Bătaie pe banii noştri! Nu vă simţiţi puţin furaţi?
Gyor este o echipă mai bună decât CSM pentru că este pur şi simplu o echipă, nu un grup de mercenare plictisite. Iar atunci când Cristina Neagu "Messi" evoluează precum Cioinac, totul s-a terminat!
10 minute fără gol în contul CSM-ului. În handbal, asta înseamnă o veşnicie. Şi o problemă de eficacitate care nu poate fi pusă doar pe seama ostilității barelor porţii apărate de Grimsbo. Bella Gullden ratează prima aruncare de la 7 metri.
Gullden este deja la Brest!
Asta este o ştire de prima pagină, una rea, fiindcă suedeza nu ratează de la 7 metri. Acum doi ani, când a fost cea mai bună de pe teren în finala câştigată împotriva celor de la Gyor, nu a ratat nimic. Dar draga noastră Bella este cu gândul departe acum, undeva în Bretania.
Ce s-a schimbat faţă de acum doi ani în afară de faptul că Gullden era Gullden? Acum doi ani, CSM era outsiderul perfect, postură care îţi oferă relaxare psihică. Acum doi ani, nu era Cristina Neagu. Nici acum la început de meci nu prea este, Cristina suferă de sindromul supramotivării. Crispată, grăbită, cu mâna încordată. Nu aşa trebuie să arate cea mai bună jucătoare a lumii. Iar ea arată de multe ori ca o jucătoare excepţională.
Cristina şi sindromul supramotivării
Nu astăzi, nu la Budapesta. Ea, locomotiva echipei, ea, fata care înscrie din orice non-ocazie, înoată într-un ocean vâscos de căutări. În schimb, pare să se fi petrecut un transfer de personalitate, de la româncă la brazilianca Eduarda Amorim. Ea este cea mai bună de pe teren, nu „Messi” al nostru. Ce prostie şi treaba asta cu Messi al handbalului!
Gyor şi lucrul bine făcut
Apărare contra atac. Atac şi contraatac. Apărare. Circulaţia mingii. Nu prea merge nimic. În poartă, Ungureanu şi Grubisici sunt vulnerabile, ca să nu zicem spectatoare. Ciudat, deşi CSM este un conglomerat internaţional, păstrează tarele echipelor româneşti! Pasele curg greu, previzibil, nesigur. Iar Gyorul lui Martin Ambros face bine lucrurile simple. Se apără agresiv, alege soluţiile potrivite. Strălucesc Oftedal, Groot şi Gorbicz. Anita arată reîncărcată după finala de acum doi ani.
Amorim, prea bună
Cum-necum, CSM intră la cabine cu doar două goluri handicap. Cristina trage de ea şi începe să intre în joc, Mehmedovici îşi arată clasa, Oana Manea se luptă corp la corp cu adversarele. Iar Oana are forţa unei tanchete. În minutul 40 este pentru prima dată egalitate. 16-16 arată deja ca o victorie. Este doar o iluzie. Amorim intră din nou în rol, ca un actor care ştie nu doar replicile, ci are şi talentul improvizaţiei. Şi de la 16-16 se termină totul. Amorim înscrie în continuare şi pasează decisiv, inclusiv cu artificii tehnice demne de conaţionalii ei fotbalişti. Oftedal şi Groot zburdă. Iar Gorbicz este în zi de graţie, veterana unguroaică evoluează ca în zilele de glorie. Deci nu ratează.
De ce ratează CSM-ul? De-aia!
Ratează CSM pentru că nu are un proiect clar în afară de a cumpăra vedete, pe care le plăteşte indecent de bine, ori schimbând antrenorii ca pe mașinile luate în leasing. Rezultatul este previzibil și, foarte pe românește vorbind, pe banii noștri, ai bucureștenilor plătitori de taxe. Dacă vi se pare un populism ce citiţi acum şi vă simţi confortabil cu această situaţie, puteţi striga în continuare „Hai CSM!”. Nu, doamna primar Gabi Pandele Firea?