Ultimul adversar al Simonei. Corectitudinea politică

Pentru că şi-a lăudat adversara din primul tur de la Melbourne, comparând-o cu Serena, Halep este suspectată de rasism. Nu ne mai facem bine!

Fiţi atenţi ce vorbiţi! Cum vorbiţi, unde vorbiţi, cu cine. Simona, bagă de seamă, accidentarea la gleznă s-ar putea să fie cea mai mică problemă a ta la Melbourne! Fiindcă misionarii corectitudinii politice nu dorm. Ei veghează şi ne amendează ieşirile în decor. Aluziile rasiste, trimiterile sexuale, atitudinile xenofobe! Şi dacă toate astea nu sunt decât în mintea lor, ei tot le amendează.

Ce s-a întâmplat de fapt? De fapt, nu s-a întâmplat nimic. Simona a vorbit la conferinţa de presă succesivă întâlnirii cu foarte tânăra australiancă Destanee Aiava. Pe care a învins-o în două seturi, 7-6, 6-1. Întrebată ce părere are despre adversară, Simona Halep a spus următoarele:

„Este foarte talentată. Este puternică şi cred că în viitor va fi foarte bună. E tânără. Mult noroc! Pot spune că seamănă puţin cu Serena. Loveşte mingea foarte tare. Este o fată puternică. Sigur va fi bună pe viitor”

Despre culori
Toate bune, frumoase şi politicoase. Ba nu. Avalanşă, dragi tenismene şi „tenismene”! Reţelele de socializare au luat foc, fiindcă vorbele româncei au fost interpretate ca un atac rasist. Cum adică seamănă cu Serena? Ce vrei să zici? Că are culoarea americancei? Şi cum adică e puternică precum Serena? Asta de unde vine? Adică sugerezi că negrii sunt mai puternici decât albii, că sunt mai animale, nu? Bine, comentariile nu au sunat chiar aşa, domnii şi doamnele care oficiază în numele corectitudinii politice practică un limbaj nuanţat, insidios. „Halep spune că Aiava seamănă cu Serena şi că loveşte ca ea. Probabil că nu a vrut să sune rasist, dar cam aşa se înţelege”, comentează cineva. Altcineva, desigur foarte tolerant, o avertizează pe Simona: „Ca să ştii, Simona, Destanee Aiava nu seamănă deloc cu Serena. Verifică-ţi gleznele şi informaţiile”. Subtil, ce mai!

Groapa de gunoi a memoriei
Ştiu, n-o s-o scoatem la capăt nicicum. Cei care cred în valorile polliticaly correctness vor mirosi în rândurile de faţă nu mugurii, ci fructele unei atitudini învechite, care vede culori, diferenţe între genuri, etnii, popoare. Pricepeţi, tot chestii din astea care trebuie aruncate la groapa de gunoi a memoriei, înainte de a ajunge în haznaua istoriei. De aceea, poate mai util ar fi să vă povestesc ceva despre o conaţională a lui Destanee Aiava. Aceasta se numeşte Evonne Goolagong şi a fost o mare jucătoare de tenis a anilor ’70. Precoce în ale performanţei, câştigătoare a 7 turnee de Grand Slam la simplu, plus alte 7 la dublu, Evonne Goolagong era considerată o apariţie exotică în circuitul tenisului mondial acum 45-50 de ani.

Exemplul Evonne Goolagong
Descendentă a unei familii de aborigeni şi percepută/promovată ca atare, Evonne şi-a purtat originea cu naturaleţe şi veselie, într-o lume mai puţin interconectată, dar în care mâncarea încă avea gust, fumătorii nu erau consideraţi principalii vinovaţi pentru poluarea planetei şi pentru cancerul pulmonar al nefumătorilor, o lume în care heterosexualitatea şi homosexualitatea purtau nume precise şi nu deveniseră temă de modă vestimentară. Vezi opţiunea pentru culoarea roz a firmei Nike, care la Melbourne şi-a îmbrăcat campionii în culoarea definitorie a comunităţii gay, comentată documentat şi cu umor de colegul Mitruţ Docan. Ca şi Evonne Goolagong, Destanee Aiava nu provine dintr-o familie de „albi”, ci dintr-una cu origini samoane, o minoritate etnică răspândită în Australia şi Noua Zeelandă, în Oceania în general. Asta nu o face diferită în sine pe Aiava, nici nu o ajută, dar nici nu o împiedică în realizarea visului ei de a deveni o mare jucătoare.

Aiava însăşi se vede un fel de Serena!
Şi poate că va deveni într-o bună zi. Ironică involuntară cu apărătorii ei, Destanee însăşi s-a declarat mai demult o admiratoare a Serenei. Mai mult, speră să îi calce pe urme fiindcă un meci al Serenei a fost cel care a determinat-o să se apuce de tenis. Totul spus negru pe alb. Greşit, cum adică negru pe alb? Poate gri, poate roz. Dar o mărturisire a lui Destanee sună altfel rostită de ea, nu de Halep. Care Halep este ea însăşi membră a unei etnii istorice minoritare a poporului român. Simona aparţine comunităţii aromâne. Descendenţă care nu o face mai bună, mai rea sau mai puţin româncă decât nativii de veacuri din Traian şi Decebal şi Gerula. Ea nu este numărul 1 mondial fiindcă este „machedoancă”, deci mai ambiţioasă, cum cred partizanii stereotipurilor. Este numărul 1 pentru că a muncit mult şi are talent. Punct.

Înainte, cu ere geologice în urmă, articolul s-ar fi încheiat probabil cu clasicul „Mare Ţi-e grădina, Doamne”. Acum nu merge, căci vin unii şi te întreabă cine trăieşte în grădină, că oamenii nu. Şi se simt atacaţi liber cugetătorii şi ateii. Se potriveşte perfect însă franţuzescul „La vie en rose”. Deşi unii o vedem albastră.