Să fii sănătos, Motane…

... dar să nu te aştepţi să bocim după tine! Avem şi noi grijile noastre

Simţiţi unda de şoc? Nu? Ar trebui. Ar trebui? Sigur, golgeterul în activitate al echipei naţionale a anunţat că se retrage. 53 de selecţii şi 14 goluri. Mai multe decât Keşeru, Florin Andone, Alibec, Budescu şi Ţucudean la un loc. Iar asta nu este deloc o veste bună. Bogdan Stancu şi-a oficializat despărţirea de reprezentativă, dar lumea fotbalului nu pare sub şoc. Nici oficialii federaţiei, care dau de înţeles că ştiau dinainte de hotărârea „Motanului”, nici opozanţii lui Burleanu, nici suporterii nu suspină după el. Dacă lucrurile stăteau altfel, Facebook-ul şi celelalte reţele de socializare gemeau de vaiete şi doine născute din tastatură. Nimic însă.

De ce această lipsă de ecou la retragerea din naţională a unuia dintre fotbaliştii importanţi ai României? Poate pentru că a fost şi a rămas un tip discret, vor sugera simpatizanţii lui Stancu. Unul care tace şi face. Ori poate pentru că deficitul lui de charismă (indiferenţa?) se suprapune perfect peste imaginea naţionalei din ultimul deceniu. O echipă cenuşie, fără personalităţi veritabile. Atât în teren, cât şi în afara lui. Simpli „profesionişti”, cu toate conotaţiile negative ale termenului care altădată ne oferea garanţia calităţii absolute. Să încercăm o traducere din perspectivă românească a noţiunii de jucător profesionist: om pentru care fotbalul este ceva între meserie (bine şi excelent plătită), obligaţie (driblată cu fiecare ocazie apărută) şi corvoadă (subînţeleasă). În niciun caz vocaţie, pasiune sau profesiune de credinţă.

Este treaba lui Bogdan Stancu ce face cu viaţa şi cu cariera lui, fiindcă nu toţi avem stofă de eroi. Este dreptul nostru să nu ne smulgem părul din cap din cauza lui. Posibil că în peisajul acesta sărac în atacanţi şi fotbalişti de o anumită valoare, Stancu putea fi util naţionalei încă doi, trei ani. Mai o ratare, mai un penalty transformat. Fraza tip în astfel de situaţii este „Respectăm decizia lui Stancu şi îi urăm succes mai departe!”. De ce totuşi trebuie să o respectăm, nu este suficient să luăm notă de ea? Dacă ei pot fi egoişti, grijulii cu familiile lor şi cu contul din bancă, de ce să fim noi sentimentali gratis? Să fiţi sănătoşi, tu Motane, şi tu Radu Ştefan, dar să nu vă aşteptaţi să plângem după voi ca în filmele indiene! Acum preferăm serialele Netflix.