, Gabi Balint, Ilie Dumitrescu şi Florin Răducioiu. Percepînd momentul drept ce era, unul de referinţă pentru Hagi, emoţionant, Răducioiu a venit special de la Monte Carlo. Pe cheltuiala sa. Surprinzător însă, deşi e puţin spus, numai Adalbert Kassai a reprezentat FRF, în timp ce Mircea Sandu, Ionuţ Lupescu, Florin Prunea şi Daniel Prodan, ultimii foşti şi ei coechipieri cu Hagi, au strălucit prin absenţă. Poate că, membru în Comitetul Executiv UEFA, cel dintîi o fi avut treabă la Nyon sau în altă parte. Circulînd des, nu s-o fi aflat în ţară. Dar Lupescu, Prunea şi Prodan? Cooptaţi în conducerea Federaţiei, să fi ajuns ei atît de importanţi încît să nu-l mai bage în seamă nici măcar pe Hagi?! Dacă aşa stau lucrurile, stau rău pentru cei trei. Care ar trebui să roşească.

Calificarea “naţionalei” la Euro 2008 i-a adus lui Victor Piţurcă, pe drept, titlul de antrenorul anului. Ca şi Mutu, responsabilul “tricolorilor” a ocupat locul 1 în toate cele 5 secţiuni ale anchetei GSP, din care motiv trebuie spus că a ieşit învingător cu adevărat cel mai merituos. Dacă sondajul invită la comentarii, să notăm că laureatul ediţiei precedente, Cosmin Olăroiu, a dispărut complet, deşi a stat în Ghencea pînă în vară. Doar preşedintele lui FC Vaslui şi ex-antrenorul Pandurilor şi-au mai reamintit de el. Pe lîngă afirmarea noului val, reprezentat de Dan Petrescu şi de Sabău, e de observat că tehnicienii şi, pe de altă parte, redactorii Gazetei au indicat exact ordinea de pe podiumul final. Conducătorii şi căpitanii de echipă l-au preferat pe M. Lucescu, ales al treilea, în vreme ce, surprinzător, cititorii ziarului nici măcar nu l-au inclus pe românul de la Şahtior între primii 5. După Piţurcă şi Andone, publicul s-a orientat spre Sabău.

Preşedinţii l-au creditat mai puţin pe Piţurcă. Numai 8 l-au pus în frunte, pe cînd alţi 5, Mureşan, Zotta, Chivorchian, Condescu şi Cazan, nu i-au acordat nici un vot. În schimb, 13 antrenori din 17 (Sabău s-a abţinut) au mers pe mîna selecţionerului, ceea ce dovedeşte că tehnicienii noştri, indiferent de vîrstă, ştiu să respecte valoarea şi performanţa. Şi să le preţuiască. Cu două excepţii însă, căci Uhrin jr. (Timişoara) şi Barbu (UTA) nu l-au nominalizat deloc pe Piţurcă. Altfel, ca şi în sondajul privitor la fotbalistul anului, cîţiva conducători au exagerat pe linia patriotismului local, probă că Mureşan, Zotta şi Chivorchian au deschis lista chiar cu antrenorii propriilor formaţii. La o judecată amănunţită, Mircea Rednic ar avea unele motive să se socotească nedreptăţit de plasarea în urma lui Andone deoarece el a cîştigat campionatul cu Dinamo, iar în prezent se află cu Rapid pe poziţia secundă. Asta în timp ce antrenorul lui CFR Cluj, actualul lider al Ligii I, ba încă detaşat, a lipsit totuşi din ţară jumătate din anul 2007. Atît că asemenea sondaje conţin mereu şi pretutindeni o doză serioasă de subiectivism imposibil de evitat.

Ar mai rămîne o chestiune de lămurit. Fiindcă vorbim despre cel mai bun jucător român şi despre cel mai bun antrenor român, desemnarea unor străini pare să nu-şi aibă rostul, să nu se justifice. Nici a lui Zapata sau a lui Bozovici, nici a lui Fabbiani sau a lui Ljubinkovici, afirmaţie valabilă şi pentru Uhrin jr. ori Bergodi. Poate că n-am fost noi destul de expliciţi, dar de această remarcă trebuie ţinut cont în viitor.

Clasament general
1. VICTOR PIŢURCĂ 25p
2. Ioan Andone 19,5p
3. Mircea Rednic 10p
4. Mircea Lucescu 8,5p
5-6. Dan Petrescu 4,5p
  Ovidiu Sabău 4,5p
7. Răzvan Lucescu 2,5p
8. Petre Grigoraş 0,5p

La capitolul jucători, ancheta GSP n-a adus practic nici o surpriză. Stabilind ierarhia 1. Mutu, 2. Chivu, 3. Lobonţ, 4. D. Goian, 5. N. Dică, ea a confirmat că 2007 a aparţinut “naţionalei”, calificată glorios la Euro 2008, nu formaţiilor de club. Ca atare, primii 5 fotbalişti ai anului au provenit din rîndul “tricolorilor”, Mutu ieşind învingător la toate secţiunile sondajului. Triumf, am mai spus-o, meritat, logic, incontestabil. De remarcat că numele amintite mai sus s-au regăsit, uneori însă în altă ordine, în clasamentul preşedinţilor din Liga I, al redactorilor Gazetei şi al cititorilor cotidianului nostru. Antrenorii şi căpitanii echipelor l-au preferat pe Ad. Cristea lui Dică, doar că, invariabil, pe poziţia a cincea. Astfel, voturile lor n-au schimbat ierarhia finală, după cum n-au modificat-o nici ale publicului, care i-a pus pe Goian şi pe Dică înaintea lui Chivu şi a lui Lobonţ. Evident, suporterii roş-albaştri n-au uitat că, pe lîngă golul memorabil din partida cu Olanda, fundaşul a înscris pentru Steaua la Lubin, la Borisov şi la Praga. De ce Chivu şi Lobonţ, nu mai insist, e clar. Nu se poate spune însă la fel şi despre Dică, din moment ce laureatul ediţiei precedente a fost timp îndelungat indisponibil, iar apoi a parcurs o toamnă săracă în realizări. Doar că un demers de genul celui întreprins de GSP conţine fatalmente o notă de subiectivism. N-ar fi însă cazul ca ea să provoace şi controverse deoarece fiecare desemnează pe cine vrea. Dreptul lui, părerea lui. Oricum, jurnaliştii au mers masiv pe mîna lui Mutu: 43 de intervievaţi din 52 l-au desemnat numărul 1. Aşa au procedat şi conducătorii, în ciuda faptului că unii au luat-o razna, precum rapidistul Zotta (1. Mazilu, 2. Bozovici) şi craioveanul Mititelu (1. Fl. Costea, 2. Bornescu)! În măsura în care includerea în coada listei de 5 a lui Cl. Ionescu (Aurel Brebeanu, preşedinte Gloria Buzău), a lui Stanca (Răzvan Tunaru, director sportiv Dacia Mioveni) ori a lui Brăneţ (Sorin Boca, preşedinte Poli Iaşi) mai era de acceptat, fie şi cu îngăduinţă, opţiunile lui Zotta şi Mititelu par caraghioase. Chiar sînt. De acord cu patriotismul local, numai că şi el ar trebui încadrat în limitele unei minime decenţe.

De observat că ancheta GSP, deşi cea mai veche în gazetăria sportivă, n-a stîrnit de data asta cine ştie ce comentarii. Polemici, nici atît. Tocmai din pricină că fotbalul românesc a dezamăgit la nivelul cluburilor, respondenţii n-au prea avut de unde alege. Au intrat în discuţie aceleaşi vedete consacrate, în top de ani şi ani, dovadă şi podiumul din 2006: 1. Dică, 2. Mutu, 3. Chivu. Concurenţa fiind redusă, ba şi dominată de jucători angajaţi în străinătate, rezultă că Liga I întîrzie să producă valori deosebite, exponenţiale. Din păcate, numărul acestora mai degrabă scade decît creşte.

Orice demers în genul celui întreprins de Gazetă conţine o doză de subiectivism. Explicabilă din moment ce ancheta foloseşte păreri care, evident, diferă de la o persoană la cealaltă. Fiecare om e alt om, ştiţi vorba. În ce mă priveşte, mărturisesc că l-aş fi inclus şi pe Mircea Lucescu între primii 5 tehnicieni. Am renunţat însă, apreciind că, exponenţial pentru ultimele decenii, acesta se sustrage ierarhiilor. Poate fi considerat un clasic în viaţă. Am vrut să-l nominalizez şi pe Cîrţu, numai că, din păcate, nu i-am mai găsit loc pe listă.

Cum 2007 a fost anul echipei naţionale, laureaţii lui provin din rîndurile ei: Mutu şi Piţurcă. Dincolo de simpatiile unuia sau ale altuia, desemnarea lor trebuie socotită pe deplin meritată. Imposibil de pus la îndoială deoarece Mutu pe teren şi Piţurcă pe bancă s-au dovedit cu adevărat cei mai buni dintre cei mai buni. De aceea au şi ieşit învingători la toate cele 5 secţiuni ale sondajului, ba şi la diferenţe importante de ocupanţii locurilor secunde. Fără eficacitatea şi rîvna lui Mutu, radical schimbat, “tricolorii” n-ar fi ajuns la Euro 2008. Fără tenacitatea şi inspiraţia lui Piţurcă, la fel, “naţionala” ar mai fi pierdut o bătălie crucială, iar suporterilor români le-ar fi rămas să suspine din nou în faţa televizoarelor. În consecinţă, se cuvine să le mulţumim lui Mutu şi lui Piţurcă, dar şi tuturor celor care, alături de ei, ne-au dăruit imensa bucurie a calificării. Să le mulţumim şi, fireşte, să-i felicităm.