Ţiriac nostalgic. Nu e tare?

Finalist în trei rânduri al Cupei Davis, fostul tenismen ne arată că şi cei mai nemiloşi bogaţi au sensibilităţile lor

Ion Ţiriac spune lucruri trăsnite. Dar el nu este un copil poznaş, ci un miliardar fruntaş. Ion Ţiriac susţine că noul format al Cupei Davis este o aberaţie şi afirmă că schimbarea nu are alt rol decât câştigul. „Se va juca pentru bani”, avertizează influentul om de afaceri. Cât de ciudat sună cuvintele acestea în gura lui Ţiriac!

Cleveland, Charlotte, Bucureşti
Salt înapoi în timp. România-SUA, finala Cupei Davis. Bucureşti, 1972. Ilie Năstase şi Ion Ţiriac sunt la a treia tentativă de cucerire a Salatierei de argint. Primele două încercări eşuate fuseseră pe pământ american. În 1969, la Cleveland, 5-0 pentru Arthur Ashe şi compania. Apoi, în 1971, la Charlotte, 3-2 în favoarea echipei al cărei lider devenise Stan Smith. Coşmarul lui Ilie. Scorul strâns al meciului de la Charlotte anunţa că se atinsese masa critică a unei victorii româneşti. Şi ce prilej mai bun putea fi decât o întâlnire cu trofeul pe masă la Bucureşti?

Ar fi fost prea frumos
Năstase era deja unul dintre cei mai buni jucători din lume şi tocmai câştigase ediţia din acel an a US Open. Iar Ţiriac (atenţie, numărul 8 la simplu în lume în 1968!!) era mai cu seamă un excelent dublist. Pe zgura arenei Progresul din Bucureşti, un Ilie suspect de apatic pierde primul meci contra marelui rival Stan Smith, dar este salvat de Ion Ţiriac care îl bate pe Tom Gorman. Ilie şi Ţiri, care nu îşi mai vorbeau şi erau certaţi la acea vreme, pierd surprinzător partida de dublu. Totul părea compromis. Chiar era. În ultima zi a întrecerii, Ţiriac luptă eroic, este învins însă în 5 seturi de acelaşi imperturbabil Stan Smith. Cupa Davis rămâne a americanilor, iar Ioan Chirilă scrie cartea „Ar fi fost prea frumos”.

Cupa în Kosmos
Înţelegeţi acum că Ion Ţiriac are o legătură sentimentală cu Cupa Davis. El, munte de pragmatism şi monument de cinism în afaceri, nu poate accepta senin modificarea formatului competiţiei. Ţiriac care a schimbat până şi culoarea zgurii din roşu în albastru la Madrid nu pricepe de ce se bagă în ciorba asta a tenisului un fotbalist, Gerard Pique. Fiindcă fundaşul Barcelonei cu fondul lui de investiţii, Kosmos, sunt iniţiatorii proiectului care va demara în 2019. 18 echipe (naţiuni) în sistem de grupe, primele 8 merg mai departe în meciuri eliminatorii. Totul pe parcursul a doar 7 zile, în acelaşi oraş.

Tenismenul deştept şi fotbalistul prost
Dinamism şi suspans, başca o reţetă financiară superioară. Pe asta mizează creatorii noului format. 118 ani de istorie aruncaţi la coş, acuză Ţiriac, care în stilul consacrat îl jigneşte pe Pique. „Am ajuns să iau lecţii de la un jucător de fotbal despre cum se face Cupa Davis!” (…). Şi plusează cu o glumă în contrapartidă, penaltyurile executate cu capul, nu cu piciorul. „N-a înţeles nimic (n. red, Pique), dar nu mă mir, e fotbalist”. Cu sau fără voia lui Ion Ţiriac, o dată în viaţă nostalgic şi el, ne despărţim de o competiţie care se năştea odată cu secolul XX. Aşteptăm alta, mai rapidă, mai bogată, în ton cu timpurile. Rămâne Salatiera doldora de dolari.

Noi, românii, vom fi spectatori neutri, fiindcă după înfrângerea în faţa Poloniei am confirmat că am ajuns în lumea a treia. Şi la tenis. Cu toate riscurile, aş fi tare curios să aud ce zice Ţiriac despre Copil sau despre Ungur. Sau, mai interesant, cum ar fi fost dacă el şi Ilie fondau o academie unde să crească nişte jucători mai acătării. Ar fi fost prea frumos.