Ionuţ, rămâi şi luptă!
Adevărata înfrângere a lui Lupescu va fi atunci când va pleca dezgustat din România. Dar sigur nu va proceda aşa
Sir Alex Ferguson nu va înţelege ce s-a întâmplat. Thank you, Sir Alex, we love you huge!, vorba unui celebru om de televiziune luat de val. Nici patriarhul Mircea Lucescu nu va înţelege, încremenit în realitatea altor timpuri. Nici foarte mulţi dintre simpatizanţii fără drept de vot ai lui Ionuţ Lupescu. Acei oameni, mulţi, nu de fotbal, despre care Ionuţ povestea că l-au înconjurat cu dragoste în peregrinările lui prin ţară.
Acea majoritate care vrea altceva
Dar Ionuţ Lupescu va înţelege. Este un om inteligent. Este un om care a trăit în lumea mare a fotbalului. Nu „serviciile” l-au învins. Nu promisiunile electorale ale lui Burleanu. Nici măcar dezvăluirile preşedintelui în exerciţiu referitoare la perioada când Lupescu a funcţionat ca director general al FRF. Ionuţ Lupescu a fost învins de o majoritate de 66% care crede în guvernarea ultimilor 4 ani. Acea majoritate puţin vizibilă căreia echipa fostului şi realesului preşedinte i-a acordat atenţie. Pe care a cultivat-o constant prin gesturi concrete, în dauna unor gesturi demonstrative care să îi câştige simpatia câtorva cluburi din prima ligă.
Este un calcul nemilos aici, aşa funcţionează matematica. S-a văzut că apropierea de fotbalul mic, de fotbalul feminin şi de alte zone invizibile la televizor contabilizează mult mai multe voturi decât îţi pot aduce alaiul Generaţiei de Aur. Ingratitudine? Posibil! Dar a cui? Adunarea Generală a FRF nu este conclavul suporterilor echipei naţionale. Este adunarea unor oameni ghidaţi de interesul mai binelui pentru grupările pe care le conduc.
Nu au votat cum li s-a indicat de la centru
Iar acesta a fost reprezentat 4 ani de echipa Burleanu. Aşa „habarnistă” cum o descriau ceilalţi. Ori duşmană neîmpăcată a Generaţiei de Aur, minciună demnă de o cauză mai bună. Şi poate că am subestimat discernământul acestor şefi de AJF-uri şi ai cluburilor din fotbalul mic. Discernământul şi, hai să scriem cuvântul, curajul. Pentru simplul motiv că nu au votat cum li s-a spus de la centru, de la partid, merită mai mult respect.
Prim-ministrul guvernului din umbră
Ionuţ Lupescu a primit cavalereşte înfrângerea. Fotbalul l-a călit (şi) pentru aşa ceva. Ca înfrângerea lui să capete un sens şi să nu pară doar sfârşitul unei aventuri ar trebui ca Ionuţ Lupescu să continue să lupte pentru schimbarea în bine a fotbalului românesc. Să facă opoziţie la guvernarea Burleanu. Să îi sancţioneze greşelile şi derapajele, să vină cu propuneri alternative. Asta presupune ca Ionuţ Lupescu să nu se îndepărteze dezgustat de acest fotbal pe care ştim că îl iubeşte necondiţionat. Să rămână aici nu doar cu sufletul, ci şi fizic. Să conducă guvernul din umbră al fotbalului. Să le dovedească celor care nu l-au votat că au pierdut o ocazie. Să le arate că nu este un vilegiaturist, un oportunist, ci unul de-ai lor.
Un alt exil la UEFA sau la FIFA ar fi semnalul înfrângerii absolute. Plus că la UEFA nu mai e loc de întors, că doar suntem oameni parolişti şi vorbim despre o demisie, nu despre concediu fără plată. Nu-i aşa, Ionuţ?