Helveţi şi halviţă

Elevii lui Gigi Becali au fost trimişi în teren să se facă de râs. Şi au reuşit

Impresiile la cald sunt periculoase. Ca şi scorul, 2-0 pentru Lugano la pauză. Lugano. Ştiţi, elveţienii aceia mai mult italieni, vai de capul lor, ce mai, au venit la FCSB, chiaburii, bogaţii Ligii 1, să cerşească un pic de milă. Şi când colo, ce să vezi? Tandemul de tehnicieni Becali-Dică a trimis în teren o echipă croită să piardă. Cu Larie lângă Bălaşa distracţia în apărare este asigurată. Iar dacă în banda dreaptă îl ai pe Enache, se instaurează hazul etern. Nu-i vorbă, nici cu Junior Morais nu poţi juca în filme serioase. Nici cu piosul Golofca. Dar despre recitalul lui De Amorim ce spuneţi? L-au băgat ca să-l facă de râs? Ar mai fi de vorbit şi despre Popescu, lămpărduţul nostru care nu e în stare de o pasă filtrantă. Mai bine nu.

Hai să vedem repriza secundă. Al doilea mitan cum le plăcea să scrie vechilor cronicari. Care mai povesteau, hâtrii de ei, despre cum i-a muştruluit la pauză antrenorul. Eh, da! Pentru ei era simplu. Pentru noi, nu. Care antrenor? Cel de la marginea terenului sau cel din lojă? Să zicem că nu contează.

Vor schimba Gnohere, introdus înainte de pauză, şi Man cursul jocului? Fiindcă elveţienii continuă să fie serioşi, să paseze atent şi să aştepte greşeala. Serioşi, acesta este cuvântul-cheie. Şi cu gândul la meciul acesta, nu la Alpii înzăpeziţi. Bine, ei nu cunosc alianţa dintre stelişti şi noroc. Asta, da armă secretă! A fost nevoie de o deviere de câţiva centimetri de la traiectorie la golul lui Gnohere pentru ca dracul luganez să nu mai pară atât de alb.

Tot înaintaşii noştri în ale scrisului, presaţi de închiderea ediţiei, promiteau o revenire pe larg la subiect. Promit şi eu, fiindcă subiectul merită dezvoltat. Tema este previzibilă şi ar putea avea titlul „Cum să arunci în derizoriu o calificare în primăvara europeană”.