Valerică, acum ai înţeles?

Găman declara sâmbătă că îi este egal dacă joacă într-un derby sau într-un meci oarecare. Gabi Torje i-a explicat cum stau lucrurile

Un meci bun. Derby cu fotbal intens, cu echipe care şi-au văzut de joc. Care au lucrat în folosul spectacolului luptând la sacrificiu şi pentru rezultat. O partidă cu goluri spectaculoase, cu execuţii tehnice de calitate, dar şi cu gafe colective sau individuale. O întâlnire cu suspans, asortată cu un final dramatic. Ca orice derby adevărat. Vorbim despre acest Dinamo-FCSB 2-2, nu despre Real-Barca ori City-Man United, sfintele noastre moaşte fotbalistice.

Pledoarie pentru derby
Nefiind angajatul LPF, nici admiratorul hibernării perpetue a preşedintelui Gino Iorgulescu, nu am emoţii. Aşa că microbiştii mai pricepuţi la fotbal decât mine pot vedea rândurile de mai înainte ca o dovadă a nepriceperii, şi nu o acţiune de PR în folosul Ligii Profesioniste. Totuşi. Poate nu ar strica să nu ne mai dezgustăm mereu de fotbalul nostru. Ne-ar face bine să ne reobişnuim să apreciem lucrurile care ne sunt aproape atunci când nişte semeni de-ai noştri se străduiesc şi chiar reuşesc să îşi practice onest meseria. Un meci în care s-au marcat 4 goluri, s-au ratat cel puţin alte 4-5 ocazii mari şi pe parcursul căruia nu s-au săpat tranşee la centrul terenului nu este neapărat unul de povestit nepoţilor (în primul rând că pe nepoţii de azi nu prea îi mai interesează fotbalul), dar este prilejul să privim cu alţi ochi derbyul. Derbyul nostru.

Toţi, mai puţin unul
Penedo, Mihai Popescu, Olteanu, Nistor, Pesici, Torje, Salomao. Dincolo, Planici, Momcilovici, Pintilii, Teixeira, Man, Budescu, Florin Tănase. Niciunul nu a evoluat impecabil, toţi au fost însă cuplaţi la temperatura meciului. Băieţii antrenaţi de Dică au fost mai laborioşi, dinamoviştii mai aspri. Fiecare cu personalitatea lui, cu posibiltăţile lui. Ei au fost actorii celui mai important meci al campionatului, în pofida tiradelor celor care invocă şi evocă fantomele tancurilor sovietice şi alţi strigoi judecătoreşti. Toţi au contribuit la spectacol, la emoţia, dezamăgirile şi speranţele provocate de Clasicul campionatului românesc.

Toţi, mai puţin unul. Nume de scenă, Valerică Găman. Recent transferat la FCSB după un sezon ratat în Turcia. Ca să nu fie niciun dubiu, băiatul ne anunţase încă de la conferinţa de presă de sâmbătă că pentru el derby-ul Dinamo-Steaua (FCSB) nu are nimic special. Un meci ca oricare altul, fără nicio încărcătură sau simbolistică aparte. Bine, nu a zis el chiar aşa, încerc să traduc cuvintele îngânate de Valerică, aidoma unui ventriloc. Parcă îi era lene să deschidă şi gura. Dacă nu l-aţi văzut, aţi pierdut o reprezentaţie pe cinste.

Perpelit în ulei încins
Întâlnirea cu Torje sper să îl fi lămurit pe Valerică asupra semnificaţiei derbyului. Atunci şi acolo, jos, întins pe gazonul Arenei Naţionale. Atunci, la faza golului doi dinamovist, tăvălit în dribling de micuţul atacant din Ştefan cel Mare, întors şi perpelit pe toate feţele ca un peşte în tigaia cu ulei încins, poate o fi înţeles şi Valerică al nostru câte ceva despre importanţa acestui meci. Gabi Balint în studio la DigiSport era în pragul unei crize de nervi când Găman a produs declaraţia amintită. L-am simţit cum fierbe: „Cum aşa ceva?! Eu nu mai aveam nici somn cu o săptămână înaintea derbyului, mă antrenam suplimentar, nu mă mai gândeam la altceva”.

„Profesionistul”
Păi, da, Gabi dragă, tu când jucai în derbyurile Steaua-Dinamo erai doar un nonamator (formula găsită de comunişti pentru a escamota termenul „profesionist”), pe când Valerică îşi închipuie că indiferenţa te califică drept profesionist. Să tratezi egal orice moment al carierei. Să n-ai emoţii, să nu simţi clipa de graţie. Cum să o simţi dacă tu coabitezi cu dizgraţia monotoniei? Călătoreşti în spaţiu sau până la Videle, totuna. Asculţi rapsodia lui Ciprian Porumbescu sau o manea de-a lui Salam, care-i problema? Deşi aici s-ar putea să avem surprize, omul să aibă o preferinţă. Ghiciţi care?

Apropo de antiteza Torje-Găman. Toată admiraţia pentru Gabi Torje, minus momentul ales să fraternizeze cu galeria. Mesajul pe care ni-l transmite Gabi are valoare de vaccin împotriva rutinei, plictiselii şi blazării care îi cuprinde pe unii care nici nu s-au apucat bine de fotbal. Poate că Torje nu mai are viteza de odinioară, nici greutatea de atunci. Mai rău este când îţi anesteziezi sufletul şi concomitent te şi sminteşti. Iar lui nu cred că i se va întâmpla asta.