Chin, Kenin
Simona Halep a traversat încă o dată deșertul. Americanca Sofia Kenin ne-a transportat înapoi în timp, în visul urât cu Ostapenko. Doar că de data asta, liderul mondial s-a trezit la timp
Acum ne putem permite un zâmbet. Terminăm și noi obosiți meciurile Simonei. Ne dor toate. Mușchi, articulații, capul. La fel ca ea simțim cum ne înțeapă ba coapsa dreaptă, ba aia stângă. Dar știam că a fi suporterul Simonei nu este nici pe departe cea mai comodă postură. Hai să nu ne mai plângem!
Halep în turul 3 la Melbourne după o victorie muncită cu americanca/rusoaica Sofia Kenin. 6-3, 6-7, 6-4. Asta în absolut nu înseamnă vreo mare performanță. Victorie cu enorm consum fizic și nervos. Loc comun, peisaj cunoscut când vorbim despre Halep. Așa a a fost și anul trecut la Openul Australiei. Chin, emoții, dans pe sârmă deasupra prăpastiei. Și senzația aceea explicită că revedem un film horror.
Finala cu Ostapenko de la Roland Garros. Mai țineți minte? Tot așa, Simona domina meciul, conducea confortabil în setul secund și dintr-o dată letona a început să joace la totul sau nimic. Cu inconștiența celui care nu are nimic de pierdut. Și îi ieșea totul. Până la 4-2 în setul decisiv, Kenin a fost duplicatul Jelenei Ostapenko. Același curaj nebunesc. Aceeași răutate. Nu doar la figurat. De la 4-2 însă, Halep s-a scuturat de îndoieli și a arătat din nou ca un lider mondial. Noua ei dimensiune nu a mai făcut posibil scenariul de groază de la Paris.
Jocul Simonei încă suferă. Abundă greșelile neforțate (culmea, în special la lovitura de dreapta în lung de linie), pasajele de absență din meci sunt destul de lungi și apar când pare că totul merge perfect. La 6-3 și 3-0 Simona stăpânea partida, dicta ritmul, servea impecabil, varia lungimea loviturilor. Dintr-o dată a apărut ceva. Probabil prudența. Pasivitatea. Așteptarea greșelii adversarei. Care uneori nu mai vine.
Mats Wilander spunea în studioul Eurosport că astfel de meciuri de călesc. Nu este o teorie nouă și s-ar putea ca Simonei să-i priiască aceste întâlniri care o solicită. După o pauză atât de lungă, partidele extenuante cu Kaia Kanepi și cu Sofia Kenin s-au dovedit cele mai bune antrenamente posibile. Sesiuni de pregătire în condiții extreme! Problema este cantitatea de oboseală pe care o acumulează campioana de la Roland Garros. Încredere recâștigată contra uzură fizică. Ce va conta mai mult?
De acum, gândul la a doua săptămână de turneu nu mai este o utopie. Simona nu o spune răspicat, dar toată lumea înțelege ce se întâmplă. Adversarele primesc un mesaj neliniștitor. Până acolo însă, până pe platourile înalte ale Australian Open, Simona trebuie să treacă de Venus Williams. Nu-i exclus ca sora Serenei să fie o adversară mai puțin periculoasă decât Kenin. Dar asta este doar o impresie de nespecialist. Până atunci, să mergem la odihnă. Poate visăm frumos.